Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 436/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 436/R-MF
Ședința publică din 25 Iunie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- --președinte secție
Judecător:dr. - -
Judecător: dr.- -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin procuror.
S-a luat în examinare, pentru soluționare,recursurile declarate de recurenții-inculpați și, împotriva încheierii de ședință din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea audio a cauzei, conform disp. art. 304 alin.ultim Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns inculpații -recurenți și G în stare de arest la Penitenciarul Colibași asistați de avocat din oficiu, în baza delegației de la dosar cu nr. 2553/25 iunie 2009 emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, potrivit disp. art.172 al.7 Cod procedură penală apărătorul s-a consultat cu inculpații.
Recurenții - inculpați, precizează că sunt de acord a fi asistați de apărătorul desemnat din oficiu de instanță.
Reprezentantul parchetului și apărătorul inculpaților precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat în cauză, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asuprea acestora.
Avocat, pentru cei doi inculpați, solicită admiterea recursurilor formulate de inculpați, casarea încheierii recurate și judecarea inculpaților în stare de libertate.
Pentru inculpatul G, arată că nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri și nu au apărut temeiuri noi care să justifice această măsură, iar inculpatul lăsat în libertate nu ar putea împiedica buna desfășurare a procesului penal. Solicită judecarea inculpatului în stare de libertate, deoarece nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru inculpatul, solicită revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, întrucât, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au încetat și nu au mai apărut noi temeiuri care să ducă la menținerea măsurii. Consideră că inculpatul nu ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, să influențeze în vreun fel părțile vătămate sau martorii sau să se sustragă de la procesul penal.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul solicită respingerea recursurilor formulate de cei doi inculpați ca nefondate și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică. Pune concluzii de menținere a stării de arest a inculpaților, având în vedere că subzistă în continuare temeiurile legale avute în vedere la luarea măsurii de prevenție. De asemenea este îndeplinită condiția prevăzută de art.143 Cod procedură penală existând indicii temeinice în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, care conduc la presupunerea că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, acestea rezultând din declarațiile martorilor și ale părților vătămate.
Recurenții-inculpați, având pe rând ultimul cuvânt în baza disp. art. 38513al.ultim, solicită judecarea lor în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale formulate;
Deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, n baza art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod pr. penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților G, fiul lui și, născut la data de 11.02.1983 în municipiul Câmpulung, județul A, domiciliat în aceeași localitate, str. G-ral, nr. 5,.8,.A,. 28, județul A, -, în prezent aflat în stare de arest la Penitenciarul Colibași, și, fiul lui G și, născut la data de 06.09.1972 în municipiul Câmpulung, județul A, domiciliat în aceeași localitate, str. -escu nr. 8,. 4,.B,. 19, județul A, -, în prezent aflat în stare de arest la Penitenciarul Colibași.
S-a respins cererea formulată de inculpatul, prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 50D/P/2007 al - Biroul Teritorial Argeș, a fost investită cu judecarea în primă instanță a cauzei penale privind pe inculpații G și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore, prev. și ped. de art. 13 alin. 1,3 din Legea nr. 678/2001.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că inculpații G și, veri primari, fără ocupație, s-au hotărât să câștige facil sume de bani prin racolarea unor tinere minore, care datorită vârstei, nivelului de instruire, stării materiale precare, lipsei de experienței de viață, naivității, pot fi induse în eroare și determinate să se prostitueze.
Prin încheierea nr.40/CC/08.05.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G pe o perioadă de 29 de zile, iar prin încheierea nr.46/CC/30.05.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, măsură care a fost prelungită și menținută prin încheierile ulterioare.
În ceea ce privește starea de arest, tribunalul a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 3002Cod pr.penală, rap. la art.160 Cod pr.penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizata trebuie să verifice, în cursul judecății, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării, iar dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând la acest termen de judecată la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive conform art 3002Cod pr.penală rap. la art. 160 Cod pr.penală, instanța de fond a reținut următoarele:
S-a apreciat că se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților G și, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art.143 cod pr.penală, în sensul existenței de indicii temeinice care conduc la presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt acuzați, constatând, totodată, că se regăsesc condițiile cerute de art. 148 lit. f Cod pr.penală, în ceea ce privește existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Interpretând dispozițiile art 148 lit f Cod pr.penală, prin raportare la normele legii fundamentale dar și prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar tulbura în mod real ordinea publică și ar avea un impact negativ în societate, având în vedere circumstanțele faptei, persoana inculpaților și atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, chiar dacă inculpații se află la primul conflict cu legea penală, provin din familii organizate, sunt tineri, astfel de elemente, în aprecierea tribunalului, neavând un rol determinant față de pericolul social al faptelor deosebit de ridicat, pentru care au fost trimiși în judecată.
Măsura arestării se mai impune, a apreciat tribunalul, și din motive ce țin de buna desfășurare a procesului penal de față, care se află încă în faza cercetării judecătorești, avându-se în vedere și comportamentul inculpatului G, față de părțile vătămate.
Pentru aceste considerente, instanța a menținut, în baza art.300/2 și art.160/b alin.3 cod pr.penală, starea de arest a inculpaților G și.
Pe cale de consecință, instanța a respins și cererea inculpatului de înlocuire a măsurii preventive a arestării cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Impotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și G, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că se impune revocarea măsurii arestării preventive, avându-se în vedere că nu mai subzistă temeiurile inițiale ale acestei măsuri, deoarece nu mai prezintă un pericol pentru ordinea publică, iar lăsați în libertate nu ar putea împiedica buna desfășurare a procesului penal, întrucât nu există date că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, să influențeze în vreun mod părțile vătămate sau martorii sau să se sustragă de la procesul penal.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată următoarele:
In mod corect tribunalul a apreciat că subzistă în continuare pericolul concret pentru ordinea publică, mai exact temeiul arestării prevăzut de art.148 lit.f Cod pr.penală, întrucât din întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă, implicit, probe cu privire la acest pericol pentru ordinea publică apreciat, printre altele, și cu referire la natura și gravitatea infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, constând în obținerea unor sume de bani, prin racolarea unor tinere minore, care, datorită vârstei și nivelului de instruire, au fost induse în eroare de inculpați și determinate să se prostitueze.
De altfel, pericolul concret pentru ordinea publică în cauză poate să fie apreciat și prin prisma unei eventuale reacții negative a colectivității, că organele judiciare nu acționează suficient de ferm împotriva unor asemenea fapte de o extremă gravitate și periculozitate socială, dacă inculpații ar fi puși în libertate.
Ca atare, chiar dacă inculpații susțin că nu ar avea cum să influențeze desfășurarea procesului penal, prin zădărnicirea aflării adevărului, ca urmare a unei posibile influențe asupra părților vătămate sau a martorilor, de care se prevalează prima instanță, o atare susține nu poate fi primită, având în vedere considerațiile mai sus expuse, cu privire la subzistența în continuare a temeiurilor inițiale ale arestării, ce urmează a fi reținute în această cauză, în funcție de care, de altfel, prima instanță a menținut arestarea.
Așa fiind, cum nu mai există nici alte motive care invocate din oficiu ar atrage reformarea hotărârii atacate, curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursurile formulate, iar în baza art.189 și 192 alin.2 Cod pr.penală, îi va obliga pe recurenți la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații-recurenți și G, ambii deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă inculpații-recurenți la câte 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care, câte 100 lei onorariu avocatului din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.3
Jud.fond
7 iulie 2009
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Constantin Duțescu
