Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 296/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 296/R/2008
Ședința publică din data de 8 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Șortan judecător
JUDECĂTORI: Monica Șortan, Chitidean Valentin Săndel Macavei
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din data de 14 aprilie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1443/2000 ( descrisă la punctul II ), cu aplicarea art. 37 lit. b pen.;
- prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a ( descrisă la punctul II ), prev. și ped. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a pen. ( descrisă la punctul II ), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărători aleși, av. și, ambii cu delegații avocațiale la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului formulat de inculpat, având în vedere concluziile depuse la fond, care se regăsesc în încheierea de ședință din data de 14 aprilie 2008.
În ceea ce privește pericolul social pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, în opinia sa acesta nu mai există, având în vedere că ulterior reținerii inculpatului s-au efectuat analize medicale, în urma cărora s-a stabilit că nu este consumator de droguri. Totodată, solicită a se reține și că în calculatorul inculpatului nu s-au găsit date cu privire la acuzațiile care i se aduc. Consideră, de asemenea, că, chiar dacă inculpatul este recidivist, fapta pentru care acesta a fost condamnat este o faptă care nu are legătură cu prezenta cauză și este lipsită de pericol social.
Solicită a se avea în vedere și că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv față de inculpat nu mai subzistă, în opinia sa acesta putând fi cercetat în stare de libertate. De asemenea, solicită a se reține toate cele arătate în fața instanței de fond și că măsura arestului preventiv nu poate fi luată și menținută pentru a se anticipa o eventuală pedeapsă, în acest sens putând fi luate alte măsuri.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apărătorul inculpatului, av., arată că susține recursul declarat de inculpat, solicitând în principal admiterea acestuia, casarea încheierii penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În opinia sa, încheierea atacată este nelegală întrucât conform dispozițiilor art. 305 alin. 1.pr.pen. desfășurarea procesului în ședință de judecată se consemnează într-o încheiere, care cuprinde măsurile luate în timpul ședinței. Este o premieră personală să găsească la dosar că în data de 14 aprilie 2008 au avut loc două ședințe, deoarece există două încheieri, una legată de o excepție, iar cea de-a doua strict legată de starea de arest a inculpatului. Apreciază că dispozițiile legale în materie sunt clare, respectiv că pentru o ședință de judecată trebuie să existe o singură încheiere de ședință. Învederează instanței că, personal, nu s-a mai confruntat cu o astfel de situație, mai ales că starea de arest a inculpaților nu s-a discutat separat și că a fost o singură dezbatere. Din acest punct de vedere, în opinia sa, se impune casarea încheierii atacate și rejudecarea acesteia de către Tribunalul Bistrița -
Invocă în susținerea recursului dispozițiile art. 385/9 pct. 10.pr.pen. deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului. În acest sens, solicită a se avea în vedere că în fața instanței de fond au solicitat în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv, iar instanța nu s-a pronunțat cu privire la această cerere și nu a analizat-o, astfel că în opinia sa s-ar pune problema aplicabilității dispozițiilor art. 385/9 punctul 9.pr.pen.
Solicită a se avea în vedere că încheierea atacată este nemotivată și pe menținerea măsurii arestului preventiv, raportat la dispozițiile art. 300/2 și art. 160/b pr.pen. Mai mult, motivarea care există a fost copiată până la virgulă din încheierea prin care în baza art. 300/1 pr.pen. s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 385/9 punctul 9 și punctul 10.pr.pen. solicit a se constata că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv, iar încheierea atacată nu cuprinde motivarea pe care se întemeiază soluția dată.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și faptul că măsura arestului preventiv este una personală și nu poate fi menținută în bloc, pentru că situațiile personale ale inculpaților sunt diferite. În opinia sa judecătorul trebuie să analizeze și nu doar să preia ce a făcut cineva anterior. Mai mult, în cauză nu a fost analizat nici pericolul pentru ordinea publică, sens în care solicită a se avea în vedere că, chiar dacă inculpatul este recidivist fapta pentru care nu este gravă, precum și cantitatea de droguri găsită asupra acestuia, care ar putea conduce la concluzia că aceasta era folosită pentru consum propriu, situație în care încadrarea juridică în cauză ar fi alta.
Ridică și problema egalității de tratament, având în vedere că coinculpații sunt cercetați în stare de libertate, deși au fost cercetați pentru mai multe fapte, cu mențiunea că nici acest aspect nu a fost motivat de către instanța de fond.
În măsura în care se va casa cu rejudecare, solicită punerea de îndată a inculpatului, constatând încetată de drept măsura arestului preventiv, deoarece ultima menținere a stării de arest a inculpatul a fost la data de 28 februarie 2008, când s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv. Constată că în cauză se pune problema cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv, chiar dacă nu se poate rupe o încheiere în două se poate dispune în subsidiar, cu mențiunea că în propria cale de atac nu se poate dispune schimbarea situației.
Astfel, în principal, solicită casarea încheierii penale atacate, în subsidiar, solicită nemenținerea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiarul subsidiarului solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv.
Insistă în a se constata că în cauză la data de 14 aprilie 2008 fost o singură ședință de judecată, iar ambele încheieri sunt nelegale având în vedere dispozițiile art. 305.pr.pen. mai ales că sesizarea instanței nu se face doar cu privire la sesizarea cu rechizitoriu, ci și sesizarea derivată referitoare la starea de arest.
În măsura în care nu a identificat clar cazul de casare aplicabil, solicită a se identifica cazul corect.
Apărătorul inculpatului, av., referitor la cele două încheieri de ședință, în măsura în care se vor verifica înregistrările audio se va constata că a avut o singură ședință, precum și că se consemnează o încheiere de ședință doar atunci când se verifică legalitatea măsurii arestului preventiv separat de alte discuții, constatându-se că expiră cele 60 de zile prevăzute de lege, însă când se analizează toate aspectele într-o singură ședință de judecată, întocmirea a două încheieri de ședință reprezintă o încălcare gravă sub aspectul formelor care reglementează hotărârile și încheierile. În aceste condiții, apreciază că se impune a se constata nulitatea încheierii de ședință atacate.
Având în vedere că în cauză s-a pus problema cazul de casare aplicabil, în opinia sa acesta ar fi cel prev. de art. 385/9 pct. 3.pr.pen. raportat la art. 47 alin. 2.pr.pen. neputând participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părerea, în sensul că s-au discutat mai multe chestiuni, care ar fi dus dacă erau analizate de judecător, la imposibilitatea ca instanța să se pronunțe la acest termen cu privire la starea de arest. Solicită a se avea în vedere că o parte din chestiuni au fost analizate de judecător, iar o parte nu, indicând în acest sens și diferența de tratament dintre inculpați, instanța de fond reținând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat și că acesta prezintă pericol social.
Învederează instanței că în încheierea atacată s-a reținut că se impune menținerea inculpaților în stare de arest pentru că nu s-a prezentat materialul de urmărire penală, însă solicită a se avea în vedere că s-a prezentat materialul de urmărire penală, iar acesta nu mai constituie motiv pentru menținerea măsurii arestului preventiv.
În opinia sa, instanța trebuie să analizeze dacă se menține pericolul pentru ordinea publică al inculpaților, pentru că în multe situații similare s-a constatat că pe parcursul trecerii timpului pericolul social s-a diminuat, nemaiavând un impact atât de mare. Constată că nici acest aspect nu a fost analizat de instanța de fond.
Referitor la probele care atestă vinovăția inculpatului, solicită a se avea în vedere că dacă s-ar interpreta foarte riguros probele administrate în cauză, în special din declarația coinculpatului, ar rezulta că inculpatul a intenționat să facă bani prin împărțirea de droguri prin oraș, însă din dosar nu rezultă că în sarcina inculpatului s-ar putea reține vreo infracțiune, care să impună menținerea acestuia în stare de arest. Din precauție, față de acesta s-ar putea lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, raportat la aspectele de nulitate sesizate legate de o antepronunțare și, în subsidiar, pentru precauție, înlocuirea măsurii arestului preventiv.
Apărătorul inculpatului, av. solicită a i se acorda cuvântul în completare, instanța respingând cererea acestuia.
Reprezentantul Parchetului constată că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică, astfel că solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate în cauză, subzistând în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, faptele comise de cei doi inculpați fiind grave și deosebit de grave, sancționate cu pedepse mai mari de 4 ani închisoare. Solicită a se avea în vedere că în sarcina inculpaților s-a reținut comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, respectiv că în baza unei înțelegeri prealabile cei doi inculpați au cumpărat și deținut în luna decembrie cocaină, cei doi fiind în stare de recidivă.
Referitor la nulitatea reclamată de apărătorii inculpatului, solicită a se constata că în cauză nu s-a încălcat nici o dispoziție legală prin consemnarea în două încheieri problemele discutate, ci că, printr-un efort suplimentar instanța de fond a încercat să ușureze munca instanței de control. Apreciază că în această situație nu s-a încălcat nici o dispoziție legală, aspectele consemnate discutându-se în cadrul aceleiași ședințe de judecată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, cu mențiunea că în luna decembrie era plecat din țară.
CURTEA
Prin încheierea penală din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, conform art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpații trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 16 din 143/2000; art. 4 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 16 din 143/2000; art. 4 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal; art. 4 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art 2 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art 37 lit. b Cod penal, ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Bistrița -N nrA3D/P/2007, au fost trimiși în judecată inculpații:, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 a1.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 Cod penal; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.37 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 litb Cod penal, împotriva tuturor acestor inculpați fiind luată măsura arestării preventive.
Astfel, prin încheierea penală nr.63/CC/2007 a Tribunalului Bistrița -N (re curată de inculpați, recursul exercitat fiind respins ca nefondat, prin Decizia penală nr.1 O 1/R/2007 a Curții de Apel Cluj ), au fost arestați preventiv pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 19.12.2007, ora 23,50 și până, în data de 17.01.2008 ora 23,50, inculpații și, față de care a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin Ordonanțele din 19.12.2007, aceștia fiind cercetați pentru comiterea, în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și consum de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea 143/200 modificată și completată prin Legea 522/2004, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, faptele săvârșite de inculpați constând în aceea că în data de 24.1 0.2007, în jurul orelor 20,00, în baza unei înțelegeri prealabile, au preluat de la un autocar aparținând SC Trans Internațional SRL B, care atunci sosise din Spania, un colet conținând o cantitate de până în 100 grame din drogul de mare risc cocaină, trimisă de o persoană neidentificată, după care s-au deplasat la domiciliul inculpatului, din B, cart., nr. 161.
Aici, în perioada următoare, inculpații și au consumat o parte din cantitatea de cocaină, cel dintâi oferind o mică cantitate și concubinei sale,. La sfârșitul aceleiași săptămâni, cei doi inculpați s-au deplasat în jud. B unde au vândut o parte din cantitatea de cocaină rămasă, unei persoane din localitatea, cunoscută de aceștia sub numele de "". În perioada 24.10.2007-18.12.2007, inculpații și, în baza aceleiași rezoluții infracționale au consumat în mai multe rânduri droguri de mare risc cocaină, drog din care inculpatul a oferit spre consum și altor persoane.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală,
în sensul că există probe suficiente că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați în modalitatea descrisă anterior, relevante fiind îndeosebi declarațiile inculpați lor, procesul-verbal de percheziție, declarația învinuitei, declarația învinuitului, declarația învinuitului Marti, declarația martorilor, adresa nr. - din 19.12.2007 emisă de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor și, din cadrul Direcției Generale al Organizate C- și că inculpații se găsesc în situația reglementată de art. 148 lit. f procedură penală întrucât au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, pedeapsa prev. de lege pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/200 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 este închisoarea între 10 și 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar în cazul infracțiunii prev. de art. 4 alin. 2 din aceeași lege, pedeapsa prev. este închisoare între 2 și 5 ani.
S-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin aceea că ar putea procura și comercializa în continuare droguri de mare risc, împrejurare care rezultă între altele din însăși declarațiile acestora, respectiv că sunt dependenți, consumând cocaină de 3-4 ori pe săptămână.
De asemenea, prin încheierea penală nr.3/CC/2007 a Tribunalului Bistrița N (recurată de inculpați, recursul exercitat fiind respins ca nefondat, prin Decizia penală nr.3/R/2008 a Curții de Apel Cluj ) au fost arestați preventiv pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de începând cu data de 4 ianuarie 2008, ora 19,45 și până în data de 1 februarie 2008 ora 19, 45, inculpații:, pentru comiterea infracțiunilor prev. de mi. 2 alin. 2 și mi. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 33 lit a Cod penal și art. 37 Cod penal și, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 37 lit b Cod penal, reținându-se că prin Ordonanțele din 4 ianuarie 2008 ( [,28 și 54) s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații, fost și pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 33 lit a Cod penal și art. 37 Cod penal și respectiv, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 37 lit b Cod penal, întrucât, la sfârșitul lunii octombrie 2007, în perioada 2628.10.2007, inculpatul a cumpărat de la inculpații și, cantitatea de cca. 5 O grame din drogul de mare risc cocaină și în aceeași perioadă, în care s-au aflat la domiciliul inculpatului, acesta împreună cu ceilalți doi inculpați au consumat o mică parte din același drog de mare risc, cantitate ce i-a fost pusă la dispoziție de către inculpații din
După plecarea celor doi inculpați, s-a înțeles cu inculpatul să vândă drogul de mare risc cocaină, rămas după consumare, în greutate de cca. 50 grame unor persoane din
S-a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați în modalitatea descrisă anterior, relevante fiind îndeosebi declarațiile inculpaților și și transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpați între ei.
Astfel, în declarația sa inculpatul a arătat că l-a contactat pe inculpatul spunându-i că urmează să-i sosească "ceva" astfel că la data de 26 octombrie 2007 s-a deplasat în, jud. B, la domiciliul acestuia, unde a scos întreaga cantitate de cocaină pe care o mai avea, din care o parte a consumat-o împreună cu acesta și cu coinculpatul, înțelegerea fiind ca inculpatul să cântărească drogul, ulterior acesta comunicându-i telefonic că a rezultat cantitatea de 53- 54 grame, din care s-a socotit la preț doar 50 de grame.
Inculpatul a mai arătat că i-a spus că marfa o va da prietenului său "", care o va vinde în A, ulterior acesta trimițându-i prin mai multe sume de bani în contul tranzacției.
Instanța a considerat că această declarație se coroborează și cu declarația inculpatului care l-a însoțit pe celălalt inculpat la domiciliul din a inculpatului, cu declarația învinuitei, care confirmă că inculpatul a lipsi 2 zile de acasă, iar la întoarcere i-a spus că a dat marfa, urmând a primi banii peste vreo 2-3 zile, ca și cu transcrierile convorbirilor telefonice dintre inculpați, iar interceptarea convorbirilor telefonice s-a făcut în temeiul ordonanțelor procurorului din 23 și 26 octombrie 2007 confirmate prin încheierile penale 229/P/2007 și 230/P/2007 a Tribunalului Bistrița -N și că din procesele verbale din 4 ianuarie 2008 rezultă că telefonul cu nr.- aparține inculpatului iar cel cu nr.- inculpatului, aflându-se asupra acestora în momentul reținerii lor, iar faptul că drogul a ajuns în posesia inculpatului este confimat prin convorbirea pe care o are acesta la 29 octombrie 2007 cu o altă persoană în care menționează că primit "material" vreo 53 și a "lăsat la 50", cantități ce corespund celor menționate de inculpatul.
Pe de altă parte, s-a considerat că implicarea inculpatului rezultă cu prisosință din convorbirile telefonice dintre acesta și inculpatul în care se menționează că "acela vrea vreo 60 pe ", inculpatul precizând în declarația sa că urma să încaseze 60 euro pe gram de cocaină, iar din transcrierea convorbirii dintre cei 2 inculpați din prezentul dosar rezultă că inculpatul i-a comunicat celuilalt inculpat numărul de cont aparținând lui, fiind cel care a procedat la expedierea banilor și care s-a arătat nemulțumit de faptul că nu a venit o anumită persoană căreia "îi trebuie 20 de litri", la prietenii lui de sărbători. S-a apreciat în consecință că, pe lângă îndeplinirea condiției prev. de art. 143 Cod procedură, inculpații se află în situația prev. de art. 148 lit f Cod procedură penală.
Prin încheierea penală nr.5/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -N, s-a dispus prelungirea arestului preventiv pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17 ianuarie 2008, orele 23,50 și până la data de 16 februarie 2008, orele 23,50, a inculpaților și, recursul exercitat de inculpați fiind respins ca nefondat, prin Decizia penală nrA5/R/2008 a Curții de Apel Cluj.
Prin încheierea penală nr.10/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -N recursurile exercitate de inculpați fiind respinse prin Decizia penală nr.ll/R/2008 a Curții de Apel Cluj - a fost prelungită măsura arestului preventiv în ceea ce îi privește pe toți cei 4 inculpați, dată fiind necesitatea efectuării și a altor acte de urmărire penală În cauză,gravitatea faptelor,pericolul social ridicat al infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații și împrejurarea că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a acestora subzistă, iar prin încheierea penală din data de 28.02.2008 a Tribunalului Bistrița -N-recursul exercitat de inculpați fiind respins prin Decizia penală nr.185/R/2008 a Curții de Apel Cluj, s-a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați.
Față de toți cei 4 inculpați s-a apreciat că există probe și indicii temeinice că aceștia au săvârșit infracțiunile ce li s-au reținut în sarcină, pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, dată fiind gravitate a și natura infracțiunilor săvârșite, condițiile și modalitatea în care acestea s-au săvârșit.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpații:, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 a1.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art37 Cod penal; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art37 Cod penal, ambele cu aplic.art33 Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 litb Cod penal, subzistă, măsura preventivă luată este legală și temeinică, astfel că în baza disp. art300/2 Cod procedură penală raport la art. 160b Cod procedură penală a fost menținută.
Astfel, față de cei 4 inculpați s-a apreciat că există probe și indicii temeinice că au săvârșit infracțiunile ce li s-a reținut în sarcină, și pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică, dată fiind gravitate a și natura infracțiunilor pentru care sunt trimiși în judecată, aspecte analizate prin încheierile penale ale Tribunalului Bistrița -N, prin care s-a luat, respectiv prelungit măsura arestării preventive, și verificate în căile de atac-Deciziile penale ale Curții de Apel Cluj, prin care au fost respinse ca nefondate recursurile exercitate de inculpați.
Cât privește celelalte susțineri ale inculpaților și ale apărătorilor lor, acestea nu sunt relevante în această etapă procesuală, neimpunându-se analizarea lor, întrucât sunt aspecte de fond.
Împotriva mai sus menționatei încheieri au declarat recurs în termenul legal inculpații și solicitând casarea încheierii si punerea lor de îndată în libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nici temeiuri noi care să justifice această măsură.
În subsidiar au solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Au mai fost invocată și împrejurarea că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la o cerere esențială pentru părți de natură a garanta drepturilor lor și de a influența soluția procesului în sensul că nu s-a pronunțat cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate că încheierea atacată este nemotivată și nu este respectat principiul egalității de tratament în condițiile in care unii coinculpați din prezentul dosar sunt judecați în stare de libertate.
Apărătorul inculpatului a invocat și faptul că pentru același termen de judecată există două încheieri de ședință, una în care se dispune cu privire la starea de arest si oad oua care cuprinde dispozițiile pentru următorul termen de judecată în condițiile în care a avut loc o singură ședință de judecată.
Analizând recursurile declarate din prisma motivelor invocate și a probatoriului administrat, Curtea constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Inculpații recurenți au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul DIICOOT - Biroul Teritorial Bistrița N nr.43D/P/2007 în sarcina lor reținându-se comiterea infracțiunilor prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.a și Cod Penal art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.a ambele Cod Penal cu aplicarea art.33 lit.a pentru Cod Penal inculpatul și respectiv comiterea infracțiunii prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.b constând Cod Penal în aceea că în baza unei înțelegeri prealabile de a cumpăra deține și vinde fără drept cocaină iar pentru inculpatul de a deține pentru consum propriu fără drept droguri de mare risc.
Probele administrate în cauză până în acest moment procesual sunt de natură a convinge un observator obiectiv că inculpații ar putea fi autorii faptelor reținute în sarcina lor conform Recomandării (80) 11 Comitetului de Miniștrii ai Consiliului Europei in acest sens sunt declarațiile inculpaților, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor audiați în cauză, rapoartele de constatare tehnico științifică fiind astfel îndeplinite condițiile impuse de art.143
C.P.P.În această fază a procesului penal judecătorul are doar obligația de a analiza și corobora datele furnizate de organele de urmărire penală și să aprecieze dacă există astfel de probe care să justifice privarea de libertate a unei persoane. O astfel de analiză nu urmărește să stabilească vinovăția sau nevinovăția inculpatului, aceasta fiind o sarcină ce revine exclusiv instanțelor investite cu soluționarea cauzei după administrarea întregului material probator.
Pentru a menține starea de arest a unei persoane instanțele sunt obligate a respecta dispozițiile art.3002raportate la artr.160 respectiv C.P.P. să verifice dacă temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă există sau nu temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Astfel, la momentul luării față de cei doi inculpați a măsurii arestului preventiv prin încheierea penală nr.3/CC/4.01.2008 s-au reținut ca temeiuri a arestării incidența art.148 lit.f
C.P.P.Dacă prima teză a literei faa rticolului mai sus menționat nu comportă nici un fel de discuție, cu privire la subzistența stării de pericol social pentru ordinea publică apreciem că raportat la gravitatea deosebită a faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, la împrejurările în care acestea au fost comise - fiind achiziționate și cumpărate în scopul revinderii cantități însemnate de droguri de mare risc-, la persoana inculpaților care se află în stare de recidivă postcondamnatorie și respectiv postexecutorie dovedind o anumită perseverență infracțională chiar dacă faptele pentru care au fost condamnați anterior nu sunt de același gen cu cele pentru care sunt trimiși în judecată în prezentul dosar și având în vedere că față de aceștia s-a dispus luarea măsurii preventive doar în cursul lunii ianuarie 2008 având în vedere și impactul deosebit de negativ pe care traficul de droguri îl are în sânul unei societăți, Curtea apreciază că această stare de pericol nu a dispărut și nici nu a fost diminuată în mod simțitor de natură a impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură preventivă neprivativă de libertate.
Cu privire la criticile aduse încheierii recurate, Curtea constată că acestea sunt nefondate astfel: corespunde realității că motivarea încheierii cu privire la menținerea stării de arest preventiv a inculpaților nu excelează prin complexitate și amploare cuprinzând într-un procent foarte ridicat referiri la încheierile anterioare pronunțate în această materie în prezentul dosar dar atinge punctele esențiale și permite instanței de recurs analizarea ei nelăsând loc arbitrariului.
Cu privire la existența pentru același termen de judecată a două încheieri de ședință apreciem că au fost respectate dispozițiile legale respectiv prevederile art.160 alin.2 și 3 care impune existența unei încheieri motivare cu privire la menținerea sau revocarea măsurii arestului preventiv dar si dispozițiile art.305 alin.1 Apreciem C.P.P. că existența a două încheieri diferite, una care să cuprindă referirile și soluția instanței cu privire la măsuri preventive și o alta care să cuprindă celelalte dispoziții dispuse de instanță în cadrul unui proces nu contravine legii. Aceasta este practica constată a tuturor instanțelor din România și pe lângă fundamentul legal anterior menționat trebuie avută în vedere și considerentul practic al unei asemenea proceduri.
Pentru aceste considerente constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a încheierii recurate, Curtea va respinge recursurile declarate ca nefondate în baza art.385/15 pct.1lit.b
C.P.P.Văzând și dispozițiile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, arestați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 14 aprilie 2008 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 08.05.2008.
PREȘEDINTE UDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
4 ex./12.05.2008
Jud.fond.
Președinte:Monica ȘortanJudecători:Monica Șortan, Chitidean Valentin Săndel Macavei
