Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 299/2008. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 299/R/2008

Ședința publică din data de 8 mai 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Livia Mango Judecător

JUDECĂTORI: Livia Mango, Ioana Cristina Morar Monica

GREFIER:

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă C de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR - -

S-a luat în examinare recursul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Maramureș împotriva încheierii penale fără număr din data de 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- privind pe inculpații G și, cauza având ca obiect cererile de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpați, cei doi inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. art. 7 alin 1 din Legea nr. 39/2003 și a infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză la prima strigare se prezintă inculpatul G, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. R din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că refuză să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu, întrucât are apărător ales și cu toate că acesta nu se prezintă.

Apărătorul inculpatului G învederează instanței că a fost contactat telefonic de familia inculpatului abia în cursul după-amiezii de ieri și i s-a adus la cunoștință faptul că avocatul nu se poate prezenta în cauză, însă nu a crezut că este vorba de o situație atât de complicată. Arată că în această situație nu are posibilitatea de a asigura o asistență juridică adecvată, deoarece a crezut că va putea solicita amânarea judecării cauzei, pentru a studia dosarul și motivele de recurs ale Parchetului, pentru a contracara recursul. Raportat și la împrejurarea că dosarul de fond nu se află în fața instanței, învederează instanței că se află în imposibilitate de a asigura apărarea inculpatului, astfel că solicită amânarea judecării cauzei, cu mențiunea că prin acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător ales nu înseamnă că se respectă dreptul la apărare, pentru că este necesar a se acorda o asistență juridică adecvată.

Reprezentanta Parchetului arată că se opune acordării unui nou termen de judecată, însă nu se opune lăsării cauzei la a doua strigare, pentru a se da posibilitatea apărătorilor de a lua legătura cu inculpații și de a studia locul de dosar.

Apărătorul inculpatului solicită acvirarea dosarului de fond, întrucât nu poate să pună concluzii cu privire la temeiul prev. de art. 143.pr.pen. în lipsa dosarului. Astfel, în temeiul art. 171 alin. 4/1 pr.pen. solicită acordarea unui termen de 3 zile pentru acvirarea dosarului.

Reprezentanta Parchetului solicită a se avea în vedere că dispozițiile invocate prevăd acel termen de 3 zile, însă constată că acesta se referă la o cauză aflată în procedura obișnuită, iar în prezenta cauză Codul d e procedură penală prevede ca recursul la măsurile preventive să se judece în termen de 3 zile. Față de împrejurarea că în cauză a mai fost acordat un termen de judecată, iar dosarul cu toate probele se află la Curtea Constituțională, la locul de dosar existând încheierea atacată și motivele de recurs, apreciază că la acest termen de judecată se poate soluționa această cauză.

Apărătorul inculpatului apreciază că în lipsa dosarului cauzei nu se poate judeca dosarul.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecării cauzei în vederea pregătirii apărării și acvirării dosarului formulată de apărătorii inculpaților, apreciind că această cerere se poate soluționa pe baza actelor existente la dosar, iar pentru a se da posibilitatea părților de a studia actele existente la locul de dosar dispune lăsarea cauzei la a doua strigare la ora 11.

La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare la ora 11, se prezintă inculpații G și, ambii aflați în stare de arest preventiv, asistați de apărător ales, av., cu delegații avocațiale la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpaților G și învederează instanței că în urma studierii dosarului cauzei a constatat că nu există recursul Parchetului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 26 martie 2008 Tribunalului Maramureș, iar din încheierea de ședință din data de 25 martie 2008 rezultă că procurorul de ședință a formulat concluzii de admitere a cererii de revocare. Pentru aceste motive solicită a se constata că nu există dovada înregistrării recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 26 martie 2008.

Reprezentanta Parchetului solicită a se avea în vedere că recursul declarat în cauză se află la dosar, care la rândul său se află la Curtea Constituțională, însă poate prezenta spre vedere copia recursului înregistrat la Tribunalul Maramureș la data de 27 martie 2008.

Apărătorul inculpaților G și solicită a se constata că este nelegală sesizarea instanței cu soluționarea prezentei cauze.

Curtea, reamintește părților că excepția privind nelegala sesizare a instanței s-a invocat la termenul anterior de judecată și s-a respins, iar ulterior s-a ridicat o excepție de neconstituționalitate și astfel dosarul a fost înaintat Curții Constituționale.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului declarat în cauză împotriva încheierii de ședință din data de 26 martie 2008 Tribunalului Maramureș, prin care instanța a dispus, pe de o parte, admiterea cererii de revocare a măsurii arestului preventiv a celor doi inculpați și pe de altă parte înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Apreciază că această hotărâre este vădit nelegală, raportat la dispozițiile incidente în cauză. Astfel, solicită a se avea în vedere că revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv sunt două instituții diferit reglementate de art. 139.pr.pen. Aliniatul 1 al art. 139.pr.pen. face vorbire despre înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură când temeiurile s-au schimbat și fac posibilă înlocuirea cu o altă măsură, iar alin 2 al aceluiași articol face vorbire spre revocarea măsurii arestului preventiv în condițiile în care măsura s-a luat cu încălcarea dispozițiilor legale sau când temeiurile care au stat la baza luării măsurii au încetat. Solicită a se constata că prin hotărârea atacată instanța de fond face aplicabilitatea a două dispoziții legale diferite, astfel că încheierea atacată este nelegală ca temei al soluțiilor dispuse.

Totodată, constată că instanța de fond a reținut că față de specificul și complexitatea cauzei este cazul înlocuirii măsurii preventive, însă consideră că această motivare excede dispozițiilor legale aplicabile. În opinia sa, complexitatea și specificul cauzei nu justifică luarea unei măsurii preventive, dispozițiile legale arătând în ce condiții poate fi luată, revocată sau înlocuită această măsură, iar aceste aspecte nu rezultă din dosar. Învederează instanței că inculpații sunt trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, desfășurată pe parcursul mai multor ani și a vizat un număr de 85 de părți vătămate, din care până în acest moment au fost audiat 31 de părți vătămate și 5 martori din cei 10 prevăzuți în rechizitoriu. Mai mult, la dosar există dovezi că inculpații au încercat să influențeze părțile vătămate prin aparținători, astfel că, apreciază că, în aceste condiții nu se poate discuta de o schimbare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv sau de o încetare a acestora.

De asemenea, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii atacate că durata arestului preventiv a inculpaților a atins perioada de circa 1 an și nu trebuie justificată în raport de complexitatea dosarului și comportamentul inculpaților, însă consideră că aceste aspecte exced cadrului legal. Cât timp, raportat la art. 148.pr.pen. comportamentul inculpaților poate fi avut în vedere ca temei al arestării preventive, iar în cauză a constituit temei de arestare încercarea inculpaților de a zădărnicii aflarea adevărului în cauză prin influențarea părților, consideră că susținerile instanței de fond contravin dispozițiilor legale.

Solicită a se constata că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea esențială a legii, că s-a făcut aplicarea a două instituții reglementate diferit și să se constate că așa cum rezultă din considerentele hotărârii, în raport de comportamentul inculpaților, de atitudinea acestora și de stadiul cercetărilor, precum și pentru buna derulare a procesului penal, în condițiile în care subzistă și nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, se impune menținerea măsurii preventive luată în cauză.

Apărătorul inculpaților G și constată că reprezentanta Parchetului a susținut recursul bazându-se pe declarațiile din dosar și pe susținerea că inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, însă solicită a se avea în vedere că personal nu a avut posibilitatea de a verifica aceste aspecte, cu mențiunea că pe fond, solicită respingerea recursului declarat în cauză.

Constată că la data de 25 martie 2008 Tribunalul Maramureșa examinat cererea formulată de inculpat, prin care acesta a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv cu măsura obligării de a nu păsări țara, cu instituirea unor obligații și nu revocarea măsurii preventive. În susținerea cererii s-a invocat timpul scurs de la arestarea preventivă a inculpaților, respectiv că s-a dispus reținerea inculpaților la data de 29 martie 2007, iar la 30 martie 2007 s-a dispus arestarea preventivă a acestora, ulterior măsura fiind prelungită, punându-se astfel în discuție dispozițiile art. 148 lit. f pr.pen. S-a stabilit de către instanța de fond, și acest lucru s-a întâmplat cu consimțământul procurorului de ședință, că în acel moment pericolul pentru ordinea publică nu mai era cel pe care inculpații l-au prezentat la momentul luării măsurii preventive. Chiar dacă pericolul pentru ordinea publică există acesta trebuie materializat prin aplicarea unei alte măsuri preventive, pentru că s-a scurs 1 an, au fost audiați toți inculpații, au fost audiate 31 de părți vătămate și 5 martori, iar din declarațiile acestora s-a concretizat o stare de fapt, cu mențiunea că lasă la verificarea instanței care au fost faptele importante în stabilirea cu exactitate a activității infracționale. Dacă față de inculpați se va lua măsura obligării de a nu părăsi țara consideră că rezonanța cercetării acestora în stare de libertate nu ar mai influența opinia publică, cu mențiunea că inculpații au dreptul de a fi cercetați în stare de libertate.

Pentru inculpatul constata că s-a susținut la momentul reținerii și arestării preventive temeiul prev. art. 148 lit. c pr.pen. cu mențiunea că nu poate critica hotărârile pronunțate în acest sens deoarece sunt definitive, însă solicită a se constata că la data de 25 martie 2008, reanalizând aceste aspecte instanța de fond a constatat că situația la care se referă aceste dispoziții nu împiedică aplicarea art. 139.pr.pen. în sensul că există posibilitatea aplicării acestor dispoziții.

Chiar dacă la data de 10 martie 2008 Curtea de Apel Cluja menținut starea de arest a inculpaților, apreciază că până la data de 25 martie 2008, când s-a verificat de către instanța de fond măsura arestului preventiv, puteau interveni multe aspecte, care să fie avute în vedere de instanță la acea dată.

În susținerea recursului solicită a se avea în vedere și poziția procurorului de ședință de la Tribunalul Maramureș, care a depus concluzii de admitere a cererii de înlocuire, luând pulsul inculpaților direct din sala de judecată.

Apreciind că soluția atacată este legală și temeinică, solicită respingerea recursului Parchetului.

Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, cu consecința punerii sale în stare de libertate, deoarece în opinia sa nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu a avut abateri niciodată. Solicită a se avea în vedere că din toate părțile vătămate audiate în cauză niciuna nu l-au indicat ca fiind persoana care le-a transportat sau racolat, precum și că ceilalți inculpați sunt cercetați pentru aceleași fapte, însă sunt în stare de libertate. Totodată, învederează instanței că de la momentul arestării preventive a avut două decese în familie.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului și cercetarea în stare de libertate, cu mențiunea că are trei copii minori, nu ar impieta continuarea cercetărilor și nici nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

CURTEA

Prin încheierea penală fără număr din data de 26 martie 2008 Tribunalului Maramureș au fost admise cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații G și.

S-a înlocui măsura arestării preventive a inculpaților G și cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în temeiul art.145/1 pr.pen.

În temeiul art.145 alin.1/1 pr.pen. pe durata obligării de a nu părăsi țara inculpații au fost obligați să respecte următoarele măsuri:

a) sa se prezinte la organul judiciar ori de câte ori sunt chemați;

b) sa se prezinte la organul de poliție al comunei, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de cate ori sunt chemați;

c) sa nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

d) sa nu dețină, sa nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

e) sa nu ia legătura și să nu comunice cu părțile vătămate din dosarul cauzei.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților G și, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Conform dispozițiilor art. 145¹alin. 2 raportat la art. 145 alin. 2²Cod procedură penală s-a atras atenția celor doi inculpați, că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii dispuse sau a obligațiilor ce le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul, examinând cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații G și, a reținut următoarele:

Prin ordonanțele din 29.03.2007 emise de Biroul Teritorial Maramureș din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism inculpații G și au fost reținuți 24 de ore.

Prin încheierile penale ale Tribunalului Maramureș cu nr. 162/30.03.2007 s-a dispus arestarea inculpaților G și de la 30.03.2007 și până la 27.04.2007 iar prin încheierile penale cu nr. 204/19.04.2007 s-a prelungit arestarea preventivă a acestora de la 15.05.2007 până la 13.06.2007.

Prin încheierea penală din 12.06.2007 s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și s-a menținut măsura arestării preventive iar prin încheierile penale din 7.08.2007, 3.10.2007, 21.11.2007, 19.12.2007 și 30.01.2008 ale aceluiași tribunal s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a acestora menținându-se starea de arest preventiv.

Prin decizia penală nr. 175/R din 10.03.2008 a Curții de Apel Clujs -a menținut starea de arest a inculpaților.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală rezultă indicii și probe în sensul presupunerii că cei doi inculpați ar fi săvârșit infracțiunile reținute prin actul de sesizare.

Astfel, există presupunerea că din anul 2003 și până în luna martie 2007, inculpații împreună cu coinculpații, și au constituit și au sprijinit o grupare infracțională cu caracter de criminalitate organizată cu scopul de a scoate prin metoda inducerii în eroare, de persoane din diferite județe ale țării, pe care se presupune că le-au traficat în Cehia pentru a le preda altor cetățeni de origine ucraineană, care i-au obligat să muncească pentru a fi salarizați, fără a li se asigura condiții elementare de subzistență și care au exercitat asupra lor acte de violență fizică sau amenințări, prin limitarea și încălcarea drepturilor elementare ale omului.

Se presupune că activitatea desfășurată a adus importante foloase bănești membrilor rețelei.

In cauză dintr-un număr de 85 de persoane vătămate și 10 martori au fost audiați 31 părți vătămate și 5 martori.

Temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați sunt cele prevăzute în art. 148 lit. f Cod procedură penală și în art. 148 lit. c Cod procedură penală în ce îl privește pe inculpatul

În raport cu cerințele înscrise în aceste texte de lege, urmează a se examina dacă se mai impune menținerea măsurii arestării preventive în acest moment procesual.

În ce privește cazul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală a cărui invocare s-a justificat în momentul luării măsurii arestări preventive față de inculpații G și în cursul efectuării urmăririi penale precum și menținerea acesteia la instanță, s-a apreciat că în actualul moment procesual după ascultarea inculpaților, a unui număr de 31 părți vătămate și 5 martori, nu se mai poate considera că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică în accepțiunea reglementării din acel text de lege.

Referitor la cazul de arestare prevăzut de art. 148 lit. c Cod procedură penală, aplicabil când există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni, s-a considerat că nu se justifică a fi invocat referitor la inculpatul G pe întreg parcursul procesului penal, deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 139 Cod procedură penală, situația la care el se referă nu poate constitui impediment pentru înlocuirea sau revocarea unei măsuri preventive.

Art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană se aplică numai în cazul persoanelor arestate preventiv în faza de urmărire penală, precum și în faza judecării în primă instanță și are ca scop garantarea dreptului la libertate al unei persoane prin evitarea menținerii acesteia în detenție pentru o durată de timp excesivă.

motivelor plauzibile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni nu mai este suficientă după o anumită perioadă de timp.

Prin hotărârea din 27 august 1992 în cauza Tomasi contra Franței, paragraful 85-99, Curtea Europeană a considerat că existența și persistența unor indicii serioase cu privire la vinovăția persoanei acuzate, precum și gravitatea infracțiunii săvârșite nu justifică în sine o detenție îndelungată.

În privința apărării ordinii publice, Curtea Europeană a arătat în cauza Letellier contra Franței paragraful 51 (hotărârea din 26 iunie 1991), că anumite infracțiuni, prin gravitatea deosebită și reacția publicului, pot crea o stare de neliniște capabilă să justifice temporar detenția preventivă, însă acest factor poate fi pertinent și suficient numai dacă se bazează pe fapte capabile să demonstreze că eliberarea acuzatului tulbură, în mod real, ordinea publică.

În această situație, detenția nu rămâne legitimă numai dacă ordinea publică este efectiv amenințată, întrucât continuarea detenției nu trebuie să servească pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate.

Ori, în cauză cei doi inculpați nu au cazier judiciar și în prezent nu sunt indicii că inculpații ar prezenta vreun pericol pentru ordinea publică.

Pericolul de a se sustrage procedurilor nu poate fi invocat numai pe baza gravității pedepsei pe care inculpații riscă să o primească, deoarece trebuie luat în considerare o serie de alți factori relevanți.

Astfel, riscul sustragerii descrește pe măsura prelungirii detenției, pentru că imputarea duratei acesteia asupra pedepsei privative de libertate la care inculpații ar putea aprecia că vor fi condamnați este de natură să-i facă să considere această eventualitate ca mai puțin de temut și să reducă tentația de a se sustrage.

În ce îi privește pe ceilalți inculpați, și, dintre care referitor la prima nu s-a luat măsura arestării preventive, iar pentru ceilalți doi s-a dispus înlocuirea cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, rezultă că au înțeles să nu se sustragă procedurilor și nu au comis alte acte infracționale.

In cazul inculpaților arestați G și, faptul că au domicilii, resurse materiale, o situație familială și nu au antecedente penale pot să ducă la concluzia că măsura arestării preventive nu se mai justifică și că nu este confirmată existența vreunui pericol de a se sustrage de la judecată.

Pe de altă parte reiese că durata arestării preventive a acestora a atins durata de circa 1 an de zile și nu trebuie justificată de complexitatea cazului sau a comportamentului inculpaților.

Față de cele arătate, ținându-se seama că inculpații și o parte dintre părțile vătămate și martori au fost ascultați nemijlocit de instanță, față de specificul și complexitatea cauzei, precum și a întinderii în timp a cercetării judecătorești, pentru administrarea celorlalte probe, se consideră că este cazul să fie înlocuită măsura arestării preventive au o altă măsură preventivă potrivită, respectiv aceea prevăzută de art. 1451 Cod procedură penală referitor la obligarea de a nu părăsi țara.

Așa fiind, au fost admise cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de cei doi inculpați.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților G și, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

În temeiul art. 145 alin. 11 Cod procedură penală pe durata obligării de a nu părăsi țara, inculpații G și au fost obligați să respecte măsura luată și obligațiile stabilite în dispozitivul prezentei încheieri.

Conform dispozițiilor art. 145¹alin. 2 raportat la art. 145 alin. 2²Cod procedură penală s-a atras atenția celor doi inculpați, că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii dispuse sau a obligațiilor ce le revin, s-a luat față de aceștia măsura arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri a formular recurs DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș, recurs susținut în ședința publică din data de 8 mai 2008 de procurorul de ședință din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de apel Cluj.

În susținerea recursului s-a solicitat admiterea acestuia, apreciind că hotărârea atacată este vădit nelegală, având în vedere că revocarea, respectiv înlocuirea măsurii arestului preventiv sunt două instituții diferit reglementate de art. 139.pr.pen. Aliniatul 1 al art. 139.pr.pen. face vorbire despre înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură când temeiurile s-au schimbat și fac posibilă înlocuirea cu o altă măsură, iar alin 2 al aceluiași articol face vorbire spre revocarea măsurii arestului preventiv în condițiile în care măsura s-a luat cu încălcarea dispozițiilor legale sau când temeiurile care au stat la baza luării măsurii au încetat.

S-a solicitat a se constata că prin hotărârea atacată instanța de fond a făcut aplicabilitatea a două dispoziții legale diferite, pe de o parte, admițând cererea de revocare a măsurii arestului preventiv a celor doi inculpați și pe de altă parte înlocuind măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, astfel că încheierea atacată este nelegală sub aspectul soluțiilor dispuse.

Instanța de fond a reținut că față de specificul și complexitatea cauzei se impune înlocuirea măsurii preventive, însă Parchetul a considerat că aceste împrejurări - complexitatea și specificul cauzei nu justifică luarea unei măsurii preventive, fiind reglementate legal condițiile în care poate fi luată, revocată sau înlocuită această măsură, iar aceste aspecte nu rezultă din dosar. Inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, desfășurată pe parcursul mai multor ani, infracțiune ce a vizat un număr de 85 de părți vătămate, din care până în acest moment au fost audiate 31 de părți vătămate și 5 martori din cei 10 prevăzuți în rechizitoriu. La dosar există dovezi că inculpații au încercat să influențeze părțile vătămate prin aparținători, astfel că apreciază că nu a intervenit o schimbare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nici încetarea acestora.

Faptul că durata arestului preventiv a inculpaților a atins perioada de circa 1 an nu trebuie justificată în raport de complexitatea dosarului și comportamentul inculpaților, iar aceste aspecte exced cadrului legal. Cât timp, raportat la art. 148.pr.pen. comportamentul inculpaților poate fi avut în vedere ca temei al arestării preventive, iar în cauză a constituit temei de arestare încercarea inculpaților de a zădărnicii aflarea adevărului în cauză prin influențarea părților, consideră că susținerile instanței de fond contravin dispozițiilor legale.

S-a solicitat a se constata că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea esențială a legii, că s-a făcut aplicarea a două instituții reglementate diferit și că în raport de comportamentul inculpaților, de atitudinea acestora și de stadiul cercetărilor, precum și pentru buna derulare a procesului penal, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și nu s-au schimbat, impunând menținerea în continuare a măsurii preventive.

În motivele scrise de recurs s-a făcut referire și la o serie de decizii din practica judiciară.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, conform prevederilor art.385/14 pr.pen. curtea constată că recursul DIICOT este fondat numai în ceea ce privește greșita aplicare atât a dispoziției de revocare a măsurii arestului preventiv, cât și a celei de înlocuire a acestei măsuri, dispoziția de înlocuire a măsurii arestului preventiv fiind temeinică și legală.

Astfel, potrivit prevederilor art.139 alin.1 pr.pen. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Art.139 alin.2 pr.pen. dispune că atunci când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.

Reiese așadar că instituția revocării arestării preventive este diferită de cea a înlocuirii măsurii preventive, în primul caz nemaiexistând temeiuri care să justifice menținerea măsurii preventive, iar în cazul înlocuirii temeiurile există, dar sunt schimbate.

În cazul concret în privința inculpaților G și s-a luat în mod legal măsura arestării preventive prin încheierea penală nr.162 din data de 30 martie 2007 Tribunalului Maramureș, în temeiul art.148 lit.c și f pentru inculpatul G și în temeiul art.148 lit.f pentru inculpatul.

Dacă la momentul luării măsurii arestării preventive a celor doi inculpați aceste temeiuri au justificat privarea inculpaților de libertate, în prezent, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, aceste temeiuri s-au schimbat, trecerea unei perioade de circa un 1 an de zile de la luarea măsurii conducând la diminuarea rezonanței sociale a faptelor presupus fi fost comise de inculpați. De asemenea, în privința temeiului prev.de art.148 lit.c în privința inculpatului G, curtea reține că dacă la momentul luării măsurii preventive existau date că acesta ar fi pregătit un transport de persoane către Cehia, fiind identificată la vremea respectivă o persoană din județul V care îl aștepta pe inculpat să o transporte în Cehia, în prezent acest temei este schimbat, între inculpat și acea persoană nefiind dovedită existența vreunei înțelegeri de actualitate pentru transport în Cehia și neexistând dovada altor convenții de transport ale inculpatului.

Inculpații nu au antecedente penale, iar gravitatea pedepsei pe care inculpații riscă să o primească în care se va stabili vinovăția lor nu este în sine suficientă pentru a justifica pericolul ca aceștia să se sustragă de la judecarea în continuare a cauzei.

Inculpații G și au locuințe, resurse materiale, și familie, împrejurări care coroborate cu lipsa antecedentelor penale conduc la concluzia că nu se mai justifică existența vreunui pericol de a se sustrage de la judecată.

Curtea apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică existent la momentul luării măsurii preventive față de inculpați în prezent este diminuat și de asemenea presupunerea că inculpatul G ar fi pregătit o altă infracțiune nu mai este de actualitate, astfel că se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu o altă măsură preventivă, aceea a obligării acestora să nu părăsească țara.

Stabilirea unei alte măsurii preventive este necesară pentru buna derulare a procesului penal, având în vedere că au fost audiați toți inculpații, dar dintre cele 85 de persoane vătămate au fost audiate doar 31 de părți vătămate, iar din cei 10 martori au fost audiați numai 5.

În consecință, reținând că hotărârea atacată este susceptibilă de corijare numai sub aspectul dispoziției de revocare a măsurii arestului preventiv, curtea urmează ca în baza art. 385¹⁵pct. 2 lit. d pr.pen. să admită recursul declarat de către DIICOT Biroul Teritorial Maramureș împotriva încheierii penale fără număr din data de 26.03.2008 a Tribunalului Maramureș, pe care o va casa parțial, numai cu privire la aspectul arătat.

Rejudecând cauza în limitele de mai sus, va fi înlăturată dispoziția de revocare a măsurii arestului preventiv.

Se va menține dispoziția de înlocuire a măsurii arestului preventiv, precum și celelalte dispoziții ale încheierii.

În baza art. 189.pr.pen. se va stabili suma de 40 lei ca onorariu pentru apărător din oficiu, av. R, sumă ce se va avansa din.

În baza art. 192 alin. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 385¹⁵pct. 2 lit. d pr.pen. admite recursul declarat de către DIICOT Biroul Teritorial Maramureș împotriva încheierii penale fără număr din data de 26.03.2008 a Tribunalului Maramureș, pe care o casează parțial, numai cu privire la dispoziția de revocare a măsurii arestului preventiv.

Rejudecând în limitele de mai sus, înlătură dispoziția de revocare a măsurii arestului preventiv.

Menține dispoziția de înlocuire a măsurii arestului preventiv, precum și celelalte dispoziții ale încheierii.

În baza art. 189.pr.pen. stabilește suma de 40 lei ca onorariu pentru apărător din oficiu, av. R, sumă ce se va avansa din.

În baza art. 192 alin. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - -

Red.//

4 ex./22.05.2008

Jud.fond.

Cu opinie separată în sensul admiterii recursului declarat de DIICOT M în baza art. 385¹⁵pct. 2 lit. d pr.pen. casarea încheierii atacate și în urma rejudecării cauzei respingerea cererilor de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive și în consecință menținerea în baza art. 300², art. 160 pr.pen. a măsurii arestului preventiv a inculpaților G și.

Recursul declarat în cauză de către DIICOT Biroul Teritorial Maramureș împotriva încheierii penale fără număr din data de 26.03.2008 a Tribunalului Maramureș trebuia să fie admis pentru următoarele considerente:

Prin încheierea penală fără număr din data de 26 martie 2008 Tribunalului Maramureș au fost admise cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații G și și s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților G și cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în temeiul art.145/1 pr.pen.

În temeiul art.145 alin.1/1 pr.pen. pe durata obligării de a nu părăsi țara inculpații au fost obligați să respecte următoarele măsuri:

a) să se prezinte la organul judiciar ori de câte ori sunt chemați;

b) să se prezinte la organul de poliție al comunei, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de cate ori sunt chemați;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

d) să nu dețină, sa nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

e) să nu ia legătura și să nu comunice cu părțile vătămate din dosarul cauzei.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților G și, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Prin decizia penală nr. 175/R din 10.03.2008 a Curții de Apel Clujs -a menținut starea de arest a inculpaților.

Se presupune că activitatea desfășurată a adus importante foloase bănești membrilor rețelei.

In cauză dintr-un număr de 85 de persoane vătămate și 10 martori au fost audiați 31 părți vătămate și 5 martori.

În raport cu cerințele înscrise în aceste texte de lege, s-a examinat de către instanța de fond dacă se mai impune menținerea măsurii arestării preventive în acest moment. În ce privește cazul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală a cărui invocare s-a justificat în momentul luării măsurii arestări preventive față de inculpații G și în cursul efectuării urmăririi penale precum și menținerea acesteia la instanță, s-a apreciat că în actualul moment procesual după ascultarea inculpaților, a unui număr de 31 părți vătămate și 5 martori, nu se mai poate considera că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică în accepțiunea reglementării din acel text de lege.

motivelor plauzibile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni nu mai este suficientă după o anumită perioadă de timp.

Ori, în cauză cei doi inculpați nu au cazier judiciar și în prezent nu sunt indicii că inculpații ar prezenta vreun pericol pentru ordinea publică.

Pe de altă parte reiese că durata arestării preventive a acestora a atins durata de circa 1 an de zile și nu trebuie justificată de complexitatea cazului sau a comportamentului inculpaților.

Față de cele arătate, ținându-se seama că inculpații și o parte dintre părțile vătămate și martori au fost ascultați nemijlocit de instanță, față de specificul și complexitatea cauzei, precum și a întinderii în timp a cercetării judecătorești, pentru administrarea celorlalte probe, se consideră că este cazul să fie înlocuită măsura arestării preventive au o altă măsură preventivă potrivită, respectiv aceea prevăzută de art. 145 alin.1 Cod procedură penală referitor la obligarea de a nu părăsi țara.

Așa fiind, instanța de fond a admis cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de cei doi inculpați și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților G și, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Conform dispozițiilor art. 145¹alin. 2 raportat la art. 145 alin. 2²Cod procedură penală s-a atras atenția celor doi inculpați, că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii dispuse sau a obligațiilor ce le revin, s-a luat față de aceștia măsura arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri a formular recurs DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș, cu motivarea în esență că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică având în vedere că revocarea, respectiv înlocuirea măsurii arestului preventiv sunt două instituții diferit reglementate de art. 139.pr.pen.

Astfel art. 139 alin 1 pr.pen. reglementează înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură, iar alin. 2 prevede condițiile în care se oate dispune revocarea.

Pe de altă parte complexitatea cauzei, precum și durata arestării de 1 an nu justifică înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților.

Ca atare se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în urma rejudecării cauzei să se dispună menținerea măsurii arestării celor doi inculpați deoarece temeiurile arestării subzistă și în prezent.

Examinând probele dosarului s-a reținut că din dosarul aflat pe rolul Tribunalului Maramureș rezultă că inculpații au fost fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. art. 7 alin 1 din Legea nr. 39/2003 și a infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, luându-se încă din faza de urmărire penală măsura arestării preventive a acestora la data de 30.03.2007, măsură care a fost prelungită, iar ulterior sesizării instanței menținută succesiv inclusiv prin decizia penală nr. 175 /10.03.2008 a Curții de Apel Cluj

Soluțiile adoptate de către instanța de fond -respectiv cea de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților la un interval de două săptămânii după ce Curtea de Apel Cluja menținut starea de arest a inculpaților - sunt contradictorii excluzându-se reciproc.

Astfel, în art. 139 alin. 2.C.P.P.se arată că atunci când nu mai există vreun temei care să justifice măsura arestării preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, iar în alin. 1 se prevede că măsura preventivă se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive.

Dacă temeiurile s-au schimbat este justificată înlocuirea măsurii arestării preventive, dar revocarea este ilegală, deoarece condiția impusă de textul de lege este ca să nu mai existe niciun temei care a impus arestarea, nefiind suficient ca acestea să fie doar schimbate.

Dacă temeiurile nu mai există atunci înlocuirea este nelegală, deoarece nu se putea dispune obligarea de a nu părăsi țara, care este o măsură preventivă, fără a mai exista vreun temei care să o justifice.

Pe de altă parte este de neconceput să fie înlocuită o măsură preventivă care nu mai există cu o altă măsură. Prin admiterea primei cereri arestarea a fost revocată, astfel că a fost înlocuită apoi o măsură care nu mai exista.

Și în prezent subzistă condițiile reglementate de art. 148 lit.f) C.P.P. astfel că,faptele pentru care sunt cercetați inculpații prevăd pedepse ale închisorii mai de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise -cea de trafic de persoane și inițiere sau constituire de grup infracțional organizat- urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate, astfel că sunt superflue susținerile inculpaților că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Este adevărat că numai gravitatea faptelor comise nu poate fi apreciată în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat faptul că inculpații s-au asociat cu alți inculpați cercetați în acest dosar în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, de mare rezonanță în zona în care s-au produs.

În raport cu art. 5 din CEDO măsura lipsirii de libertate se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

În speță pericolul social se apreciază în raport cu complexitatea dosarului, conduita inculpaților și reacția opiniei publice.

De asemenea pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății generate de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

Durata arestării preventive -de 1 an -nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art. 140.C.P.P. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.

Nici termenul rezonabil de judecare al cauzei nu a fost depășit și nici durata arestării preventive,deoarece art. 23 din Constituție se referă la arestarea preventivă în cursul urmăririi penale care nu poate depăși 180 de zile, ceea ce nu este cazul în speță, inculpații fiind trimiți în judecată anterior împlinirii acestui termen.

Nu se poate face abstracție nici de complexitatea cauzei, astfel că infracțiunea de trafic de persoane a vizat un număr de 85 de părți vătămate dintre care au fost audiate doar 31, precum și un număr de 5 martori, probațiunea nefiind finalizată încă în acest moment procesual, ceea ce implică o durată a judecății mai îndelungată.

Instanța de fond în mod eronat a apreciat că în contextul în care probațiunea nu a fost epuizată pentru elucidarea stării de fapt, că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive se impune revocarea și concomitent și înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților.

Referitor la existența anumitor circumstanțe sau împrejurări de natură să se răsfrângă asupra situațiilor juridice ale inculpaților-cum ar fi absența antecedentelor penale, poziția procesuală manifestată, situația familială și materială, acestea vor fi relevante într-un moment procesual în care instanța de judecată, ca urmare a finalizării cercetării judecătorești va adopta soluție conform art. 345.

C.P.P.

Nicidecum aceste elemente nu pot converge concluziei că măsura arestării nu se mai justifică,cu atât mai mult cu cât au fost avute în vedere și la luarea măsurii arestării, prelungirea și ulterior menținerea acesteia, iar din data de 10 martie 2008 până în prezent nu li se putea acorda intempestiv o primordialitate ca temei al punerii în libertate a inculpaților.

În contextul celor expuse mai sus, recursul declarat de DIICOT M urma să fie admis în baza art. 385¹⁵pct. 2 lit. d pr.pen. și ca atare încheierea atacată casată și în urma rejudecării cauzei să se dispună respingerea cererilor de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive și în consecință menținerea în baza art. 300², art. 160 pr.pen. a măsurii arestării preventive a inculpaților G și.

De asemenea inculpații urmau să fie obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

JUDECĂTOR

- -- -

Red. /

4ex./ 04.06.2008

Președinte:Livia Mango
Judecători:Livia Mango, Ioana Cristina Morar Monica

#Judecator Livia Mango

Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 299/2008. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 299/2008. Curtea de Apel Cluj