Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 310/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.310/R/2008
Ședința publică din 14 mai 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Claudia Ilieș
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ REPREZENTAT PRIN PROCUROR: --
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, și, împotriva Încheierii penale din 30.04.2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. R, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpații arată că-și mențin recursurile declarate împotriva Încheierii penale din 30 aprilie 2008 Tribunalului Cluj.
Inculpatul, întrebat fiind, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Prima instanță a menținut măsura arestului preventiv, cu motivarea că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică și că există probe sau indicii că a săvârșit infracțiunea care i se reține în sarcină. În ce privește pericolul pentru ordinea publică, arată că există o sentință judecătorească la dosar, care atestă că după 1996, inculpatul nu a săvârșit alte fapte, fiind reabilitat de drept. Solicită a se avea în vedere însă, că s-a făcut dovada că inculpatul a fost reabilitat în luna aprilie 2007, depunându-se în acest sens sentința penală prin care s-a admis cererea de reabilitare formulată de inculpat, stabilindu-se că acesta s-a reîncadrat în societate, pentru ca ulterior, în luna iunie 2007 să se dispună arestarea sa, pe motiv că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Referitor la existența probelor sau a indiciilor din care rezultă vinovăția inculpatului, solicită a se avea în vedere moralitatea acelor fete, care au calitatea de părți vătămate în acest dosar și care nu au fost trimise în judecată pentru prostituție. De asemenea, arată că partea vătămată, încă din luna decembrie 2006 posta pe internet poze indecente. În aceste condiții, se pune întrebarea cum mai putea inculpatul pe care-l asistă să o mai șantajeze, dacă ea, încă din luna decembrie se dezbrăca pe internet. Regula este cercetarea inculpatului în stare de libertate și numai ca excepție, cercetarea acestuia în stare de arest. Solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră a inculpatului în fața instanței, existând suficiente garanții la dosar că nu se va sustrage și că nu va împiedica bunul mers al procesului penal. Starea de arest a adus o atingere gravă sănătății inculpatului. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, revocarea măsurii arestului preventiv și cercetarea inculpatului în stare de libertate. Durata arestului preventiv de aproape un an de zile, depășește acea perioadă rezonabilă indicată de CEDO. Nu există la dosar probe că lăsat în libertate, inculpatul ar putea să influențeze martorii care nu au fost audiați până în acest moment. De altfel, neaudierea martorilor nu este imputabilă inculpatului, ci lipsei de diligență a organului care trebuia să pună în executare mandatele de aducere. Inculpatul nu are cum să mai influențeze procesul penal. Pentru aceste motive, solicită în principal, revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, revocarea măsurii arestului preventiv și cercetarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Nu se arată de către instanța de fond care sunt acele probe de vinovăție și nu se arată de ce se justifică menținerea măsurii arestului preventiv. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv în luna octombrie 2007 nu subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi. În ce privește art.148 lit.b pr.pen. arată că aceste dispoziții nu se pot reține în sarcina inculpatului, deoarece partea vătămată despre care se face referire a dat deja declarație la DIICOT, deci nu se poate reține că ar fi influențat vreo parte vătămată să declare. Poziția acestei părți vătămate era deja expusă în fața reprezentanților de la DIICOT. În ce privește art.148 lit.f pr.pen. la dosar nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Referitor la existența probelor sau a indiciilor din care rezultă vinovăția inculpatului, solicită a se avea în vedere moralitatea acelor fete, care au calitatea de părți vătămate în acest dosar. Declarațiile părților vătămate sunt singurele probe împotriva inculpatului. Solicită a se avea în vedere decizia nr.567/2007 a Curții de Apel Cluj, referitor la durata rezonabilă a detenției în care se arată că în cazul în care arestul preventiv depășește 6 luni, este depășit și acel termen rezonabil prevăzut de CEDO. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere că inculpatul nu are domiciliul în C Cercetarea judecătorească este aproape finalizată, iar inculpatul nu mai poate influența procesul penal. Solicită a se avea în vedere persoana inculpatului, conduita acestuia în societate, împrejurarea că nu este o persoană violentă și nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Raportat la probele administrate în cauză și la împrejurarea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, solicită respingerea recursurilor ca nefondate. Totodată, solicită respingerea cererilor de înlocuire și de revocare a măsurii arestului preventiv.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii sale în libertate, deoarece nu este vinovat de săvârșirea faptelor care i se rețin în sarcină și nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică. De asemenea, arată că are o de 6 luni și nu face parte din lumea interlopă, apreciind că perioada arestului preventiv de aproape 1 an, este suficientă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece nu se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte penale. Solicită a se reține că are o de numai 7 luni, mama lui este grav bolnavă și în vârstă de 72 ani. Nu există probe de vinovăție nici că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Arată că nu este vinovat și nici nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Totodată, arată că are copii minori, iar mama lui e bolnavă.
CURTEA
Prin încheierea penală din 30 aprilie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, în baza art. 300/2 rap. la art.160 pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, și și s-a menținut starea de arest a acestora. S-au respins cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 99/D/P/2006 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Clujs -a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiva inculpaților și și pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prev. de art. l2 alin 1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001 cu art 41 alin 2.penal și de art.13 alin 1,2,3 din Legea nr.678/2001 cu art 41 alin 2 și art. 33 lit. a penal, reținându-se că în perioada 2006 - 2007 prin violență, amenințare, înșelăciune și abuz de autoritate au recrutat, transportat și găzduit, mai multe persoane, din care o parte minore, în scopul exploatării, prin obligarea la practicarea prostituției și la alte forme de exploatare sexuală, la reprezentări pornografice în vederea exploatării sexuale și la efectuarea altor activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
În sarcina inculpatului s-a reținut și comiterea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prev. de art. 51 titlul III din Legea 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. comisă în perioada 2006-2007.
S-a reținut în esență de către procurori, pe baza probelor administrate că încă din anul 2006 au fost racolate mai multe tinere și seduse unele dintre victime de către cei trei inculpați, fie singuri, fie împreună sau câte doi, fiind convinse să accepte ședințe foto și fiind asigurate că fotografiile vor fi decente. Ulterior, fetele erau amenințate cu răspândirea acestor fotografii pentru a le determina să accepte să întrețină relații sexuale cu inculpații, precum și cu diverși clienți pe care aceștia i-ar fi găsit în schimbul unor sume de bani. De asemenea, tinerele erau obligate în același mod să participe ca și complici la comiterea unor acte de furt din magazine.
S-a mai reținut că, începând cu primăvara anului 2007, inculpatul a fost implicat în activitățile de racolare și transport ale unor tinere împreună cu inculpatul, mai precis în racolarea părților vătămate, în vârstă de 16 ani neîmpliniți și a martorei, dar și a altor tinere până în prezent neidentificate. Procedând în modul descris mai sus, ambii inculpați le-a racolat pe părțile vătămate, inculpatul seducând-o pe partea vătămată căreia i-a dat diverse cadouri și i-a efectuat și fotografii cu caracter pornografic după care ambii inculpați au exercitat amenințări asupra părții vătămate cu scopul de aod etermina să întrețină raporturi sexuale cu ei si cu clienții pe care îi vor găsi și să le comunice numele altor potențiale victime.
S-a mai reținut că prin violență și amenințări cei doi inculpați au determinat-o și pe partea vătămată, de când aceasta era la vârsta preșcolară să pozeze goală sau să le facă rost de alte fete în acest scop, pretinzând că le-ar fi datoare cu anumite sume de bani pentru care au încercat chiar să o determine să întrețină relații sexuale cu clienți găsiți de ei.
Din probele administrate rezultă că în perioada 2006 - 2007 inculpații au racolat și alte tinere printre care și numita pe în același mod în care a procedat cu partea vătămată, efectuându-i fotografii cu caracter pornografic, reținându-i actele de identitate cu scopul de aod etermina să se deplaseze cu el în străinătate în vederea practicării prostituției.
La fel, s-a reținut că în anul 2006 inculpatul împreună cu alți făptuitori a racolat-o pe pe care a și transportat-o în Austria unde mai era cazată o altă tânără cunoscută sub numele de "". de câteva săptămâni partea vătămată a fost obligată să practice prostituția în timpul nopții, iar ziua să participe la comiterea unor infracțiuni de furt, fiind bătută, sechestrată, lipsită de apă și mâncare. In aceeași situație au ajuns și alte tinere, respectiv, și.
Cât despre inculpatul s-a reținut că acesta de mai multă vreme a obligat-o prin amenințări și violențe pe concubina sa cu care are un copil de 3 ani, să practice prostituția in parcările situate la iesirea din T spre A I și a încercat prin înșelăciune să o determine pe sora concubinei sale, să îl însoțească pe litoral, după care împreună cu inculpatul, a obligat-o să practice prostituția, procedând într-o manieră similară și cu partea vătămată pe care au obligat-o să se prostitueze alături de concubina inculpatului.
Tot cu ajutorul concubinei sale inculpatul a determinat-o și pe partea vatămată sa practice prostituția pentru el, iar după cca 2-3 săptămâni partea vătămată a reusit sa fuga de la inculpat fiind ajutata de martori.
Arestarea preventivă a inculpaților și a fost dispusă inițial în baza temeiurilor indicate de art.148 a1.1 lit.e și f pr.pen. prin încheierea penală prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de acesta la data de 7.09.2007 reținându-se un nou temei, cel prevăzut de art. 148 lit. b.pen. față de încercarea de influențare a martorului (128-130 ) Aceleași trei temeiuri au fost reținute și în ceea ce-l privește pe inculpatul.
Inculpații și au fost reținuți în data de 13.06.2007 și au fost ulterior arestați preventiv prin încheierea penală nr. 70/C/2007 din data de 14.06.2007 a Tribunalului Cluj, măsura arestării preventive fiind prelungită succesiv din 30 în 30 de zile.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin Încheierea penală nr. 95/C/2007 din data de 19.10.2007 a Tribunalului Cluj, măsura arestării preventive fiind prelungită prin încheierea penală nr. 97/C/7.11.2007 a Tribunalului Cluj.
La termenele de judecată din data de 5.12.2007, 14.01.2008 și 3.03.2008 s-a procedat la verificarea măsurii arestării preventive, aceasta fiind menținută În temeiul dispozițiilor art. 3001și 3002.pr.pen.
Analizând la acest moment legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, tribunalul a apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii subzistă și în prezent.
Sunt îndeplinite cerințele art. 143.pen.Cod Penal, raportate și prin prisma dispozițiilor art. 681.pr.pen. în sensul că în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, avându-se în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile persoanelor vătămate, ale martorelor, procesele-verbale de investigații, actele premergătoare efectuate în cauză, rezultatele interogării bazelor de date ale poliției de frontieră, copii ale unor acte depuse la dosar de către părțile vătămate, planșe foto, conținutul comisiilor rogatorii, interceptările convorbirilor telefonice, procese-verbale de percheziție corporală și domiciliară, rezultatul percheziții lor informatice și chiar declarațiilor inculpați lor. La acestea se adaugă și depozițiile părților vătămate audiate în fața instanței, acestea menținându-și în totalitate declarațiile din faza de urmărire penală, precum și declarația martorei, audiată la aceste termen de judecată.
Verificând măsura arestării prin prisma dispozițiilor art. 143.pr.pen. tribunalul a reținut că faptele imputate inculpaților prin rechizitoriu sunt deosebit de grave prin prisma acțiunii infracționale întreprinse, prin numărul de persoane implicate, modalitățile de comitere ale faptelor indicate de anchetatori și săvârșirea acestor fapte în mod repetat, conturându-se ideea că inculpații prezintă un real pericol pentru persoanele de sex feminine cu care reușesc să intre in contact.
Din probele dosarului rezultă la acest moment indicii că fiecare dintre inculpați au adresat amenințări părților vătămate, fiind cunoscuți în comunitate ca persoane violente, sens în care este și declarația martorei, audiată la acest termen de judecată.
Potrivit punctului de vedere exprimat în recomandarea nr.R ( 80) 11 Comitetului de miniștri ai Consiliului Europei, existența unor motive verosimile care să legitimeze bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este urmărit este privită ca o condiție generală, independentă de temeiurile detenției provizorii sau cele de care ar putea justifica o condamnare, Curtea statuând că aceste motive verosimile presupun existența unor fapte sau informații de natură a convinge obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune.
Cu privire la incidența dispozițiilor art. 148 lit. b pr.pen. tribunalul a reținut că există indicii certe în cauză că inculpatul i-a solicitat surorii concubinei sale să declare la parchet alte aspecte decât cele reale ca să-l dezincrimineze. Din depoziția martorei (ulterior constituită parte vătămată în proces) a reieșit că inculpatul i-a adresat această solicitare când aceasta se afla la sediul poliției pentru audieri (1l2, vo1.I).Chiar dacă partea vătămată este plecată din țară și există indicii că este puțin probabil să fie audiată nemijlocit de către instanță, există și alte probe administrate în cursul urmăririi penale care la acest moment susțin varianta părții vătămate.
La fel, în ceea ce îl privește pe inculpatul, din cuprinsul actelor de urmărire penală a reieșit în mod clar că acesta, fie personal, fie prin intermediul aparținătorilor, după arestarea sa preventivă a încercat să influențeze martori și părți din proces, aspecte reținute în cuprinsul tuturor încheierilor prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive. Aceste aspecte se coroborează și cu declarațiile părții vătămate din fața instantei. Ca atare, reținând atitudinea inculpați lor față de victime, așa cum aceasta este descrisă de către procurori, atât anterior arestării preventive cât și ulterior, față de modalitățile de comitere a infracțiunilor ce le-au fost reținute în sarcină, față de conținutul interceptărilor telefonice și având în vedere chiar împrejurarea că încă din cursul urmăririi penale una dintre părțile vătămate ( ) a revenit asupra declarațiilor inițiale, după care și le-a menținut în fața instanței, tribunalul a apreciat că există date că, cercetați în stare de libertate, inculpații ar încerca să influențeze martorii și părțile vătămate, putând periclita aflarea adevărului în cauză, subzistând deci și temeiul prevăzut de art. 148 lit. e pr.pen.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. cerința cuprinsă în teza 1 acestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților) este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta care aceștia sunt trimiși in judecată, este cu mult peste limita minimă, prevăzută in acest articol de lege, respectiv aceea de 4 ani închisoare.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiune a de "probe" care se regăsește în teza a II -a a art. 148 lit. f pr.pen. acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date din care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Este imperios necesară existența unor date și probe certe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. Noțiunile nu trebuie privite izolat, ci interdependent, pentru că legea impune drept conditie a luării și mentinerii măsurii preventive existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Aceste probe nu se confundă dar nici nu exclud probele administrate în cursul urmăririi penale și a judecății, fiind vorba practic de orice element de fapt care poate contribui la cunoașterea împrejurărilor necesare justei soluționări a cauzei, la care se raportează și corecta evaluare a necesității luării sau menținerii unei măsuri preventive.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială.
Din aspectele care reiese până în prezent din actul de sesizare și chiar din probele administrate în cursul judecății până la acest moment reiese că inculpații sunt percepuți în societate ca persoane violente, că acțiunile lor au fost îndreptate împotriva unor persoane de sex feminin, chiar minore, care, în general, aveau un statut social vulnerabil și instabil, unele fiind implicate anterior în activități de prostituție sau în activități cu caracter mai puțin moral, iar altele care se aflau în situații materiale sau personale precare, fiind deci evident că inculpații au înțeles să uzeze de slăbiciunile părților vătămate și de ascendentul fizic și moral pe care l-au avut sau și l-au creat față de ele. Comportamentul verbal violent și indecent reiese și din interceptările de convorbiri telefonice (în parte, recunoscute de către inculpați la momentul audierii lor) și justifică la acest moment convingerea că lăsarea în libertate a inculpați lor ar crea atât o stare de in securitate și teamă părților vătămate și martorelor, dar și o reacție negativă în societate. Mai mult, toți cei trei inculpați au condamnări anterioare și chiar dacă inculpatul invocă intervenirea reabilitării, se poate constata că procedura de reabilitare judecătorească a fost suspendată de Judecătoria Cluj -N ca urmare a începerii urmăririi penale în prezentul dosar iar sentința penală de reabilitare nr. 203/2007 a Judecătoriei Turda (25, voI. 1) nu privește toate condamnările înscrise în fișa de cazier.
Contribuția fiecăruia dintre inculpați la comiterea faptelor ce le sunt imputate, precum și vinovăția fiecăruia, dacă există, urmează a fi stabilite pe parcursul cercetării judecătorești însă măsura arestării preventive trebuie să garanteze, printre altele, și buna desfășurare, în condiții de celeritate, a procesului penal.
Din motivele anterior expuse reiese că la acest moment nu se poate aprecia în vreun fel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive sau schimbat, astfel încât să se justifice înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, în sensul celor solicitate de apărătorii inculpaților.
Împotriva încheierii mai sus arătate, au declarat recurs în termen cei trei inculpați, solicitând casarea acesteia și, rejudecând, în principal, să fie revocată măsura arestării și să fie puși în libertate, iar în subsidiar, să fie înlocuită măsura arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
S-a arătat de către cei trei inculpați, prin apărători, dar și personal că, încheierea atacată este nelegală și netemeinică pentru că, în mod greșit prima instanță a apreciat că, subzistă temeiurile inițiale ale arestării și că, lăsați în libertate inculpații ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Acest pericol nu a fost dovedit în cauză, pentru inculpatul existând chiar o hotărâre definitivă, care a constatat reabilitarea sa de drept, de sub efectele unei condamnări anterioare și care dovedește că, de le ultima condamnare, inculpatul nu a mai comis nici o infracțiune și a avut un comportament corect în societate. De asemenea, nu există în cauză nici condițiile prev. de art.143 pr.pen. respectiv indiciile comiterii faptelor reținute în sarcina inculpaților, doar declarațiile părților vătămate ( persoane de o moralitate îndoielnică, care nu au fost cercetate pentru prostituție) îi incriminează pe inculpați. Totodată, nu a fost dovedit nici cazul de arestare prev. de art. 148 lit.b pr.pen. întrucât niciunul dintre inculpați nu au încercat să influențeze martori sau părți vătămate. De asemenea, s-a invocat și depășirea termenului rezonabil, în care o persoană poate fi privată de libertate, la care se referă Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Verificând încheierea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată că recursurile în cauză sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Inculpații, și, au fost cercetați și trimiși în judecată prin Rechizitoriul din 3 decembrie 2007 emis în dosar nr. 99/D/P/2006 al DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 și Cod Penal art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 și 33 lit.a reținându Cod Penal-se că, în perioada 2006 - 2007 prin violență, amenințare înșelăciune și abuz de autoritate, au recrutat, transportat și găzduit mai multe persoane, din care o parte erau minore, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției și la alte forme de exploatare sexuală, la reprezentări pornografice în vederea exploatării sexuale și la efectuarea altor activități prin care li se încălcau acestora drepturile și libertățile fundamentale ale omului.
În sarcina inculpatului a mai fost reținută și comiterea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prev. de art.51 titlul III din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2
Cod PenalPrin Încheierea penală nr.70/C/2007 a Tribunalului Cluj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, începând cu data de 14.06.2007, temeiurile arestării fiind cele prev. de art. 148 lit.e, f pr.pen. ( există date că inculpații exercită presiuni asupra persoanelor vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu acestea; au fost comise infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică).
Prin Încheierea penală nr.95/C/2007 a Tribunalului Cluj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, începând cu data de 19.10.2007, temeiurile arestării finind cele prev. de art. 148 li.b,e, f pr.pen. reținându-se în plus față de acesta și faptul că a încercat zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor martori și exercitarea de presiuni asupra părților vătămate.
Ulterior, măsura arestării a fost prelungită succesiv, iar după trimiterea în judecată, menținută succesiv, în temeiul art.300/2 rap. la art.160/b pr.pen. așa cum s-a întâmplat și la 30.04.2008, când s-a pronunțat încheierea atacată.
Curtea constată că, în mod întemeiat prima instanță a menținut măsura arestării preventive a celor trei inculpați, în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de art.160/b pr.pen. respectiv temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Analizând așadar, condițiile pentru menținerea măsurii preventive, se constată în primul rând că, temeiurile arestării, corect au fost apreciate de instanță că subzistă.
Astfel, presupunerea rezonabilă - în sensul dispozițiilor art.143 și 68/1 pr.pen. - că inculpații au comis infracțiunile reținute în sarcina lor, subzistă și rezultă din ansamblul probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, indicat în încheierea atacată, dar și din probele ce au început a fi administrate de instanță - declarațiile părților vătămate, (care și-au menținut declarațiile de la urmărire penală), declarația martorei.
Nu are relevanță în cauză, sub aspectul existenței "indiciilor temeinice" ale comiterii faptelor, că aceste indicii rezultă din declarațiile unor persoane cu moralitate îndoielnică, cum au susținut inculpații în apărare, dat fiind modalitățile în care se presupune că s-au comis faptele, dar și faptul că nu sunt singurele mijloace de probă din care rezultă aceste indicii.
De asemenea, cum corect a reținut și judecătorul fondului, sunt îndeplinite în continuare și condițiile prev. de art.148 lit.b pr.pen. în sensul că, există date în cauză că inculpatul a încercat influențarea martorei (devenită ulterior parte vătămată ) - sora concubinei sale, iar inculpații și, au încercat să influențeze partea vătămată, care a fost căutată la domiciliu de soția inculpatului și s-a încercat a fi determinată să nu dea declarații împotriva acestuia și de asemenea, s-a încercat să se ia legătura cu martorul, căruia i s-a solicitat să spună că nu o cunoaște pe martora. Aspecte ținând de aceste împrejurări reies și din declarația părții vătămate, din fața instanței.
Corect s-a reținut și subzistența cazului de arestare prev. de art. 148 lit.e pr.pen. deoarece, față de presupusele modalități de comitere a faptelor, atitudinea inculpaților față de victime, atât în cadrul activității infracționale, cât și ulterior arestării lor - aspecte rezultând declarațiile acestora din urmă și din conținutul interceptărilor telefonice - întemeiat, s-a apreciat că, inculpații ar încerca să influențeze martorii sau părțile vătămate, periclitând aflarea adevărului în cauză, odată lăsați în libertate.
În ceea ce privește condițiile prev. de art.148 lit.f pr.pen. s-a constatat de către instanță că, teza Iaa cestui articol nu ridică probleme, limitele de pedeapsă pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, fiind aceleași cu cele de la momentul arestării, iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților se menține în continuare și rezultă din totalitatea datelor dosarului ( gravitatea deosebită a infracțiunilor care se presupune că au fost comise de cei trei inculpați, din modalitățile de comitere - prin folosirea de violență și amenințări față de părțile vătămate și obligarea lor în aceste condiții la practicarea prostituției, prin numărul mare de persoane vătămate, prin faptul că mare parte dintre ele erau minore și prin activitatea lor ilicită prelungită în ).
Așa fiind, reținându-se că subzistă temeiurile arestării, în mod întemeiat, s-a apreciat de judecător că aceste temeiuri - prin importanța, gravitatea și motivele care au impus reținerea lor - impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Curtea apreciază că, în cauză nu a fost depășit nici "termenul rezonabil" al unei detenții preventive, la care se referă art.5 par.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pornind de la accepțiunea - cu valoare de principiu - pe care instanța europeană a dat-o acestei sintagme, în sensul că, punctul final al perioadei de detenție la care se referă acest text, poate fi considerat momentul pronunțării unei hotărâri pe fondul cauzei, fie chiar și numai în primă instanță., așa cum a statuat tot Curtea, trebuie avute în vedere anumite principii generale, la evaluarea duratei rezonabile a acestei detenții, unul dintre acestea fiind acela că, ea nu poate fi evaluată "in abstracto" ci, apreciată în fiecare caz, în funcție de particularitățile cauzei. Continuarea detenției, spune Curtea, se justifică dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public, ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție. Aceste împrejurări, considerăm că se regăsesc în speță, dacă avem în vedere complexitatea cauzei; impactul social puternic asupra unei colectivități, care se presupune a fi indignată și revoltată ( chiar dacă nu neapărat manifest), de faptul că presupuși autori ai unor astfel de fapte grave sunt cercetați în stare de libertate; necesitatea asigurării libertății de exprimare a victimelor infracțiunilor, care prin declarațiile lor libere, neinfluențate, pot facilita aflarea adevărului în cauză.
În consecință, recursurile fiind nefondate, urmează a fi respinse în temeiul art.38515pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei, onorariu apărător din oficiu pentru inculpatul, ce se va plăti din.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. vor fi obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat, și să plătească fiecare, câte 100 lei, iar inculpatul 140 lei, din care 40 lei, reprezentând onorariu avocțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la 15 noiembrie 1974), (fiul lui și născut la 17 ianuarie 1964) și (fiul lui și născut la 19 iulie 1975) in prezent detinuti in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 30 aprilie 2008 Tribunalului Cluj, dată în dosarul nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 40 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorariu avocațial, iar pe inculpații si la plata sumei de câte 100 lei, cu același titlu.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
6 ex./19.05.2008
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Claudia Ilieș
