Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 29/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(3032/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.29/
Ședința publică de la 07 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Francisca
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiția - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații, împotriva încheierii de ședință din data de 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați, în stare de arest, asistat de avocat ales G, în baza împuternicirii avocațiale nr. 28989/06.01.2010 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 07.01.2010 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/07.01.2010 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, și, ambii în stare de arest, asistați de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/07.01.2010 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 07.01.2010 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale din 07.01.2010 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale din 07.01.2010 emisă de Baroul București - Cabinet Individual și, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale din 07.01.2010 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat învederează că nu dorește să facă alte declarații în fața instanței de recurs, își menține declarațiile date anterior.
Recurentul-inculpat învederează că nu dorește să facă alte declarații în fața instanței de recurs, își menține declarațiile date anterior.
Recurentul-inculpat învederează că nu dorește să facă alte declarații în fața instanței de recurs, își menține declarațiile date anterior.
Recurentul-inculpat învederează că nu dorește să facă alte declarații în fața instanței de recurs, își menține declarațiile date anterior.
Recurentul-inculpat învederează că nu dorește să facă alte declarații în fața instanței de recurs, își menține declarațiile date anterior.
Recurentul-inculpat învederează că nu dorește să facă alte declarații în fața instanței de recurs, își menține declarațiile date anterior.
Recurentul-inculpat învederează că nu dorește să facă alte declarații în fața instanței de recurs, își menține declarațiile date anterior.
Recurentul-inculpat învederează că nu dorește să facă alte declarații în fața instanței de recurs, își menține declarațiile date anterior.
Recurentul-inculpat învederează că nu dorește să facă alte declarații în fața instanței de recurs, își menține declarațiile date anterior.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință prin care s-a menținut starea de arest a inculpaților, casarea în parte a încheierii recurate și rejudecând pe fond, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Solicită să se aibă în vedere faptul că cercetarea judecătorească este aproape de finalizare, situația juridică a inculpatul este pe deplin lămurită, are ca și activitate infracțională oferirea cu titlu de mostră a unei cantități infime de cocaină unui alt inculpat din prezenta cauză, care a înțeles să formuleze un denunț pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea 143/2000. Arată că mai are reținută în sarcina sa o intermediere, in condițiile in care ar fi răspuns la un SMS despre care va pune concluzii pe fondul cauzei.
Având vedere poziția procesuală a inculpatului, aceea de recunoaștere, consideră că se poate revoca măsura arestării preventive in baza art. 160 ind.b alin.2 Cpp față de împrejurarea că nu au intervenit temeiuri cai care să justifice această măsură, față de perioada mare de timp de arest preventiv și față de faptul că cercetarea judecătorească este la finalizare.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, considerând că cercetarea judecătorească este finalizată, se află la dosar pentru fiecare inculpat referatul serviciului de probațiune.
În ceea ce privește termenul rezonabil, consideră că acesta a fost depășit. Arată că inculpatul nu are antecedente penale, este student, a recunoscut săvârșirea faptei, are familia alături, a înțeles pe deplin ce înseamnă trafic de droguri.
În cazul în care instanța apreciază că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive, solicită înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului și să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Arată că inculpatul este arestat de 11 luni, timp în care a avut o permanentă atitudine de recunoaștere și regret, astfel cum rezultă și din înscrisurile aflate la dosar, a înțeles pe deplin gravitatea faptelor. Consideră că nici unul din temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, întrucât acesta a săvârșit infracțiunile la repetatele și insistentele cereri ale unui polițist, numai acelui polițist inculpatul i-a vândut droguri. Nu există probe la dosar că acesta ar fi săvârșit alte infracțiuni, nu există indicii că ar exista temeiuri noi care să justifice măsura arestării preventive.
Arată că cercetarea judecătorească este finalizată, se așteaptă numai un supliment de expertiză și răspunsurile de la parchet cu privire la declarațiile ulterioare ale inculpaților.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul era elev in ultimul an la liceu și lucra concomitent.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, considerând-o netemeinică. Arată că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, însă în realitate este vorba despre un singur act material de 10 timbre. Din declarațiile investigatorului sub acoperire rezultă că inculpatul nu a avut legături infracționale cu acest grup și nici nu a mai vândut droguri cu altă ocazie, sens in care a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice, însă nu s-a lămurit nici până la acest moment.
Solicită să se aibă în vedere atitudinea sinceră și de cooperare a inculpatului, a formulat un denunț care s-a materializat, astfel că sunt incidente in cauză dispozițiile art. 16 din Legea 143/2000. Mai arată că inculpatul provine dintr-o familie organizată, era student la Facultatea de -Informatică, nu este cunoscut cu antecedente penale, cercetarea judecătorească este finalizată.
Pentru aceste motive, consideră că temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, astfel că solicită admiterea recursului, casarea in parte a încheierii și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate sub aspectul dispoziției de menținere a măsurii arestării preventive și făcând aplicarea dispozițiilor art. 160 ind.b alin.2 Cpp să se dispună revocarea măsurii arestării preventive față de inculpatul. Consideră că încheierea este neîntemeiată, instanța de fond trebuia să aibă în vedere situația personală a fiecăruia dintre inculpați, modul in care au fost săvârșite faptele, cantitatea de drog traficată, precum și trecutul fiecăruia dintre ei, posibilitățile de reintegrare socială astfel cum rezultă din referatele de evaluare.
Arată că inculpatul a traficat o cantitate foarte mică de drog, respectiv 0,45 grame de amfetamină, iar investigatorul sub acoperire a testat rezistența la infracțiune a unui copil, respectiv coinculpatul, care l-a contactat și pe inculpatul și care i-a vândut cantitatea de drog cu suma de 250 lei. Arată că aceasta este activitatea infracțională a inculpatului care îl ține in detenție de un an de zile. Mai arată că inculpatul era elev la liceu in ultimul an, provine dintr-o familie cu pregătirea superioară și urma să-și croiască un drum în viață.
Pentru aceste considerente, solicită revocarea măsurii arestării preventive.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat. Arată că acesta este in stare de recidivă, astfel că a determinat apărarea să formuleze cereri suplimentare și s-a ajuns la concluzia că acesta are probleme cu discernământul, probabil tot pe fondul consumului de droguri și că necesită tratament medical. Este motivul pentru care a solicitat suplimentarea raportului de expertiză pentru a se evalua exact care era starea lui de discernământ, iar lipsa acelui supliment a generat întârzierea dosarului.
Pe starea de arest preventiv, învederează că acesta a greșit din nou tot sub presiunea investigatorului sub acoperire și a dovedit din nou slăbiciune, determinate de motivele pe care inculpatul le-a dat in fața instanței de fond, iar ulterior a formulat un denunț.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și cercetarea inculpatului in stare de libertate. Arată că acesta dorește să se reintegreze in societate, să se reechilibreze social, emoțional și moral, să se aibă în vedere poziția constantă de recunoaștere a faptelor, de asumare a responsabilității și de natură morală și de natură penală.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat față de menținerea stării de arest preventiv, precum și față de respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Față de menținerea stării de arest preventiv, consideră că temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și solicită revocarea acesteia potrivit art. 160 ind.b alin.2 Cpp, nu numai față de momentul procesual și toate probatoriile care au fost administrate, dar prin raportare esențială la caracterul persoanei inculpatului. Arată că termenul de 10 luni și J de arest preventiv este rezonabil și instanța de judecată ar fi putut să soluționeze o cauză de natură penală, iar în cu privire la inculpatul scopul măsurii preventive este cel prevăzut de art. 136 Cpp.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul este o persoană responsabilă, a înțeles responsabilitatea faptelor sale prin atitudinea constantă de recunoaștere a faptelor pentru care este cercetat, responsabilitate dobândită datorită educației primite în familia de intelectuali deosebiți din care provine, este o persoană care nu a avut nicio dată tangență cu legea penală, înaintea arestării și-a câștigat existența din activități licite și a depus întreagă stăruință pentru lămurirea tuturor aspectelor care i s-au pus in vedere pentru a fi lămurite.
Față de respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în temeiul art. 136 alin.2 Cpp, consideră că dacă scopul măsurii preventive ar subzista, poate fi realizat cu inculpatul liberat provizoriu sub control judiciar sau pe cauțiune, în raport de momentul procesual la care a fost formulată. Arată că bunul mers al procesului penal și aflarea adevărului nu mai au loc prin menținerea stării de arest preventiv și prin respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar întrucât toate acestea nu mai pot fi puse în sarcina inculpatului pentru motivele arătate.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, critică încheierea de ședință în condițiile dispozițiilor 385 ind.1 alin.2 Cpp rap. la art. 160 ind.b alin.ultim Cpp cu privire la menținerea măsura arestării preventive.
Solicită admiterea recursului, casarea in parte a încheierii recurate, respectiv să se aibă în vedere dispozițiile art. 160 ind.b alin.2 Cpp și să se revoce măsura arestului preventiv, constatând că nu mai subzistă temeiurile avute in vedere la luarea măsurii. Arată că s-a avut in vedere la momentul luării măsurii infracțiunea în formă flagrantă față de inculpatul. Solicită să se aibă în vedere, pe lângă practica CEDO, și practica instanțelor românești care in situația în care perioadă scursă de la luarea măsurii arestării preventive este o perioadă destul de mare de timp, iar instanța urmează doar a readministra probatoriul efectuat in cursul urmăririi penale.
In ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, arată că inculpatul este ultimul arestat in prezentul dosar, iar investigatorul și colaboratorul sub acoperire au declarat in faza cercetării judecătorești că inculpatul nu se afla printre cercul de suspecți, nu au avut informații cu privire la săvârșirea unor astfel de fapte de către acesta, el fiind arestat a urmare a formulării denunțului de către inculpatul în condițiile art. 16 lin legea specială. Arată că acestea sunt circumstanțe reale pe care solicită să fie avute in vedere. Mai arată că nu se poate reține in sarcina acestuia infracțiunea in forma continuată pentru că nu a făcut parte dintr-o rețea de trafic de droguri.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive in condițiile art. 385 ind.15 pct.2 lit b Cpp.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, înțelege să critice încheierea pronunțată de Tribunalul București prin care a fost menținută stare de arest preventiv a inculpatului. Arată că, in ceea ce-l privește pe inculpatul, cercetarea judecătorească este finalizată. Arată că la ultimul termen de judecată a fost audiat colaboratorul sub acoperire și s-a observat foarte clar care a fost relația dintre acest denunțător și inculpat, respectiv modul in care denunțătorul a înțeles să îl instige pe inculpatul să intre in posesia unor timbre care aveau un conținut deosebit de scăzut de.
Arată că inculpatul, pe lângă declarația denunțătorului, a avut o poziție constant sinceră pe toată durata procesului penal, asumându-și fapta pe care a săvârșit-o pe teritoriul României și care a înțeles cât este de gravă. Arată că inculpatul a venit din Italia unde a lucrat alături de mama sa și unde și-a desăvârșit studiile, iar de acolo a lucrat o lungă perioadă de timp în Germania.
Solicită să se aibă in vedere că inculpatul are un singur act material, nu are legătură cu nici un inculpat din prezentul dosar și nici din dosarul disjuns, regretă foarte mult fapta, are susținere din partea familiei, este o persoană care poate fi redată societății, iar stare de arest preventiv provoacă răni adânci.
Față de împrejurarea că nu mai sunt alte probe de administrat, nu poate influenta pe nimeni pentru că nu a interacționat cu nici un inculpat din dosar, are un domiciliu stabil in România, consideră că prevederile art. 148 lit.f Cpp nu mai subzistă.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați considerând că încheierea pronunțată de Tribunalul București este legală și temeinică atât în ceea ce privește respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, cât și a constatării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive cu consecința menținerii stării de arest preventiv.
Arată că prezentul dosar este unul complex, activitatea de cercetare penală și activitățile care au condus la arestarea inculpaților a început în februarie 2009, iar la acest moment dosarul se află aproape in fază de finalizare, fiind nevoie doar de un supliment la un raport de expertiză pentru a se stabili dacă unul dintre inculpați avea discernământ la data comiterii infracțiunilor. Consideră că nu poate fi vorba despre o depășire a termenului rezonabil a măsurii arestării preventive, față de complexitatea dosarului, s-a reușit parcurgerea cu celeritate a tuturor etapele urmăririi penale și cercetării judecătorești.
In ceea ce privește temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive prevăzute de art. 148 lit.f Cpp, consideră că nu a intervenit nici un element care să conducă la concluzia că acestea s-au schimbat. Arată că atitudinea inculpaților față de faptele comise nu este scuzabilă, deși sunt foarte tineri, prin prisma mediului boem în care își petreceau zilele și nopțile au ajuns la consumul și comercializarea drogurilor sintetice. Consideră că perioada de 18 luni de arest preventiv nu are cum să se producă o modificare majoră a personalității și caracterului inculpaților, personalitatea era deja formată, inculpații erau conștienți de comiterea faptelor.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate. Arată că este de acord cu susținerile avocatului său.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt arată că este de acord cu susținerile avocatului său. Arată că regretă foarte mult fapta și solicită acordarea unei șanse.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că îi pare foarte rău de ceea ce a făcut și solicită acordarea unei șanse.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate pentru reintegrare și pentru continuarea studiilor.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate. Arată că este de acord cu avocatul său.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că a conștientizat ceea ce făcut, îi pare rău și solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 18.12.2009 a Tribunalului București - secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr- s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, -, și și
s-a menținut, potrivit art.3002alin.3 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a acestora. De asemenea, instanța a respins cererile de revocare/ înlocuire a măsurii arestării preventive, formulată prin avocați.
Cu privire la inculpații și s-a pronunțat și în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar a acestora.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că măsura arestării preventive inculpaților a fost dispusă cu respectarea art.1491Cod procedură penală și cu îndeplinirea cerinței prevăzute de art.681Cod procedură penală în referire la art.143 Cod procedură penală, respectiv există probe sau indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele de care sunt acuzați.
Tribunalul a reținut, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a acestora.
În aprecierea acestei concluzii, instanța de fond a constatat întrunite cumulativ și condițiile impuse de art.148 lit.f Cod procedură penală, apreciind că acțiunile infracționale pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată, aduc atingere statului de drept și credibilității sistemului judiciar. A apreciat tribunalul că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații, prin gravitatea deosebită și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea stării de arest.
De asemenea, a reținut instanța de fond, punerea în libertate a acestora ar îngreuna buna desfășurare a procesului penal, prin influențarea martorilor ce urmează a fi audiați în cauză.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, -, și, solicitând cercetarea în stare de libertate, invocând atât circumstanțe personale favorabile, dar și aspecte de circumstanțiere reală a faptelor reținute în sarcina lor.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și-l va respinge pentru următoarele considerente:
instanței de fond și instanța de control judiciar apreciază la acest moment îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art.143 și, respectiv, art.148 lit.f Cod procedură penală.
Astfel, pe de-o parte, există probe și indicii temeinice că în lunile ianuarie și februarie 2009 inculpații au comercializat droguri de mare risc, relevante în acest sens fiind procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate autorizat și cele de supraveghere operativă, procese-verbale întocmite de investigatorul și colaboratorul sub acoperire, iar, pe de altă parte, lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, concretizat în specificul infracțiunii, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și, nu în ultimul rând în recrudescența infracțională legată de traficul și consumul de droguri, care impune o ripostă mai fermă din partea autorităților, care în cazul de față s-a concretizat într-o măsură preventivă.
Referitor la circumstanțele personale invocate în susținerea recursurilor, instanța de control judiciar consideră că acestea nu pot justifica prin ele însele o altă concluzie, câtă vreme, pe de-o parte, acestea au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, raportate la exigențele art. 136 alin. 8 Cod proc. pen. iar, pe de altă parte, pot fi valorificate în cadrul individualizării judiciare a unei eventuale sancțiuni care i s-ar aplica inculpaților în ipoteza când care s-ar stabili vinovăția lor în ce privește acuzațiile aduse.
Cât privește rezonabilitatea arestării preventive, este indiscutabil că, așa cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (, 27 august 1992,Tomasi c/), "unul din factorii pertinenți, care legitimează o lungă detenție preventivă îl reprezintă existența și persistența unor indicii grave de vinovăție, respectiv o bănuială puternică de participare la săvârșirea unei infracțiuni grave".
De asemenea, în raport de aceleași exigențe, nu trebuie ignorată nici împrejurarea că durata rezonabilă nu se apreciazăin abstracto,ci raportat la complexitatea cauzei, dar și la conduita autorităților și părților, criterii pe care în mod judicios le-a valorizat instanța de fond atunci când a apreciat că se impune privarea în continuare de libertate a inculpaților.
În sfârșit, Curtea constată că măsura preventivă a arestării se impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme se argumentează prin motive pertinente și suficiente aoj ustifica și nu contravine dispozițiilor legale în materie.
Existența și suficiența acestor motive, Curtea le-a examinat în ansamblul circumstanțelor - particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.136 Cod procedură penală, știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau pentru a preîntâmpina sustragerea inculpaților de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei.
Având în vedere aceste aspecte în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.141 Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, -, și împotriva încheierii de ședință din 18.12.2009 a Tribunalului București - secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurent-inculpat la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR .
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./11.01.2010
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Adriana Elena Băjan, Francisca
