Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 314/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(388/2010)
DECIZIA PENALĂ NR.314/R
Ședința publică de la 18 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Francisca
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 27.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenții-inculpați și, personal, în stare de arest, asistați de avocat din oficiu, în baza delegației nr.-/17.02.2010 emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat, având cuvântul, învederează că nu dorește să facă alte declarații în fața instanței de recurs.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, învederează că nu dorește să facă alte declarații în fața instanței de recurs.
Apărătorul recurentului-inculpat depune la dosar două memorii ale inculpatului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursurilor.
Apărătorul recurenților-inculpați, solicită admiterea recursurilor declarate de cei doi inculpați, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a acestora, considerând că materialul probator nu indică faptul că au apărut temeiuri noi care care să justifice privarea de libertate a inculpaților, urmărirea penală a fost terminată.
Arată că alți inculpați arestați în această cauză au fost eliberați, iar punerea în libertate a acestor doi inculpați nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și să se dispună cerctarea inculpaților în stare de libertate.
În subsidiar, solicită, în conformitate cu dispozițiile art. 136 - 139 Cpp, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În ceea ce privește nulitatea mandatului de arestare prezentivă a inculpatului, acesta susține că nu a fost semnat de către intregul complet de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate, de menținere a încheierii pronunțate de Tribunalul București care în mod corect a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, considerând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii prevăzute de art.148 lit.f Cpp, raportându-se atât la circumstanțele grave ale faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați, prezumția de nevinovăție fiind răsturnată de pronunțarea unei hotărâri de condamnare în fond, în apel nefiind încheiată cercetarea judecătorască.
Solicită să se aibă in vedere circumstanțele personale ale celor doi inculpații, ambii aflându-se intr-o stare de recidivă postcondamnatorie.
În ceea ce priveste nulitatea invocată de inculpatul, solicită respingerea cererii de constatare a nulității ca fiind nefondată, mandatul este semnat de către judecător, completul fiind format dintr-un singur judecător și nu necesita alte semnături.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 27.01.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția a II a penală, potrivit art.3002Cod procedură penală raportat la art.160balin.3 Cod procedură penală, s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților și și s-a menținut starea de arest a acestora.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și a apreciat că temeiurile legale care a determinat arestarea preventivă inițială continuă să existe și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Instanța de fond a constatat că din întregul ansamblu probator administrat în cauză rezultă indicii temeinice care duc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ținând cont de natura și modalitatea concretă de comitere a faptelor.
Împotriva hotărârii au declarat recurs inculpații solicitând punerea în libertate, invocând în principal aspecte de circumstanțiere personală, dar și împrejurarea că nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile sunt nefondate și le va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
instanței de fond și instanța de control judiciar apreciază incidența și la acest moment a condițiilor cumulative prevăzute de art.143 și, respectiv art.148 lit. f Cod procedură penală, respectiv a tezei Iaa rt. 160balin. 3 Cod proc. pen. potrivit cărora temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat.
Astfel, pe de-o parte există probe și indicii temeinice potrivit cărora inculpații au indus, respectiv au încercat să inducă în eroare mai multe persoane cu privire la achiziționarea unor bunuri și le-au produs importante prejudicii materiale, iar pe de altă parte, lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, concretizat în specificul infracțiunii,caracterul continuat al ilicitului penal, dar și în frecvența deosebită a unor asemenea fapte în prezent, care impun o ripostă mai fermă din partea autorităților și în datele lor personale, starea de recidivă postexecutorie în care se află inculpatul, ca și prezența antecedentelor penale în cazul celuilalt inculpat, denotând un potențial criminogen ridicat.
În sfârșit, Curtea constată că măsura preventivă a arestării se impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art. 5 paragraful 3 din CEDO, câtă vreme se argumentează prin motive pertinente și suficiente aoj ustifica și nu contravine dispozițiilor legale în materie.
Existența și suficiența acestor motive, Curtea le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.136 Cod procedură penală, știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau pentru a preîntâmpina sustragerea inculpaților de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.
Cât privește solicitarea de inculpatului de a se constata nulitatea mandatului de arestare, acestea sunt simple afirmații, neargumentate, iar susținerea că încheierea prin care instanța de apel ca pronunțat asupra menținerii stării de arest este nulă, dat fiind că nu este semnată decât de către președintele completului de judecată, nu justifică nici acesta o altă concluzie, prin raportare la exigențele art. 305 alin. 2 Cod proc pen, respectiv art. 312 Cod proc. pen.
Având în vedere aceste aspecte,în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu referire la art.141 Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 27.01.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția a II a penală.
Obligă recurenții inculpați la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./19.02.2010
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Adriana Elena Băjan, Francisca
