Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 348/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA NR.348
Ședința publică din data de 04 aprilie 2008,
PREȘEDINTE: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
GREFIER: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 27 septembrie 1982 și, fiul lui și, născut la data de 15 septembrie 1979, ambii deținuți în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr.376/07 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-au admis apelurile inculpaților și, împotriva sentinței penale nr.194/11.06.2007 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte.
S-a desființat în parte în latură penală sentința penală nr.194/11.06.2007 a Judecătoriei Vălenii de M și pronunțând o nouă hotărâre s-a aplicat inculpaților ddisp.art.71 și 64 lit.a, și b cod penal, cu excepția dreptului de a alege, în sensul că le interzice cu titlu de pedeapsă accesorie numai aceste drepturi.
S-a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpați din infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de disp.art.211 alin.1 și 2 lit.b și alin.2/1 lit.a și b cu aplicarea disp.art.37 lit.b pentru inculpatul în infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de disp.art.208 - 209 alin.1 lit.a,b și g cod penal, ca neîntemeiată.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
În baza disp.art.383 alin.1/1 p rap. la art.350 p s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar în temeiul disp.art.383 alin.2 p rap. la art.88 cod penal s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada reținerii și arestării preventive pentru fiecare în parte, de la 24 noiembrie 2006, la zi.
A fost obligat fiecare apelant inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat în stare de deținere, asistat de avocat an din cadrul Baroului P, recurentul inculpat în stare de deținere și asistat de avocat din cadrul Baroului P, intimatul parte civilă personal, lipsind intimata parte civilă SC
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a dat posibilitatea apărătorilor să ia legătura cu recurenții inculpați.
Recurentul inculpat personal și prin apărător, declară că nu are cereri de formulat.
Recurentul inculpat, personal și prin avocat declară că nu are cereri de formulat.
Intimatul parte civilă personal având cuvântul, declară că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile părților, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică decizia penală nr. 376/07 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentința penală nr.194/11.07.2007 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte, în temeiul disp.art.385/9 pct.17 cod pr.penală, cu privire la greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea de tâlhărie, deși în realitate era o infracțiune de furt.
Apreciază apărătorul inculpatului că, în mod greșit nu s-a dat eficiență cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul în temeiul disp.art.334 p din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de disp.art.208 - 209 alin.1 lit.a,b și g cod penal. Trebuia avut în vedere ansamblul probator ce reclamă o altă situație de fapt. În literatura de specialitate s-a statuat că infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune complexă ce absoarbe infracțiunea de furt și amenințare fizică și morală. Probatoriul administrat în speța dedusă judecății, vine în contradicție cu aceste dispoziții și nu există indicii că inculpatul a exercitat violențe fizice sau morale asupra părții vătămate. Chiar procurorul, în actul de acuzare susține că partea vătămată a fost amenințată de numiții, și, aspect reținut și de instanța de fond iar din probatoriu nu reiese că partea vătămată ar fi fost agresat de inculpații de azi.
În faza de cercetarea judecătorească a rezultat un dubiu referitor la exercitarea amenințărilor asupra părții vătămate. Partea vătămată a relatat că violențele au fost exercitate de, și, iar în declarația dată în fața instanței de apel, aflată la fila 195 dosar, a precizat că nici o persoană dintre cei doi inculpați nu au exercitat acțiuni de violență fizică si morală asupra sa. Mai arată partea vătămată că violențele au fost exercitate de. Instanțele nu au motivat și nu s-au pronunțat pe depozițiile recurenților inculpați, care au fost constatate încă din faza de urmărire penală, în sensul că nu au avut cunoștință de exercitarea violențelor asupra părții vătămate. Ca atare, circumstanțele reale ale faptei se aplică inculpaților doar dacă sunt cunoscute de aceștia dar, cei doi nu au știut că ceilalți coparticipanți au exercitat violențe asupra părții vătămate. Apreciază că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și pe fond în temeiul disp.art.334 schimbarea C.P.P. încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat.
La aplicarea și individualizarea pedepsei ce se va aplica, după schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de furt solicită ca instanța să țină seama de circumstanțele personale și cele atenuante ale inculpatului.
Avocat an având cuvântul pentru, susține că achiesează la concluziile puse de colega sa și solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de cele două instanțe și evident schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat. Urmează ca instanța de recurs să țină seama că recunoscut faptul că nu a fost prezent la momentul comiterii violențelor exercitate de cei trei coparticipanți și față de care cauza s-a disjuns.
Partea vătămată, în declarația dată, aflată la filele 56, 57, 58 dosar urmărire penală, cât și în fața instanțelor de fond și apel a precizat că cei ce au exercitat violențe au fost, și.
Audiat în fața instanței de apel, partea vătămată a declarat că nu l-a recunoscut la recunoașterea din grup pe martorul - întrucât la momentul, când s-a comis infracțiunea a fost condus,sub presiune, în magazia unde a fost închis, iar martorul purta fes și era ras. Ulterior, la poliție, avea barbă, motiv pentru care nu l-a recunoscut. Situația relatată, întărește depoziția părții vătămate, care poate fi coroborată cu depoziția lui. La momentul efectuării percheziției domiciliare, la locuința lui s-au găsit un televizor, un aparat de sudură, obiecte de au fost omise de organele penale. Printr-o întâmplare fericită pentru care nu a fost recunoscut săvârșirea faptei, acesta a beneficiat de un tratament discriminator, în condițiile în care infracțiunea a fost săvârșită de cinci inculpați, pentru trei dintre aceștia cauza s-a disjuns, iar cei doi recurenți sunt și azi arestați, interesant fiind că cei trei coinculpați au fost cei care au exercitat presiuni și violențe asupra părții vătămate (, și ), unul dintre ei avea și altul de vânătoare.
La percheziția domiciliară efectuată la locuința lui au fost găsite ul, pușca și autoturismul marca OPEL VECTRA, acesta nefiind recunoscut la momentul când s-a efectuat recunoașterea din grup. Ulterior, partea vătămată și-a amintit și a reclamant lipsa altor bunuri, printre care și un frigider.
Apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 p întrucât cei doi inculpați nu au exercitat presiuni morale și fizice asupra părții vătămate. Tot din depoziția părții vătămate rezultă că dintre cei care l-au condus la magazie, i-a recunoscut pe cei trei, inculpații recurenți de azi fiind ocupați cu căratul bunurilor. Violențele nu au fost exercitate de inculpați și nici nu au avut cunoștință de acest fapt. Din depozițiile coinculpaților rezultă că în ziua respectivă, s-au aflat într-o în zona, unde au consumat băuturi alcoolice, după care a avut loc incidentul. și, au fost solicitați de către cei trei coinculpați la cărăușie. La împărțirea bunurilor, cota ce a revenit celor doi este minoră, astfel că percheziție la domiciliile lor s-au găsit un aspirator IDEAL vechi, 3 pături și o cutie de table. Nu se poate reține în sarcina inculpaților săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în condițiile în care nu au exercitat violențe asupra părții vătămate.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor, și după schimbarea încadrării juridice, la individualizarea pedepsei să se aibă în vedere prevederile art.72 p întrucât pe parcursul cercetărilor, la urmărirea penală cât și la cele două instanțe inculpații au avut o atitudine sinceră. Urmează a se de o valență mai mare disp.art.74 p, reținându-se circumstanțele atenuante ale inculpatului care din relația de concubinaj are o abia născută.
Aplicându-se dispozițiile art.72 - 74 cod penal, solicită ca instanța de recurs să se orienteze spre minimul prevăzut de lege.
Intimatul parte vătămată depune la dosar o cerere că renunță la constituirea de parte civilă și declară că este de acord cu concluziile puse de apărătorii inculpaților. Cu privire la incidentul care a avut loc, precizează că a ieșit din incinta societății și la 5 de gard i-a văzut pe inculpații care erau ascunși deja în incinta societății. Recunoaște că cei doi, respectiv și nu au participat la sechestrarea sa și nici nu au exercitat acte de violențe față de el. l-a amenințat chiar și în sala de judecată la udecătoria Vălenii d Munte, iar l-a amenințat cu ul. Precizează că nu-și menține declarațiile de la poliție întrucât a făcut o confuzie. Mai susține că a formulat o plângere la parchet motivat de faptul că, și, nu au fost pedepsiți, deși l-au amenințat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea ca nefondate a recursurilor formulate împotriva deciziei penale nr376/07.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentința penală nr.194/11.066.2007 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte, apreciind că aceste hotărâri sunt legale și temeinice.
Instanțele au reținut, pe baza probatoriilor administrate, vinovăția inculpaților cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 cod penal, constând în aceea că la data de 31 octombrie 2006, în jurul orelor 21,00, cei doi inculpați, însoțiți de, și de o altă persoană, cunoscută sub numele de " " au pătruns în incinta societății B, prin violență și amenințarea părții vătămate, bunuri în valoare de 14885 lei, o parte din acestea fiind descoperite la percheziția domiciliară. Încadrarea juridică a faptei a fost corect reținută de instanță în sensul că faptele deduse judecății constituție infracțiunea de tâlhărie și nu furt. Partea vătămată a recunoscut pe cei doi inculpați din grup, mai ales că inculpatul l-a amenințat cu ul. Chiar acceptând susținerile inculpaților, în sensul că nu au exercitat violențe asupra părții vătămate, practica instanțelor judecătorești este consecventă în a circumscrie elementelor constitutive variante agravante a infracțiunii de tâlhărie, cazul în are unul dintre inculpați a exercitat violențe asupra victimei, iar cel de al doilea a deposedat victima de un bun, cei doi inculpați dobândind astfel calitatea de coautori ai infracțiunii de tâlhărie.
Cât privește individualizarea pedepselor, în mod just instanțele au apreciat că nu se impune reducerea cuantumului și nici nu există criterii pentru a fi reținute circumstanțele atenuante.
În replică, avocat, solicită să se aibă în vedere că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpații aveau cunoștință de violențele exercitate de coinculpați asupra părții vătămate.
Recurentul inculpat personal având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond schimbarea încadrării juridice a faptei. nu a fost adus în instanță nici la Judecătoria, nici la ribunalul Prahova. Soluția pronunțată de Tribunalul Prahova este greșită, i s-a admis apelul dându-i-se dreptul să voteze.
Recurentul inculpat având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond condamnarea adevăraților vinovați care sunt în libertate.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față constată:
Prin sentința penală nr.194/11 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte în baza art.211 alin.1 și 2 lit.b și alin.2/1 lit.a și b cod penal a fost condamnat inculpatul (fiul lui și, născut la data de 15 septembrie 1979), deținut în Penitenciarul Ploiești, cu antecedente penale, la 7 ani închisoare.
În baza art.71 alin.2 cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a,b, c cod penal.
În baza art.350 p s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza.88 cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 24 noiembrie 2006, la zi.
În baza art.211 alin.1 și 2 lit.b și alin.2/1 lit.a și b cod penal cu aplicarea art.37 lit.b cod penal a fost condamnat inculpatul (fiul lui și, născut la 27 sept.1982) recidivist, aflat în Penitenciarul Ploiești, la 7 ani și 2 luni închisoare.
În baza art.71 alin.2 cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a,b,c cod penal.
În baza art.350 p s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art.88 cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 24 noiembrie 2006, la zi.
S-a respinge cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei.
Au fost obligați inculpații și în solidar, la 14.885 lei despăgubiri civile către partea civilă SC SA
S-a luat act că partea vătămată nu se constituie partea civilă.
Au fost obligați fiecare din cei doi inculpați la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 31 oct.2006, în jurul orelor 21,00 inculpații și, însoțiți de și, precum și de o altă persoană cunoscută sub numele de " " au mers pe o, din comuna Măneciu, în punctul, loc unde se afla și punctul de lucru al SC SA B, pentru a face un.
Deplasarea s-a făcut cu autoturismul marca Opel Vectra cu nr.B-32. aparținând lui.
După ce au consumat băuturi alcoolice la propunerea lui " " ceilalți 5 au fost de acord să pătrundă în incinta societății pentru a sustrage bunuri. Intrând în curtea unității printr-o porțiune pe unde nu se afla gard și în momentul în care tăiau cu o foarfece tip "gură de ", lacătele ce asigurau mai multe hale ale societății, au fost surprinși de portarul angajat la SC SA B, numitul
Paznicul a fost lovit în spate cu o bucată de lemn și a văzut după ce a primit lovitura siluetele a 5 persoane care, apropiindu-se de el, i-au spus că era mai bine să rămână înăuntru decât să iasă afară.
Pentru a-i determina să renunțe la acțiunea lor, partea vătămată le-a spus celor 5 persoane că a telefonat la poliție, însă sub amenințarea lor cu un topor a recunoscut că în realitate nu apelase poliția.
Ulterior, partea vătămată a fost dusă într-o magazie și aici înconjurată de -, și " " a fost amenințat pentru a- înfrânge orice reacție.
Inculpații au pătruns apoi în incinta unei hale prin tăierea lacătelor cu o foarfece tip " de " iar de aici au sustras mai multe cabluri electrice și de sudură, 9 pânze de circular și gater, doi acumulatori auto și un de marcat dreptunghiular.
Din interiorul cabanei aceștia au mai sustras un televizor marca, un frigider marca, un receptor antenă marca, un aspirator marca Ideal, o butelie de aragaz, 3 pături plușate, un telefon fix și două telefoane mobile marca și Panasonic, acestea din urmă aparținând părții vătămate care le lăsase pe o masă.
Bunurile sustrase au fost în autoturism, timp în care a fost păzit și amenințat să nu iasă din magazie. Inculpații au transportat bunurile sustrase la locuința lor din comuna.
S-a mai reținut că la data de 23 noiembrie 2006 în jurul orelor 23,25, lucrătorii de poliție din cadrul Postului de Poliție au oprit pentru control autoturismele cu numărele de înmatriculare -Y-381 și respectiv B-32-, în primul aflându-se inculpatul și, iar în cel de-al doilea inculpatul și. În urma controlului efectuat în primul autoturism s-au găsit două perechi de mănuși din, iar în al doilea o cu aer comprimat de calibru 5,5 mm clește tip "gură de ", un topor cu de lemn, 2 cutii ce conțineau, o pereche de mănuși, două bețe tip baseball și un girofar.
Prima instanță a respins cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de furt, arătând că din analiza probelor administrate rezultă că aceștia au săvârșit infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art.211 alin.1 și 2 lit.b și alin.2/1, lit.a și b cod penal.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond și schimbarea încadrării din infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 al.1 și 2 lit.b și alin.2/1 lit.a și b în infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 - 209 lit.a și g cod penal.
În principal apelanții au arătat că atât urmărirea penală cât și la judecata în fața instanței de fond s-a desfășurat cu grave carențe întrucât au fost trimiși în judecată doar doi inculpați, deși la comiterea faptei au participat 5 făptuitori, și că inculpații apelanți au comis doar fapte de sustragere nu și de amenințare sau lovire, astfel că nu poate fi reținută în sarcina lor comiterea infracțiunii de tâlhărie.
Prin decizia penală nr.376/7 decembrie 2007 Tribunalul Prahovaa admis apelurile inculpaților și declarate împotriva sentinței penale nr.194/11.06.2007 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte, a desființat în latură penală hotărârea și pronunțând o nouă hotărâre a aplicat inculpaților disp. art.71 și 64 lit.a și b cod penal, cu excepția dreptului de a alege, în sensul de a interzice cu titlu de pedeapsă accesorie numai aceste drepturi.
S-a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpați din infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de disp.art.211 aal.1 și 2 lit.b și alin.2/1 lit.a și b cu aplicarea disp.art.37 lit.b pentru inculpatul în infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de disp. art.208 - 209 alin.1 lit.a,b și g cod penal, ca neîntemeiată.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței, iar în baza disp.art.383 alin.1/1 p rap. la disp. art.350 p s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar în temeiul disp.art.383 alin.2 p rap. la disp.art.88 p s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada reținerii și arestării preventive pentru fiecare în parte de la 24 noiembrie 2006, la zi.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a avut în vedere că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond care a realizat o justă interpretare și apreciere a probelor administrate în toate fazele procesului penal, din acestea rezultând atât existența faptei, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăția cerută de lege.
Tribunalul a apreciat că prima instanță a stabilit în mod just că inculpații au comis infracțiunea de tâlhărie întrucât în faza de urmărire penală partea vătămată a precizat că a fost amenințată cu ul de inculpatul, iar când a fost audiată de tribunal, partea vătămată a precizat că starea de temere i-a fost provocată de cele 5 persoane care au pătruns în incinta punctului de lucru al SC B, printre care și cei doi inculpați.
De asemenea, s-a susținut că jurisprudența în materie este consecventă în a circumscrie elementelor constitutive variantei agravante a infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2/1 lit.a cod penal, cazul în care unul dintre inculpați a exercitat violențe asupra victimei, iar cel de-al doilea a deposedat victima de bunuri, aceștia având calitatea de coautori a infracțiunii de tâlhărie.
Apelurile declarate de inculpați s-a apreciat că sunt admisibile doar sub aspectul pedepselor accesorii dispuse de instanța de fond, în sensul incidenței art.64 lit.a și b cod penal, respectiv interzicerea drepturilor electorale.
S-a motivat că potrivit deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord se precizează că interdicția dreptului de vot față de persoanele condamnate nu vizează un scop legitim și trebuie respectată cerința de proporționalitate relativă la limitările acestui drept.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs cei doi inculpați, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, invocându-se în principal disp.art.385/9 pct.17 cod pr.penală, cu privire la greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea de tâlhărie, deși în realitate era o infracțiune de furt.
Inculpații recurenți au susținut că în mod greșit nu s-a dat eficiență cererii de schimbare a încadrării juridice în temeiul disp.art.334 p din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de disp.art.208 - 209 alin.1 lit.a,b și g cod penal.
În literatura de specialitate s-a statuat că infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune complexă ce absoarbe infracțiunea de furt și amenințare fizică și morală. Probatoriul administrat în speța dedusă judecății, vine în contradicție cu aceste dispoziții și nu există indicii că inculpații ar fi exercitat violențe fizice sau morale asupra părții vătămate. Chiar procurorul, în actul de acuzare susține că partea vătămată a fost amenințată de numiții, și, aspect reținut și de instanța de fond iar din probatoriu nu reiese că partea vătămată ar fi fost agresat de inculpații de azi.
În faza de cercetarea judecătorească partea vătămată a relatat că violențele au fost exercitate de, și, iar în declarația dată în fața instanței de apel, aflată la fila 195 dosar, aceasta a precizat că nici unul dintre cei doi inculpați nu au exercitat acțiuni de violență fizică si morală asupra sa, iar instanțele nu au motivat și nu s-au pronunțat pe susținerile recurenților inculpați. S-a mai arătat că recurenții inculpați nu au avut cunoștință de exercitarea violențelor asupra părții vătămate și ca atare, circumstanțele reale ale faptei se aplică inculpaților doar dacă sunt cunoscute de aceștia. Dar, cei doi nu au știut că ceilalți coparticipanți au exercitat violențe asupra părții vătămate și de aceea în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.
La aplicarea și individualizarea pedepsei ce se va aplica, după schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de furt solicită ca instanța să țină seama de circumstanțele personale și cele atenuante.
Recurenții au mai arătat că față de participanții la săvârșirea infracțiunii s-a aplicat de un tratament discriminator, în condițiile în care infracțiunea a fost săvârșită de 5 persoane, pentru trei dintre aceștia cauza s-a disjuns, iar cei doi recurenți sunt și azi arestați, în timp ce trei coinculpați care au exercitat presiuni și violențe asupra părții vătămate (, și ),unul dintre ei avea și altul de vânătoare sunt în continuare liberi și ne trimiși în judecată.
În final, inculpații au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, și după schimbarea încadrării juridice, la individualizarea pedepsei să se aibă în vedere prevederile art.72 p întrucât pe parcursul cercetărilor, la urmărirea penală cât și la cele două instanțe inculpații au avut o atitudine sinceră și să se rețină disp.art.74 p, față de circumstanțele atenuante ale inculpatilor care au copii minori în întreținere.
Examinând hotărârile recurate în raport de probatoriile administrate în cauză, de susținerile recurenților care au invocat dispozițiile art.385/9 alin.1 pct.17 și 14 cod pr.penală, Curtea constată că recursurile formulate de inculpații și sunt parțial fondate, însă numai cu privire la motivul referitor la individualizarea pedepselor aplicate.
În opinia Curții, probele administrate în cauză demonstrează că, cei doi inculpați au calitatea de coautori ai infracțiunii de tâlhărie calificată, chiar dacă nu ei au fost cei care au exercitat violențele asupra părții vătămate - paznic la societatea de unde ci doar au sustras o serie de bunuri, multe dintre acestea fiind găsite la domiciliile lor.
Astfel, atât din declarațiile părții vătămate, cât și din declarațiile celor doi inculpați rezultă cu certitudine că la săvârșirea infracțiunii au participat cinci persoane, inculpații din prezenta cauză fiind identificați și trimiși în judecată, iar pentru ceilalți participanți dispunându-se de către parchet disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor.
Încă din prima declarație dată în cursul urmăririi penale (fila 56 - 58 dosar ) partea vătămată a arătat că atunci când a auzit zgomote și deschis porțile unității ieșind în drumul de acces "a fost lovit din spate cu un lemn de către un necunoscut". Când s-a întors către cel care l-a lovit, partea vătămată a văzut " siluetele a cinci persoane care s-au apropiat". În continuare, partea vătămată a arătat că le-a spus că el a anunțat deja poliția, așa încât a fost " amenințat că mă termină dacă nu spun adevărul, au insistat să le spun dacă am telefonat într-adevăr la poliție, iar eu am recunoscut că de fapt nu telefonasem". După aceea inculpații s-au despărțit, doi dintre ei mergând către interiorul perimetrului, iar ceilalți l-au escortat într-un atelier, unde a fost în permanență păzit și amenințat cu un topor și un.
În cursul judecății (filele 74 - 75 dosar fond și 145 - 146 dosar apel), partea vătămată a precizat în mod expres că a făcut o confuzie de persoană atunci când a relatat la urmărirea penală că cel care l-a amenințat cu ul a fost inculpatul și că în realitate a fost unul dintre ceilalți făptuitori, susținând de asemenea că nici unul dintre cei doi inculpați deduși judecății nu au exercitat violențe asupra sa. Dar, aceasta și-a menținut declarațiile anterioare în sensul că: " am văzut cinci persoane când am sucit capul. M-au amenințat cu ul și m-au pus să arunc bățul din mână că dacă nu, mă împușcă. Una dintre aceste persoane mi-a pus ul la ceafă, dar precizez că nu este nici unul dintre apelanții aflați azi în sală. În timp ce eram amenințat ceilalți au tăiat lacătele de la magazii."
Prin urmare, inculpații și au putut să perceapă nemijlocit că partea vătămată a fost agresată de către unul dintre ceilalți făptuitori, prin lovitura ce i-a fost aplicată din spate, precum și faptul că partea vătămată a fost condusă și închisă într-o încăpere sub amenințarea unor arme deținute de ceilalți participanți printre care și un.
Faptul că lor li s-a distribuit rolul de a executa activități de sustragere de bunuri din magaziile unității respective, pe care le-au transportat apoi la autoturisme, nu îi exonerează de răspundere în calitate de coautori ai infracțiunii de tâlhărie, întrucât potrivit art.28 alin.2 cod penal "circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanților în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut." Or, rezultă fără dubii că cei doi inculpați au fost de față atunci când s-au executat primele violențe asupra părții vătămate și au putut vedea că aceasta a fost amenințată și în continuare de ceilalți făptuitorii care au sechestrat-o într-o încăpere și că unul dintre ceilalți participanți a avut asupra sa un. Chiar dacă nu ei au fost cei care au executat violențele asupra părții vătămate, această circumstanță reală, care este și element constitutiv al infracțiunii de tâlhărie, se răsfrânge și asupra lor, deoarece au cunoscut-o și au prevăzut-
În concluzie, în mod corect instanțele anterioare au apreciat că inculpații din cauza de față au calitatea de coautori ai infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută și pedepsită de art.211 alin.1 și 2 lit.b și alin.2/1 lit.a și b cod penal, neimpunându-se schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat, așa cum aceștia au solicitat.
În ce privește nemulțumirea recurenților că numai ei sunt trimiși în judecată deși contribuția lor la săvârșirea infracțiunii a constat doar în sustragerea bunurilor, aceasta nu poate fi rezolvată de instanțele de judecată întrucât potrivit art.317 cod pr.penală "judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare a instanței". Este însă de datoria parchetului să continue cercetările și să aducă în fața justiției și pe celelalte trei persoane care au participat la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, față de care cercetările au fost disjunse prin Rechizitoriul nr.1659/P/2006, existând suficiente elemente care să ducă la identificarea și tragerea la răspundere penală a acestor persoane, inclusiv declarațiile inculpaților din cauza de față.
Curtea apreciază însă că, recursurile inculpaților sunt fondate în ceea ce privește individualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate de instanțele anterioare.
Așa cum rezultă și din analiza de mai sus a probatoriilor administrate în cauză, contribuția inculpaților recurenți la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, a fost mai ușoară decât cea a celorlalți trei participanți care au exercitat violențele și amenințările asupra părții vătămate, unul dintre aceștia fiind înarmat cu un și cu toate acestea s-a dispus doar arestarea și trimiterea în judecată a inculpaților din cauza de față, iar față de ceilalți se continuă cercetările, aceștia fiind în stare de libertate.
De asemenea, în favoarea recurenților inculpați în cauza de față pledează și atitudinea lor sinceră pe întreg parcursul procesului,de recunoaștere a săvârșirii faptei, chiar dacă ei consideră că ar trebui să răspundă doar pentru infracțiunea de furt calificat, precum și împrejurarea că ambii inculpați au familii și copii minori în întreținere. Astfel, din ancheta socială aflată la fila 201 dosar apel, rezultă că inculpatul are dintr-o relație de concubinaj doi copii minori, unul născut în 2001, celălalt în 2006, iar inculpatul a arătat că are un copil minor aflat la o vârstă foarte fragedă, născut după arestarea acestuia.
Față de toate aceste circumstanțe, reale și personale, Curtea apreciază că pot fi reținute în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 cod penal, având drept consecință reducerea pedepselor aplicate sub limita minimă prevăzută de textul legal incriminator. Curtea, va menține diferența de sancționare dintre cei doi inculpați dispunând aplicarea pentru inculpatul a unei sancțiuni mai aspre, față de împrejurarea că acesta are statutul de recidivist postexecutoriu, prev. de art.37 lit.b cod penal.
În concluzie, în baza disp.art.385/15 pct.2 lit.d cod proc.penală, Curtea va admite recursurile celor doi inculpați, va casa în parte ambele hotărâri și reținând la încadrarea juridică infracțiunii dispozițiile art.74 și 76 cod penal, va reduce pedepsele aplicate acestora la 5 ani închisoare pentru inculpatul și la 5 ani și 6 luni închisoare pentru inculpatul.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor anterioare și se va face aplicația disp. art.385/17 alin.4 p cu referire la 383 cod pr.penală vizând computarea reținerii și arestării preventive a inculpaților recurenți de la 24 noiembrie 2006, la zi.
Văzând și disp.art.192 alin.3 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile inculpaților și, împotriva sentinței penale nr. 194/11 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte si a deciziei penale nr, 376/7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova și în consecință:
Casează în parte, în latură penală, ambele hotărâri, în sensul că reține la încadrarea juridică dată faptelor inculpaților disp. art. 74-76 si reduce pedepsele acestora după cum urmează:
- la 5 ani închisoare pentru inculpatul și
- la 5 ani si 6 luni închisoare pentru inculpatul.
reținerea si arestarea preventivă a celor doi inculpați de la 24
noiembrie 2006, la zi.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor anterioare.
Cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi, 4.04.2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
(fiind plecată la seminar, se
semnează de Președintele completului)
Grefier,
- -
DG/MM
6 ex./17.04.2008
f-
Judecătoria Vălenii d Munte
a-
- -
Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006.
Președinte:Ștefana AnghelJudecători:Ștefana Anghel, Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu
