Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 349/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA NR.349
Ședința publică din data de 04 aprilie 2008,
PREȘEDINTE: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
GREFIER: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, împotriva sentinței penale nr.647/21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în temeiul disp.art.278/1 alin.8 lit.b p s-a admis plângerea formulată de petentul OG, domiciliat în comuna, sat, nr.484 B, județ P, împotriva Ordonanței nr.540/P/2005 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.
s-a desființat ordonanța nr.540/P/2005 din data de 10.04.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova și s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorului G, fiul lui și, născut la data de 15.02.1959 în comuna, domiciliat în,-,.67,.2, județ P, CNP -, pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art.215 al.1,2,3,5
după începerea urmăririi penale, procurorul pentru stabili împrejurările comiterii faptei și a urmărilor acesteia va dispune efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea construcții de către un expert tehnic autorizat în condițiile legii care să stabilească dacă a fost respectat proiectul de rezistență întocmit pentru construirea de către făptuitor a construcțiilor pentru petentul OG, și în caz negativ, care sunt consecințele acestei nerespectări cu privire la siguranța construcțiilor, luându-se în calcul efectele unui eventual cutremur de intensitate medie, dacă structura este afectată și poate fi refăcută și care sunt costurile pe care trebuie să le suporte proprietarul.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul făptuitor G personal, asistat de avocat din cadrul Baroului P, lipsind intimatul petent OG, pentru care a răspuns avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-au depus adresa nr.896/III/13/2008 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, nr.275/II/2/2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, la care sunt anexate, adresa nr.540/P/2005 din 13.06.2007, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, adresa nr- din 31.05.2007 emisă de Tribunalul Prahova, adresa nr.2150/II/6/2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Avocat având cuvântul pentru intimatul petent declară OG că nu are cereri de formulat.
Avocat având cuvântul pentru intimatul făptuitor G declară că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, declară că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public susține ccă prin sentința penală nr.647/21.11.2007 a Tribunalului Prahova, s-a admis în baza art.278/1 alin.8 lit.b p plângerea formulată de petentul și OG a desființat ordonanța nr-.540/P/2005 din 110.04.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalului Prahova și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de învinuitul G pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art.215 alin.1,2,3 și 5 p și s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitatea construcții de către un expert tehnic autorizat, care să stabilească dacă a fost respectat proiectul de rezistență în cazul construcției aparținând petentului și OG în caz negativ, care sunt consecințele acestei nerespectări cu privire la siguranța construcțiilor, dacă structura este afectată și poate fi refăcută și care sunt costurile pe care trebuie să le suporte proprietarul.
Prin Ordonanța nr.540/P/2005 din 10.04.2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de învinuitul G pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 al.1,2,3 și 5 cod penal întrucât sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, sub aspectul săvârșirii de către învinuit a infracțiunii prev. de art.215 al.1,2 și 3 cod penal.
Plângerea adresată Prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, împotriva acestei soluții, formulată de petentul a OG fost respinsă prin Ordonanța nr.605/II/2/088.05.2007 ca nefondată.
Cauza a mai fost trimisă la procuror prin sentința penală nr.4409/20.09.2006 în baza art.278/1 alin.8 lit.b cod proc penală când s-a dispus efectuarea unei expertize.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art.273 alin.1/1, teza II și III cod proc.penală procurorul este obligat să efectueze expertiza dispusă de instanță în situația în care plângerea a fost admisă, s-a dispus trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale și s-a dispus o astfel de probă ca în speță.
Având în vedere că proba dispusă de instanță se referea strict aoe xpertiză tehnică efectuată de un expert, procurorul a făcut toate demersurile pentru realizarea acestei opțiuni.
Mai întâi a accesat site-ul oficial al Inspectoratului de Stat în construcții, apoi Biroul Local de Expertize din cadrul Tribunalului Prahova și a constatat că singurul expert tehnic atestat este dl..
În aceste condiții a convocat partea vătămată, căreia i-a adus la cunoștință că singurul expert tehnic, care să corespundă dispoziției instanței este dl. ing., dar aceasta a refuzat categoric această nominalizare. Cum onorariul pentru efectuarea expertizei tehnice urma să fie suportat de partea vătămată iar acesta a refuzat singura nominalizare propusă, procurorul s-a aflat în situația de a nu putea da curs dispoziției instanței.
Imposibilitatea efectuării expertizei tehnice este confirmată și de adresa nr.558/A/03.04.2007 a Tribunalului Prahova în care se precizează că, în evidența Biroului Local de Expertize nu mai există înregistrat un alt expert tehnic atestat. În atare situație nu este corect ca petentul să solicite trimiterea cauzei la procuror în vederea efectuării unei expertize tehnice, invocând propria culpă.
Întrucât după trimiterea cauzei la procuror nu s-au efectuat alte probe era firesc ca pe baza probelor existente să se adopte aceeași soluție, aceea a neînceperii urmăririi penale.
Tot datorită imposibilității efectuării altor probe, decât cele existente la dosarul cauzei nu s-a putut nici proceda la începerea urmăririi penale față de făptuitorul
Pe baza întregului material probator administrat în cauză s-a concluzionat că nu sunt indicii despre săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 al.5 cod penal, rezultând cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art.10 lit.d p în speță fiind vorba doar de o răspundere contractuală a societății administrate de făptuitor pentru neexecutarea obligațiilor asumate.
Față de cele mai sus expuse, în baza art.385/15 alin.1 pct.2 lit.a C.P.P. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr.647/21.11.2007 și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Avocat având cuvântul pentru intimatul OG, consideră că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, procurorul de caz trebuia să înceapă urmărirea penală și să efectueze expertiza. Nu s-au respectat dispozițiile. S-a efectuat adresă la Biroul Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Prahova, iar în răspuns se face referire la faptul că nu există experți, nu se precizează că dl. este singurul expert care are o astfel de specialitate. Procurorul este cel care, în urma demersurilor l-a găsit. Au fost convocate părțile și dl. a constatat că îl cunoștea pe acest expert și a refuzat ca lucrarea să fie întocmită de acesta.
Instanța de fond a apreciat legal atunci când a desființat ordonanța pentru că procurorul nu s-a conformat obligațiilor trasate de instanță în primul ciclu procesual.
Procurorul avea la dispoziție disp. art.12 p, și dacă partea vătămată refuza ca lucrarea să fie efectuată de acel expert, trebuia să se adreseze altor birouri locale de expertize din cadrul altor instanțe și să facă demersuri pentru a găsi un expert. Nu se poate susține că este culpa părții vătămate. Acesta dorește efectuarea expertizei, cauza fiind veche din 2005.
S-a depus practică judiciară a ICCJ și 1473/2006 a ICCJ în care această instanță s-a pronunțat în acest sens.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul făptuitor G solicită admiterea recursului întrucât în momentul pronunțării ordonanței nr.540/P/2005 din 10.04.22007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale tocmai datorită refuzului părții vătămate de a se efectua expertiza, deși a fost de acord cu efectuarea lucrării. Este de acord cu concluziile puse de către Reprezentantul Ministerului Public.
Intimatul făptuitor G având personal cuvântul solicită admiterea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova. Mai precizează că nu îl cunoaște pe expertul.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr.647/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în temeiul disp.art.278/1 alin.8 lit.b p s-a admis plângerea formulată de petentul OG, domiciliat în comuna, sat, nr.484 B, județul P, împotriva Ordonanței nr.540/P/2005 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.
S-a desființat Ordonanța nr.540/P/2005 din data de 10.04.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova și s-a dispus trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorului G, fiul lui și, născut la 15.02.1959 în comina, domiciliat în,-,.67,.2, județul P, CNP -, pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art.215 al.1,2,3,5 cod penal.
După începerea urmăririi penale, procurorul pentru a stabili împrejurările comiterii faptei și a urmărilor acesteia să dispună efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea construcții dacă a fost respectat proiectul de rezistență întocmit pentru construirea de către făptuitor a construcțiilor pentru petentul și OG în caz negativ, care sunt consecințele acestei nerespectări cu privire la siguranța construcțiilor, luându-se în calcul efectele unui eventual cutremur de intensitate medie, dacă structura este afectată și poate fi refăcută și care sunt costurile pe care trebuie să le suporte proprietarul.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin ordonanța nr.-540/P/2005 din data de 03.07.2006 Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahovaa dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul G pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art.215 al.5 cod penal cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte.
Totodată, prin aceeași ordonanță a fost declinată competența de cercetare către Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune în convenții, prev. de art.215 al.1,3 cod penal, fals intelectual, prev. de art. 37 din Legea 82/1991 și evaziune fiscală prev. de art.11 lit.c din Legea 87/1994.
Organul de urmărire penală a apreciat că nu este îndeplinită condiția referitoare la consecințele deosebit de grave, în sensul că nu s-a cauzat o pagubă al cărei cuantum, să depășească suma de 2 miliarde lei ROL.
Această constatare se bazează pe expertiza tehnică, specialitatea construcții, efectuată în cauză din care a rezultat că prejudiciul penal este de 1.746.848.000 lei ROL, iar restul sumei invocate ar fi penalități de întârziere rezultate din neexecutarea contractului de antepriză care nu se includ în prejudiciul penal.
Împotriva acestei ordonanțe petenul a formulat plângere la ribunalul Prahova, formându-se dosarul nr.7170/105/08.08.2006, prin care s-a solicitat desființarea acesteia și reținerea cauzei spre rejudecare, sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.215 al.5 cod penal.
Prin sentința penală nr.409/20.09.2006 Tribunalul Prahova în conformitate cu disp.art.278 al.8 lit.b a admis plângerea petentului OG, a desființat ordonanța și a trimis cauza procurorului pentru a se începe urmărirea penală față de G sub aspectul infracțiunii prev. de art.215 al.5 cod penal, urmând a se efectua o expertiză, prin care să se stabilească dacă la ridicarea construcțiilor de către făptuitor în beneficiul petentului a fost respectat proiectul de rezistență, ce consecințe ar fi dacă nu s-a respectat acest proiect cu privire la rezistența construcțiilor, ținându-se cont de mișcările tectonice din țara noastră, dacă structura de rezistență poate fi refăcută la momentul de față, care ar fi costurile, dar și alte obiective stabilite de părți.
Această sentință penală a rămas definitivă prin nerecurare, situație în care dosarul a fost înaintat organului de urmărire penală în vederea conformării dispozițiilor instanței de judecată.
Procurorul în considerentele ordonanței nr.540/P/2005 din data de 10 aprilie 2007, apreciat că nu este obligat să înceapă urmărirea penală numai ca urmare a dispozițiilor hotărârii judecătorești, ci, în condițiile legii, așa cum prevăd dispozițiile.273 al.1/1, teza a II-a și a III-a
C.P.P.Pentru procuror sunt obligatorii numai dispozițiile din hotărârea judecătorească referitoare la constatarea faptelor și a mijloacelor de probă precizate de către instanța de judecată.
Pentru aceste motive procurorul a dispus din nou neînceperea urmăririi penale față de G pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 al.1,2,3,5 cod penal.
Ținând cont de această situație, tribunalul a apreciat că procurorul a interpretat în mod greșit dispozițiile legale enunțate mai sus, deoarece pe de o parte hotărârile judecătorești definitive, intrate în puterea lucrului judecat sunt obligatorii, atât pentru părți cât și pentru procuror, iar pe de altă parte disp.art.273 alin.1/1, teza a II-a p Cod Penal invocată de procuror, instituie în mod neechivoc obligația acestuia de a începe urmărirea penală în condițiile prevăzute de lege.
Sintagma " în condițiile prevăzute de lege", trebuie înțeleasă ca referindu-se la respectarea condițiilor de formă impuse de art.228 p în sensul că începerea urmăririi penale se dispune prin rezoluție.
Ca atare, tribunalul a constatat că ordonanța din data de 10.04.207 este nelegală deoarece nu rezultă existența vreunui caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, astfel încât procurorul în mod greșit nu s-a conformat hotărâri instanței, hotărâre care nu are caracter facultativ, așa dar începerea urmăririi penale este obligatorie în temeiul dispoziției instanței.
În acest sens a fost invocată decizia penală 6108/23.10.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care sa stabilit că procurorul este obligat să respecte hotărârea instanței prin care se dispune în conformitate cu art.278/1 p începerea urmăririi penale, fiind totodată obligat să administreze toate probele indicate în cuprinsul hotărârii judecătorești.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, criticând-o ca nelegală și netemeinică și susținând că în cauză a rezultat că efectuarea expertizei tehnice dispusă de instanță este imposibilă deoarece expertul aflat în evidența Biroului Local de Expertize Tehnice din cadrul Tribunalului Prahova, a fost refuzat de partea vătămată, astfel încât prin refuzul singurei nominalizări propuse, procurorul s-a aflat în situația de a nu putea da curs dispoziției instanței.
Ca atare, cum după trimiterea cauzei la procuror, nu au fost administrate alte mijloace de probă, nu s-a putut proceda la începerea urmăririi penale, solicitându-se admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și constatându-se existența răspunderii contractuale a societății administrată de făptuitor, care reprezintă cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art.10 lit.d p, să se dispună pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Curtea examinând hotărârea recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.385/6 alin. final p, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În primul rând, în ceea ce privește aplicarea procedurii prevăzute de art.278 cod proc.penală, Curtea observă că împotriva ordonanței atacate s-a formulat în temeiul dispozițiilor acestui text de lege, plângere la procurorul ierarhic superior de către partea vătămată.OG Este adevărat că la dosarul de urmărire penală nu există această plângere și nici nu rezultă modul în care ea a fost soluționată. Pentru lămurirea acestui aspect, Curtea a dispus în virtutea rolului activ emiterea unor adrese la parchet pentru a se preciza dacă împotriva ordonanței procurorului petentul a exercitat sau nu plângere la procurorul ierarhic superior, conform art.278 p, iar din răspunsurile primite rezultă că o astfel de plângere a fost formulată, însă nu a fost soluționată, deoarece dosarul a fost înaintat instanței de judecată.
Partea vătămată a depus în ședință publică plângerea aflată la fila 34 dosar recurs, formulată împotriva Ordonanței nr.540/P/2005 din 10 aprilie 2007, plângere care conform art.278 paf ost adresată Primului Procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova și care a fost înregistrată la parchet la data de 8.05.2007, așa cum rezultă din viza și ștampila aplicată pe plângere.
Așa dar, rezultă cu claritate că o astfel de plângere a fost formulată însă, ea nu a fost soluționată de Primul Procuror în termenul prevăzut de lege, astfel încât ne aflăm sub incidența disp. art.278/1 alin.2 p, care instituie posiblitatea de formulare a plângerii în instanță și atunci când plângerea adresată procurorului ierarhic superior nu a fost soluționată în termenul legal de 20 de zile.
Ca atare, cum cerințele textului sus menționat au fost respectate sub aspect formal, Curtea, pășind la analizarea fondului plângerii observă că soluția dispusă de prima instanță este legală și temeinică, pentru următoarele considerente:
În mod corect tribunalul a constatat că procurorul este obligat să se conformeze dispozițiilor instanței, ținând cont că în cauză fusese pronunțată sentința penală 409/20.09.2066 de către Tribunalul Prahova, rămasă definitivă, prin care Ordonanța de neurmărire penală dispusă anterior de procuror a fost desființată cu consecința restituirii cauzei la procuror, pentru administrarea unei probe cu expertiză tehnică și pentru începerea urmăririi penale.
Este adevărat că prin această sentință se dispune efectuarea unei expertize de către un expert autorizat de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului. Chiar dacă, după restituirea cauzei la procuror, s-a constatat că în evidența Biroului local de Expertize Tehnice din cadrul Tribunalului Prahova, nu se află decât un astfel de expert și că desemnarea acestuia fusese refuzată de către partea vătămată, acest lucru nu îndreptățește procurorul să adopte aceeași soluție de neurmărire penală, fără a se efectua un minim de diligențe pentru stabilirea existenței la nivelul celorlalte birouri locale de expertize tehnice a acestor experți, urmată de identificarea și desemnarea unui expert autorizat pentru efectuarea lucrării.
Practic, în condițiile în care partea vătămată a refuzat desemnarea singurului expert autorizat aflat în evidența biroului local de Expertize al Tribunalului Prahova, iar procurorul nu a efectuat demersurile necesare pentru identificarea unui astfel de expert, inclusiv la nivel național, s-a ajuns în situația în care hotărârea primei instanțe este lipsită de eficiență juridică,situație evident inadmisibilă, în raport de caracterul unei hotărâri judecătorești, așa cum în mod corect a apreciat și instanța de fond.
Pe cale de consecință, Curtea, observă că în raport de dispozițiile instanței, efectuarea acestei expertize este obligatorie și nu facultativă, și prin urmare procurorul are obligația să efectuezetoatedemersurile pentru identificarea și desemnarea unui expert autorizat care să efectueze lucrarea dispusă de instanță.
Un argument în plus în acest sens îl constituie și disp.art.385 p și art.385/18 p, privitoare la rejudecarea cauzelor după desființarea ori casarea cu trimitere.
Aceste texte de lege instituie obligația instanței de rejudecare de a se conforma hotărârii instanței de apel ori de recurs, care a dispus desființarea ori casarea hotărârii, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea apelului sau recursului.
Prin urmare, dacă în cazul unei hotărâri judecătorești, desființată sau casată cu trimitere, instanța de rejudecare este obligată să țină seama de hotărârea instanței superioare, cu atât mai mult, în cazul în care instanța dispune restituirea cauzei la procuror, acesta nu poate ignora dispozițiile instanței și în nici un caz nu poate proceda în așa fel încât, prin aspecte de ordin strict formal, atare dispoziții să nu poată fi aduse la îndeplinire.
Față de considerentele expuse și constatându-se că în procedura reglementată de disp.art.278/1 p, soluția dispusă de instanța de judecată în condițiile art.278/1 pct.8 lit.b C.P.P. este obligatorie pentru procuror, Curtea observă că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. De altfel, în raport de dispozițiile anterioare ale instanței, respectiv față de 409/2006 a Tribunalului Prahova, nici nu putea fi pronunțată o altă soluție de către instanță în condițiile în care, mijlocul de probă dispus a se efectua de către instanță nu a fost administrat.
În raport de cele expuse, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat conform art.385/15 pct.1 lit.b
C.P.P.Văzând și disp.art.192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, împotriva sentinței penale nr.647/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 aprilie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
GC
MM
4 ex./11.04.2008
f-
Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
Președinte:Ștefana AnghelJudecători:Ștefana Anghel, Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu
