Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 347/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA NR.347
Ședința publică din data de 4 aprilie 2008,
PREȘEDINTE: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Georgescu Cristina
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declart de inculpat, fiul lui și, născut la 27 aprilie 1972, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 28 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, prin care în baza art.300/2 p rap. la art.160/b p s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de deținere, asistat de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat.
Rcurentul inculpat personal și prin avocat, declară că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Se ia act de declarațiile părților, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică încheierea din 28 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care s-a menținut starea de arest, pentru nelegalitate și neteminicie.
În motivarea recursului, solicită ca instanța de control judiciar să verifice neglijența magistratului care a dispus arestarea preventivă a inculpatului. Verificând conținutul dosarului, și-a pus întrebarea dacă nu ar fi bine să legiuitorul să dispună existența unei dispoziții de drept, potrivit căreia oricând apare un abuz din partea porcurorului, a magistraților, inculpatul să fie judecat în stare de libertate. La dosar există două încheieri, prin care la cererea procurorului s-a dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului.Când s-a formulat propunerea de arestare, tot procurorul susține că urmare interceptării convorbirilor telefonice, inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului și că se înceară a se face o înțelegere cu partea vătămată. Nu se poate reda în actul de inculpare un dialog, fără ca la dosar să fie depus procesul verbal de interceptare pentru a se vedea unde și când au avut loc convorbirile telefonice. Procurorul, în opinia sa, face abuz de putere. Se află în ipoteza în care instanța de judecată prin încheierea din 28 martie 2008 a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului. Se reține în încheiere că temeiul privării de libertate subzistă și că în continuare se fac cercetări întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.12 al.1 din Legea 678/2001. Judecătorul fondului nu vorbește de existența prezumției de nevinovăție și pentru el inculpatul este deja condamnat.
Se reține că modalitatea concretă de săvârșire a faptei reținute în sarcina inculpatului, denotă un grad ridicat de pericol social și că potrivit art.148 p se impune a fi menținută privarea de libertate. Dar un astfel de criteriu, nu există în disp. art.148 p pentru a se dispune arestarea unei persoane.
S-a mai motivat de judecătorul fondului că se impune menținerea stării de arest întrucât urmează a fi administrate probe. Potrivit art.300 p, privarea de libertate este menținută când instanța constată că subzistă temeiurile avute în vedere sau apreciază că au apărut indicii noi. Deci, hotărârea prin care s-a menținut starea de arest trebuie temeinic motivată. Starea de arest este o măsură de excepție care se ia dacă sunt îndeplinite cerințele prev. de art.148 În C.P.P. condițiile în care, în faza de cercetare judecătorească a dost audiată partea vătămată ce pericol mai prezintă inculpatul. Urmează a fi audiați 2 martori, dintre care unul este chiar soția inculpatului. Cum mai poate influența inculpatul în latură civilă cursul procesului.
Constituția României prevede că în momentul încetării temeiului arestării aceasta trebuie revocată și mai mult, trebuie să se constate nulitatea absolută a mandatului de arestare preventivă.
La fila 91, există mandatul de arestare preventivă, unde se arată că temeiul arestării îl constituie art.146 - 148 lit.h Nici C.P.P. măcar nu s-a avut în vedere faptul că lit. a acestui articol a fost abrogată de 2 ani de zile. Atunci, pe ce temei se menține starea de arest?
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond punerea în libertate a inculpatului întrucât nu mai subzistă temeiul arestării. Un prim aspect îl constituie faptul că este vorba de un "aranjament" al procurorului cu partea vătămată, care să-l provoace pe inculpat, în timpul convorbirilor telefonice. Partea vătămată a fost învățată cum să dirijeze discuția. De ce nu s-au depus procesele verbale ale convorbirilor telefonice? Autorizația de interceptare convorbirilor a fost dată pentru perioada 12 - 19 septembrie Pe data de 13 septembrie se încheie procesul verbal din care rezultă că partea vătămată a fost sesizată de o convorbire telefonică și probabil că parte din pasajele din rchizitoriu se referă la convorbirea din 13 sept. Este clar că parea vătămată a fost învățată cum să-l determine pe inculpat să facă afirmații incriminatoare.
În acest context, prin prisma dipozițiilor art.23 pct.11 din Constituția României și dispozițiilor procedurale penale, respectiv art.300/2 rap. la art.160/b al.3 p, solicită să se constate că nu mai subzistă temeiul arestării.
Probabil că faptele au fost comise, însă modul în care s-a procedat la arestarea inculpatului lasă de dorit, cu atât mai mult cu cât această putere aparține judecătorului.
Măsura arestării preventive este foarte gravă și apreciază că odată ce s-a dispus se poate cu greu reveni, întrucât inculpatul este considerat vinovat. Este o mare greșeală de moralitate. Dreptul oricărei persoane este să fie judecat în stare de libertate și doar în momentul când se constată că se face vinovat să fie privat de libertate.
Legiuitorul, în codul d e procedură a instituit existența liberării provizorii sub control judiciar și liberarea pe cauțiune, de ce alte societăți chiar și pentru infracțiuni grave ca cea de omor, beneficiază de ele?
Examinându-se situația inculpatului, în opinia sa temeiurile avute în vedere la momentul arestării nu se mai impun a fi menținute și solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de rspingere ca nefondat a recursului declarat d inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 28 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care s-a constatat că se impune menținerea în continuare a stării de arest. Încheierea recurată este legală și temeinică, instanța de fond reținând motivat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive.
S-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prev. de art.12 al.1 din Legea nr.678/2001 constând în aceea că în cursul lunii noiembrie 2005 racolat-o pe partea vătămată, prin înșelăciune, în sensul că i-a promis că îi va găsi un loc de muncă în Italia ca vânzătoare sau la o societate a fratelui său, avansându-i totodată cheltuielile ocazionate de obținerea pașaportului și și achitării contravalorii călătoriei, însă, odată ajunsă în Italia a determinat-o să se prostitueze, motivându-i că nu-i poate găsi un loc de muncă și că trebuie ca din banii obținuți să-i restituie cheltuielile.
S-a reținut că sunt întrunite condițiile prev. de art.148 lit.e,f p în sensul că pedeapsa pentru această infracțiune este mai mare de 4 ani și că există probe din care rezultă că lăsarea în libertate prezintă pericol public.
În cauză, există date certe că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părții vătămate, încercând să încheie o înțelegere frauduloasă cu aceasta, așa cum rezultă din redarea convorbirilor telefonice.
În plus cercetarea judecătorească nu este încheiată, iar în cauză partea vătămată poate fi reaudiată. Dacă ar dispărea aceste două temeiuri, rămân dispozițiile art.148 lit.f p care motivează în continuare privarea de libertate.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate, întucât este administratorul unor societăți și în acestă calitate a contractat împrumuturi la. Trebuie să-și plătească datoriile către bănci caz contrar se va trece la executarea silită. Mai precizează că mama sa este bolnavă, că are un copil minor în întreținere, iar soției îi este foarte greu. Se poate constata că nu a trăit din trafic de persoane întrucât are afaceri în domeniul construcțiilor. Infracțiunea de trafic de persoane nu există în realitate.
Susține că la data de 13.09 fost sunat de partea vătămată și că de față era chiar soția sa. Partea vătămată a fost aceea care i-a spus despre discuțiile cu soțul ei, despre martora, dar nu a luat legătura cu. Solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față constată:
Prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 28 martie 2008, în temeiul disp.art.300/2 p rap. la art.1660/b alin.3 p s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la 27.04.1972 în comuna, județul D, aflat în Penitenciarul Mărgineni.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că infracțiunea pentru care inculpatul este arestat, respectiv art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpatului în libertate, rezultă din modalitatea concretă de săvârșire a faptei.
A mai reținut instanța de fond că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, dat fiind faptul că măsura arestării preventive se ia în scopul de a împiedica sustragerea acestuia de la judecarea sau de la executarea pedepsei, dar și în scopul de a înlătura orice mijloc prin care s-ar încerca zădărnicirea aflării adevărului, influențarea părților sau a martorilor, lăsarea în libertate a inculpatului putând afecta administrarea celorlalte probe pe care cauza le impune.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie. În motivarea recursului s-a susținut în esență că, după audierea în instanță a părții vătămate, care și-a menținut declarațiile din timpul urmăririi penale, incriminându-l pe inculpat, nu se mai justifică menținerea arestării preventive a acestuia, întrucât nu mai poate influența aflarea adevărului.
Pe fond, inculpatul a precizat că la dosarul cauzei nu sunt probe certe privind săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, răspunsurile sale din convorbirea cu partea vătămată redate chiar în conținutul rechizitoriului fiind provocate chiar de acesta, prin modul în care a condus discuția.
Partea vătămată a vrut să-l incrimineze din răzbunare, fiind puternic influențată de soțul său, cu care între timp s-a împăcat.
Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele, de fapt și de drept, conform principiului consacrat de disp.art.385/6 alin.3 p, Curtea constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Din conținutul mandatului de arestare preventivă emis la data de 19 septembrie 2007, pe numele inculpatului rezultă faptul că temeiurile de drept avute în vedere de instanță la luarea cele mai grave măsuri preventive au fost printre altele disp.art.148 alin.1 lit.b, e cod pr.penală, constând în existența unor date care atestă faptul că inculpatul încerca să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului precum și date privind exercitarea unor presiuni asupra părții vătămate și cu privire la încheierea unei înțelegeri frauduloase cu părțile vătămate.
Or, din declarațiile părții vătămate confirmate de cele ale martorei și susținute de înregistrările convorbirilor purtate între inculpat și partea vătămată, rezultă fără dubiu faptul că inculpatul a încercat să determine partea vătămată să ascundă activitatea sa infracțională respectiv traficul de persoane, în urma căreia partea vătămată a ajuns să fie sechestrată de un grup de cetățeni albanezi, asupra ei exercitându-se numeroase abuzuri sexuale, care au determinat internarea de urgență într-un spital din Italia.
Pe de altă parte, chiar în cuprinsul rechizitoriului sunt redate fragmente din convorbirea inculpatului cu partea vătămată, ce atestă propunerile inculpatului privind încheierea unei înțelegeri frauduloase cu partea vătămată, care în schimbul unui autoturism și a unei sume de bani, să accepte să-și schimbe declarațiile și să-și retragă plângerile, acesta sugerându-i să invoce "gelozia" ca motiv pentru denunțul făcut.
În acest context, luarea ca și menținerea arestării preventive a inculpatului s-au desfășurat într-un cadru legal, aceleași temeiuri subzistând și în prezent, cercetarea judecătorească nefiind terminată, sens în care s-a pronunțat și judecătorul fondului, prin încheierea recurată.
Dreptul la un proces echitabil, consacrat atât de dispozițiile legii noastre fundamentale cât și de dispozițiile Convenției europene a Drepturilor Omului, constituie garanția oricărei persoane că va fi judecată de o instanță independentă, într-un termen rezonabil, cu respectarea tuturor drepturilor sale, inclusiv a dreptului la libertate.
Aceste principii nu se opun însă dreptului statului de a-și proteja cetățenii și de a asigura buna desfășurare a procesului penal, inclusiv prin aflarea adevărului.
Datele la care ne-am referit, existente în dosarul penal aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița constituie tot atâtea argumente care conduc la concluzia că, menținerea în continuare a măsurii arestării preventive a inculpatului se impune pentru buna desfășurare a procesului penal.
Având în vedere faptul că martora deja și-a schimbat în fața instanței declarațiile de la urmărirea penală (așa cum de altfel inculpatul a și avertizat-o pe partea vătămată că se va întâmpla) și ținând cont de traumele suferite de partea vătămată care au necesitate chiar internarea sa într-un spital psihiatric deoarece suferea dese atacuri de, Curtea apreciază că punerea în libertate a inculpatului ar avea puternice repercusiuni asupra acesteia și implicit asupra procesului penal în ansamblul său.
În consecință, apreciind că, încheierea primei instanțe este legală și temeinică, în baza art.385/15 pct.1 lit.b p, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, conform art.192 alin.2 cod proc.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27 aprilie 1972, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 28 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 aprilie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
MM
4 ex./08.04.2008
f-
Tribunalul Dâmbovița
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
Președinte:Ștefana AnghelJudecători:Ștefana Anghel, Gabriela Diaconu, Georgescu Cristina
