Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 434/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 434/
Ședința publică din 25 Iunie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- --președinte secție
Judecător:dr. - -
Judecător:dr. - -
Grefier: - -
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Argeș reprezentat de
procuror G
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de recurenții-inculpați G și, împotriva încheierii nr.23 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată conform art.304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: inculpatul în stare de arest la Penitenciarul Colibași asistat de avocat ales - în baza delegației de substituire pentru avocat cu nr.-/25 iunie 2009 și avocat ales; inculpat G în stare de arest la Penitenciarul Colibași asistat de avocat ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, potrivit disp. art.172 al.7 Cod procedură penală apărătorii s-au consultat cu inculpații-recurenți.
Apărătorii inculpaților și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat -, pentru inculpatul, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate, deoarece la dosar nu sunt probe suficiente de vinovăție a acestuia. În cauză sunt declarații de martori care spun că ambele părți vătămate au fost prietenele, iubitele inculpaților și aveau o legătură foarte strânsă. Precizează că inculpatul nu a avut cu partea vătămată o relație pe o perioadă scurtă, ci pe o perioadă de mai mulți ani. Urmărirea penală a fost efectuată aproape în totalitate și apreciază că inculpatul nu poate influența în nici un fel vreun act de urmărire penală. Consideră că în cauză nu există pericolul concret pentru ordinea publică. Solicită judecarea inculpatului în stare de libertate, în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive a acestuia cu orice altă măsură și depune la dosar jurisprudența Curții Europene în materie.
Avocat, pentru inculpatul solicită admiterea recursului și casarea încheierii recurate. Arată că inculpatul, la prezentarea materialului de urmărire penală fost sincer și recunoscut relațiile pe care le- avut cu partea vătămată. Are declarații credibile referitor la fiecare din ipotezele arătate de parchet ca modalitate de săvârșire infracțiunii așa încât pot fi avute în vedere la cercetarea judecătorească pe fond ca elemente depline de aflare a adevărului. Consideră că lăsarea în libertate inculpatului nu ar prejudicia buna desfășurare procesului pentru că nu ar mai avea ce să schime, pentru că declarația sa fost data în fața apărătorilor, nu are cum să revină asupra ei pentru că reprezintă chiar adevărul și din acest punct de vedere nici măcar legătură cu partea vătămată, ori cu celălalt inculpat sau martorii nu ar schimba cu nimic datele problemei.
În această situație, față de declarația inculpatului, consideră că se impune să fi avute în vedere cele două decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii care definesc infracțiunea de proxenetism și infracțiunea de trafic de persoane Cât privește pericolul pentru ordinea publică, chiar dacă ne aflăm în cazul unei infracțiuni grave, prejudiciul este mai mult decât redus, relațiile erau intime care au sfârșit în a ajunge la bani, dar nu avem acea înverșunare specifică infracțiunilor de trafic de persoane care să denote un comportament agresiv sau chiar violent.
De aceea, consideră că, s-ar putea pronunța o soluție de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea care este măsură îndestulătoare.
Avocat, pentru inculpatul HG, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și judecarea inculpatului în stare de libertate. Precizează că achiesează în totalitate la concluziile apărătorilor inculpatului. Susține că măsura arestării nu este legală și temeinică, deoarece în momentul luării acesteia, la data de 29 aprilie 2009, nu au fost respectate dispozițiile art.136 alin.8 care prevăd că alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Prin eludarea acestor dispoziții s- ajuns la luarea unei măsuri preventive nelegale, deoarece se putea lua altă măsură restrictivă de libertate, respectiv măsura obligării de nu părăsi localitatea sau țara.
Raportat la toate probele din dosar, solicită să se observe că aceste dosar este unul atipic de trafic de persoane deoarece, pe de o parte, sunt doar declarațiile două părți vătămate și care nu se coroborează cu nici altă probă din dosar, iar pe de altă parte există declarațiile inculpaților care se coroborează cu toate celelalte probe administrate.
Astfel, arată că partea vătămată declarat că fost transportată și ulterior, prin anumite acte de violență fost forțată să practice prostituția, dar această declarație nu este susținută de nici altă probă din dosar.
Mai arată că, mai mult, nici unul din martorii pe care i-au propus nu au confirmat susținerile părții vătămate, ci au confirmat susținerile inculpaților în sensul că au fost în Italia, că și-au câștigat existența numai din munca la câmp sau din munca desfășurata ocazional, că nu au traficat aceste părți vătămate și că au avut diferite alte legături cu persoanele din casă printre care au apărut și cele două persoane vătămate.Ca atare, consideră că sunt la mâna unor părți vătămate care vor să se răzbune pe ei, pentru că amândouă au avut relații de prietenie cu inculpații, relații de prietenie care nu au fost contestate de nimeni și care au durat peste 5 ani între partea vătămată și inculpatul ,iar ulterior, când au intervenit problemele și neînțelegerile, s- ajuns la aceste plângeri.
De asemenea, arată că nesinceritatea părților vătămate rezultă și din acea ultimă prezență în fața organelor de anchetă când spus că nu este vorba de nici un fel de trafic și mai mult decât atât ea acceptat singură să se prostitueze și nu fost forțată sub nici formă de cei doi inculpați.
Pentru toate acestea, solicită să nu se mai mențină măsura arestării preventive, aceasta putând fi înlocuită cu altă măsură restrictivă, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, urmând ca inculpatul să se supună tuturor obligațiilor ce vor fi instituite în sarcina lui.
Recurenții-inculpați având pe rând ultimul cuvânt, în baza disp. art. 38513alin.ultim solicită judecarea în stare de libertate deoarece nu se fac vinovați de învinuirile ce li se aduc.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.23 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul penal nr-, printre altele, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților G, fiul lui și, născut la 7 mai 1987, domiciliat în comuna Bălcești, sat, județul V, și, fiul lui și -, născut la 19 ianuarie 1986, domiciliat în comuna, sat, județul V, deținuți în Arestul V, și s-a respins ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, cei doi inculpați au fost arestați constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art.143 și 148 alin.1 lit.e și f Cod pr.penală.
S-a mai reținut, referitor la art.148 lit.e Cod pr.penală, că inculpatul Gaî ncercat o înțelegere cu victima, promițându-i că se va căsători cu ea dacă-și va retrage plângerea.
Același lucru s-a reținut și în cazul inculpatului care, în scopul mai sus arătat, a încercat să o determine pe victimă să-și retragă plângerea pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, de care cei doi inculpați au fost acuzați.
Impotriva încheierii au formulat recurs cei doi inculpați, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, în primul rând, susținându-se că în cazul lăsării lor în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar în al doilea rând, la luarea măsurii arestării preventive nu s-a ținut seama de dispozițiile art.136 alin.8 Cod pr.penală.
Cei doi recurenți-inculpați, în susținerea recursurilor, au invocat și faptul că s-au găsit în relații apropiate cu partea vătămată și că nu au săvârșit infracțiunea sub aspectul căreia au fost trimiși în judecată.
Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor urma:
In speță, din actele și lucrările dosarului, se reține că cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv la data de 19 iunie 2009, prin rechizitoriul nr.68/D/P/2008 al - Biroul Teritorial Vâlcea, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, modificată, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, și s-a disjuns cauza pentru ambii inculpați, tot pentru o infracțiune de același gen, referitoare la alte părți vătămate.
Cei doi inculpați sunt acuzați, în speță, că în perioada 2007-2008, au desfășurat o activitate intensă de trafic de persoane, prin recrutarea, transportarea, transferarea și găzduirea a trei părți vătămate în Italia, sub pretextul mincinos de a le oferi un loc de muncă decent, unde, le-au constrâns fizic și moral să se prostitueze în interesul lor.
In plus, din actele și lucrările dosarului, rezultă că inculpații au făcut presiuni asupra a două părți vătămate, în vederea schimbării declarațiilor.
Potrivit art.139 Cod pr.penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Or, în cauză, măsura arestării preventive s-a dispus constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute în art.143 și 148 lit.e și f Cod pr.penală, reținându-se că există probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată și pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Imprejurarea că inculpații susțin că sunt nevinovați de comiterea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată, reprezintă o prezumție legală, respectată de autorități și care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive.
In consecință, prin luarea măsurii arestării preventive și menținerea acesteia, nu s-a înlăturat această prezumție ci doar s-au verificat condițiile limitative prevăzute de art.148 și urm. Cod pr.penală, în raport de materialul probator administrat în cauză.
De asemenea, la alegerea măsurii preventive, instanța a ținut seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, de sănătatea, vârsta și antecedentele celor doi inculpați, apreciindu-se în mod corect că scopul procesului penal nu poate fi atins decât prin luarea acestei măsuri preventive.
In plus, în conformitate cu dispozițiile art.5 din Convenție și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesar, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
In raport de cele ce preced, curtea constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și că, în speță, nu se impune înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive.
Pe cale de consecință, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se vor respinge recursurile ca nefondate.
In tmeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar G și la 200 lei onorariu apărător din oficiu, care se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații-recurenți G și, împotriva încheierii nr.23 din 22 iunie 2009pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Obligă inculpații la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, iar pe inculpatul G și la 200 lei onorariu avocatului din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr. pt. pensionat,
semnează președinte instanță,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
8 iulie 2009
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Constantin Duțescu
