Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 397/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.397/
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror - -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Tulcea, împotriva încheierii de ședință din data de 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.3068/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Grefierul de ședință, învederează instanței că domnul avocat - apărător ales al recurentului inculpat a depus la dosar o cerere prin care solicită desemnarea unui apărător din oficiu care să-l asiste pe inculpat, având vedere împrejurarea că, din discuțiile purtate cu părinții inculpatului, a rezultat că aceștia nu pot suporta cheltuielile cu deplasarea sa la C, în vederea judecării recursului declarat împotriva măsurii arestării preventive.
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat, față de împrejurarea că elementele avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, rezonanța socială a fost diminuată, inculpatul nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, solicită admiterea recursului și casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Tulcea cu consecința revocării măsurii arestării preventive și judecarea acestuia în stare de libertate.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Tulcea și pe fond, în temeiul dispozițiilor art.139 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Tulcea, ca temeinică și legală, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și respectiv pericolul pentru ordinea publică. Apreciază că și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive este neîntemeiată.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat susține că are un comportament bun la locul de deținere și că nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică.
- CURTEA
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 23.06.2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Tulcea, în temeiul prevederilor de art.3002Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților:
- fiul lui și, născut la data de 06.05.1986, deținut în Penitenciarul Tulcea;
- fiul lui și, născut la 18.10.1987 - deținut în Penitenciarul Tulcea, începând cu data de 23.06.2009.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, Tribunalul Tulceaa reținut următoarele:
"Prin încheierea de ședință nr.148 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului - pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 14.11.2008 până la data de 12.08.2008 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.10 din Legeanr.143/2000 în referire la art.2 alin.(2) din Legea nr.143/2000. Măsura arestării preventive fost prelungită de Tribunalul Constanța, în mai multe rânduri, ultima prelungire fiind acordată prin încheierea de ședință nr.49/07.04.2009, începând cu data de 12.04.2009.
Inculpatul a fost predat la data de 24.04.2009, orele 21,00 pe aeroportul Otopeni - B autorităților judiciare române de către autoritățile judiciare franceze în baza mandatului european de arestare preventivă emis de Tribunalul Constanța și a fost încarcerat în Arestul IPJ C, începând cu data de 25.04.2009,ora 00,45.
Prin rechizitoriul nr.170D/P/2008 din 5 mai 2009 al DIICOT-Serviciul Teritorial Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.10 din Legea nr.143/2000 în referire la art.2 alin.(2) din Legea nr.143/2000, art.25 Cod penal raportat la art.2 alin.(2) din Legea nr.143/2000 cu aplicare art.41 alin.(2) Cod penal, ambele cu aplicare art.33 lit.a) Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.(2) din Legea nr.143/2000, art.25 Cod penal raportat la art.2 alin.(2) din Legea nr.143/2000 cu aplicare art.41 alin.(2) Cod penal, ambele cu aplicare art.33 lit.a) Cod penal.
Examinând din oficiu, în baza articolului 3002Cod procedură penală legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații - și, Tribunalul constată că, temeiurile avute în vedere la luarea acesteia nu au încetat, respectiv că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor fapte de natură penală pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, și că aceste infracțiuni, prin natura lor, prezintă o periculozitate socială ridicată.
Având în vedere cele mai sus arătate, precum și modalitatea în care se pretinde că ar fi săvârșite faptele în rechizitoriu, respectiv organizarea, conducerea și finanțarea a trei transporturi de ovule cu cocaină ingerate în stomac din Republica în Olanda, racolarea și instigarea la săvârșirea infracțiuni de trafic transfrontalier de cocaină, dar și împrejurarea că cercetarea judecătorească nu este începută, tribunalul apreciază că se impune menținerea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați."
Împotriva încheierii din 23 iunie 2009 Tribunalului Tulceaa declarat recurs în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în legătură cu menținerea măsurii arestării preventive.
În esență, inculpatul recurent a susținut că, în prezent, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive în ceea ce-l privește, întrucât rezonanța socială a faptei pentru care este cercetat penal s-a diminuat, persoana sa nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, astfel că există temeiuri pentru revocarea măsurii arestării sale preventive.
În subsidiar, inculpatul recurent a solicitat, ca urmare admiterii recursului și casării încheierii Tribunalului, să se dispună înlocuirea măsurii arestării sale preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Examinând încheierea recurată în lumina criticilor din recursul inculpatului, de actele și lucrările dosarului, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856alin.(3) Cod procedură penală, curtea constată că este legală și temeinică, iar recursul nefondat.
În cauză, prin rechizitoriul nr. 170D/P/5.05.2009 al - Serviciul Teritorial Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.2 alin.(2) din Legea nr.143/2000 și art.25 Cod penal, raportat la art.2 alin.(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal, iar cercetarea judecătorească nu a început încă.
Trimiterea în judecată a inculpatului recurent prin rechizitoriu, pe baza probatoriului administrat la urmărirea penală, vine să susțină o dată în plus presupunerea rezonabilă că inculpatul recurent a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, fapte ce sunt sancționate de lege cu pedepse mai mari de 4 ani închisoare.
Modalitatea în care se pretinde prin rechizitoriu că au fost săvârșite faptele de către inculpatul recurent, respectiv organizarea, conducerea și finanțarea a trei transporturi de ovule cu cocaină și instigarea la săvârșirea infracțiunii de trafic transfrontalier de cocaină, prin caracterul de amploare și perseverența infracțională conturează, în mod evident, o periculozitate concretă pentru ordinea publică a persoanei inculpatului recurent.
În aceeași ordine de idei, reținându-se că traficul de droguri este o activitate cu impact negativ asupra membrilor societății, prin afectarea sănătății și chiar vieții persoanelor cărora le sunt destinate drogurile, Curtea constată că pericolul social concret pentru ordinea publică subzistă și nu s-a diminuat - prin simpla trecere unei perioade de timp.
Față de împrejurarea că cercetarea judecătorească nu a început și pentru buna desfășurare a acesteia, dar și în condițiile subzistenței temeiurilor prevăzute de art.148 lit.f) Cod procedură penală, Curtea constată că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent.
Raportat la stadiul în care se află procesul penal și la data când a fost luată măsura arestării preventive a inculpatului recurent (25.04.2009) se reține că termenul rezonabil al acesteia nu a fost depășit.
Reținându-se că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent, cererea acestuia de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu este neîntemeiată.
Pentru considerentele menționate, Curtea va respinge recursul ca nefundat, menținând ca legală și temeinică încheierea din 23 iunie 2009 Tribunalului Tulcea.
Onorariul cuvenit avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, către Baroul Constanța, pentru avocat.
Urmare respingerii recursului, Curtea îl va obliga pe inculpatul-recurent să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Tulcea, împotriva încheierii de ședință din data de 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-.
În temeiul art.189 Cod procedură penală;
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a onorariului apărătorului din oficiu Adis, în sumă de 100 lei.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - --- - -
Grefier,
jud. fond.:
red.dec.jud.: -/2 iulie 2009
tehnored.gref.:/2 ex./3 iulie 2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Marius Cristian Epure, Mihaela
