Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 455/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 593/2009)
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 455
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Sofica Dumitrașcu
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 3: Niculae Stan
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea RECURSURILOR declarate de inculpații, și împotriva încheierii din 25 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați:, personal, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistența juridică obligatorie depusă la dosar,,personal, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova, asistat de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, și, personal, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistența juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La întrebarea instanței, recurenții - inculpați și precizează că sunt de acord să fie asistați de apărători desemnați din oficiu.
Apărătorul ales al recurentului - inculpatsolicită admiterea probei cu înscrisuri în circumstanțierea inculpatului, respectiv caracterizări și un memoriu, înscrisuri pe care le depune la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Publicnu se opune admiterii probei cu înscrisuri în circumstanțierea inculpatului.
Apărătorii din oficiu ai recurenților - inculpați șilasă la aprecierea instanței cu privire la admiterea probei cu înscrisuri în circumstanțierea inculpatului.
Curtea, după deliberare, încuviințează cererea privind admiterea probei cu înscrisuri în circumstanțierea inculpatului, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, apreciind ca temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat, conform prevederilor art.160 ind. 2 Cpp, și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului și nici indicii temeinice, conform art. 68 ind. 1 Cpp.
Apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în sensul art. 148 lit. f) Cpp și nu împiedică buna desfășurare a procesului penal; de reținut este și perioada îndelungată de la luarea acestei măsuri preventive, care este o măsură de excepție.
În conformitate cu juriprudența CEDO, menținerea unei persoane în stare de arestare preventivă nu este compatibilă cu prevederile art. 5 paragraful II din CEDO, care prevede că instanța trebuia să aibă în vedre și alte măsuri preventive în afara de măsura arestării preventive, aceasta fiind, așa cum a arătat și anterior, o măsură de excepție.
De asemenea, solicită să se aibe în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, în sensul că nu este cunoscut cu antecedente penale, are o situație financiară precară, având credite bancare de achitat, starea de arest acestuia punând în pericol situația financiară a familiei; și starea de sănătate a inculpatului este precară, acesta suferind de afecțiuni ce sunt confirmate și în dosarul de penitenciar, iar la acest termen a depus la dosar caracterizări în circumstanțierea inculpatului.
Față de toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate cu recurs, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat precizează că, prin recursul declarat, critică pentru netemeinicie și nelegalitate încheierea din 25.02.2009, prin care s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate, apreciind că in această fază procesuală a procesului penal nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpatului, având în vedere că în cauza a fost administrat în mare parte probatoriul și inculpații au fost audiați. Apreciază că lăsarea în libertate inculpatului nu prezintă un ridicat grad de pericol social, sens în care solicită revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestuia în stare de libertate.
Faptul că infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, nu este suficient pentru menținerea stării de arest preventiv acestuia.
De reținut sunt și circumstanțele personale ale inculpatului, în sensul că acesta era singurul întreținător al familiei, are doi copii minori în întreținere, iar atitudinea sa procesuală fost una sinceră, de recunoaștere și regretare a faptei.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 25.02.2009, prin care instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului, iar pe fond, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a acestuia, având în vedere atât memoriul depus la dosar, în care sunt detaliate motivele de recurs și circumstanțele personale, cât și faptul că a desfășurat o activitate de aprox. 20 de ani în industria tutunului, perioadă de timp în care niciodată, în nici o împrejurare, nu fost asociat cu săvârșirea unor astfel de fapte.
De asemenea, apreciază că nu există probe care să indice faptul că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol social pentru ordinea publică.
În consecință, având în vedere toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, revocarea măsurii aretării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministrului Public solicită respingere recursurilor declarate de cei trei inculpați ca fiind nefondate, cu menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și impun, în continuare, privarea de libertate a acestora.
Apreciază că și după investirea instanței, inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin raportare la activitatea infracțională care a constat în inițierea și constituirea unui grup infracțional organizat, la care unii au aderat, alții au sprijinit acest grup prin diverse activități împărțite pe fiecare membru al grupului, în raport de specialitatea fiecăruia, și având ca scop final producerea ilicită și comercializarea de țigări contrafăcute, țigări care, de altfel, au fost și distribuite pe piața din România.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, mutarea sediului fabricii ilegale în diverse locații, pentru a împiedica descoperirea activității infracționale de către organele abilitate, precum și faptul că inculpații au fost prinși în flagrant, fiind în proces de desfășurare a activității de fabricare de țigarete fără acordul titularilor de drept ai mărcilor.
În cauză, faptele comise de inculpați, astfel cum au fost descrise, modalitatea de desfășurare a acestora dar și valoarea mare a prejudiciului cauzat, conduc la convingerea că este necesară menținerea acestor inculpați in stare de arest.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, activitatea acestuia a constat în tipărirea de blanchete și timbre de marcare fiscală false, de aplicare pe acestea din urmă a foliei argintii de siguranță, a codurilor de bare, a seriilor numerice de pe timbrele de marcare, de obicei, pentru mai mulți producători clandestini de țigări și de băuturi alcoolice, lucrând pe comandă, nu numai pentru inculpații arestați în prezenta cauză.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, și acesta a avut o activitate importantă în cadrul grupului infracțional, s-a ocupat cu livrarea de utilaje, de asigurarea service, racolarea de muncitori, furnizarea de materii prime și materiale, intermediere vânzări țigări,
Inculpatul avut rolul de coordonator al activității infracționale, alături de, punând la dispoziția inculpatului spațiul de lucru din municipiul C, iar ca plată pentru spațiul respectiv a primit țigări contrafăcute; de reținut este și faptul că, împreună cu inculpatul a continuat activitatea de producere ilegală de țigarete, inițiată de inculpatul.
Față de toate aceste elemente, apreciază că la acest moment procesual, și având în vedere faptul că inculpații nu au fost audiați în cauză și, astfel, nu au apărut nici un fel de temeiuri noi care să schimbe concluzia că menținerea acestora în stare de arest se impune cu necesitate, solicită respingerea recursurilor în sensul celor de mai sus.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său; precizează că nu a fost realizat nici un flagrant, așa cum s-a susținut. Precizează că este nevinovat și solicită continuarea judecății în stare de libertate; de asemenea, precizează că nu prezintă pericol social, nu s-a sustras și nu poate influența buna desfășurare a procesului penal.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său, solicitând admiterea recursului și continuarea cercetărilor în stare de libertate. Precizează că din întregul presupus grup infracțional nu îl cunoaște decât pe. În memoriul depus la dosar a detaliat motivele de recurs, motive se solicită să fie avute în vedre de către instanță.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, precizează că este nevinovat; are o activitate de mai bine de 20 ani în industria tutunului, insă niciodată, în nici o împrejurare, nu s-a implicat în activități de contrafacere țigarete. Solicită să se aibe în vedere memoriul ce l-a depus la dosar; de asemenea, precizează că nu s-a asociat cu nici un grup infracțional, și nici nu a finanțat un asemenea grup. Este de reținut și faptul că are în întreținere un copil minor.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 25.02.2009 Tribunalul București - Secția a II-a Penală în temeiul art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, G,; a respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpații, și, ca nefondate; a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații, G, și.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea mai multor infracțiuni prev. de Legea nr. 571/2003, art. 7 din Legea nr. 39/2003, Legea nr. 11/1991, Legea nr. 84/1998, art. 297 Cod penal, art. 23 alin. 1 lit.a și b din Legea nr. 656/2002, Legea nr. 241/2005, iar temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a acestora nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților.
În cauză inculpații, în marea lor majoritate, au fost arestați în baza art. 148 lit. f Cod procedură penală - cu excepția inculpatului - pentru care s-a dispus arestarea pentru art. 148 lit. b și e Cod procedură penală.
Categoric nu poate fi pus semnul egalității între pericolul social al faptei și persoanele inculpaților, care în speță sunt necunoscuți cu antecedente penale. Însă nu este de neglijat că pericolul social al faptei trebuie raportat și la persoana acestora și nu mai puțin important la natura faptelor deduse judecății. În acest context încadrarea juridică deosebit de complexă cu care a fost sesizată instanța cuprinde printre altele și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 care în contextul social - economic actual tinde să devină un ral fenomen social.
De asemenea trebuie amintit că și jurisprudența CEDO admite, în anumite condiții, privarea de liberate a unei persoane dacă măsura a fost dispusă pentru aducerea sa în fața autorităților competente pentru motive verosimile, temeinice, cerințe ce categoric sunt întrunite în cauză. Nu trebuie omisă și buna desfășurare a cercetării judecătorești care de asemenea se regăsește în aceeași jurisprudență.
În raport cu aceste considerente, concluzia judecătorului cauzei este că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 139 alin. 1 și 2 Cod procedură penală la acest moment practic instanța nepășind la vreun act de cercetare judecătorească de natură a duce la concluzia că s-au schimbat sau nu mai există temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul menținerii stării de arest preventiv.
Inculpații susțin că nu există în cauză temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, iar lăsarea lor în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Fiecare inculpat invocă și existența unor circumstanțe personale favorabile (situația familială, activitatea profesională desfășurată anterior) care pot fi luate în considerare în conturarea lipsei de pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea lor în libertate.
Curtea examinând recursurile inculpaților prin prisma dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală constată că acesta nu sunt întemeiate.
Așa cum a reținut și prima instanță art. 139 alin. 1 Cod procedură penală prevede că se poate dispune revocarea măsurii arestării preventive atunci când s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Ori în cauză nu rezultă schimbarea acestor temeiuri, apărările inculpaților bazându-se în special pe aspecte ce privesc caracterizarea persoanei inculpaților și care vor fi valorificate la aplicarea sancțiunii penale (dacă vor fi îndeplinite cerințele legale).
Activitatea infracțională reținută a fi desfășurată de inculpați, prezintă prin natura sa și a acțiunilor diverse desfășurate, amploarea activității și perioada îndelungată în care s-a desfășurat, întreprinderea de către inculpați a unor activități de eludare a obligațiilor fiscale și de mutare a fabricii pentru a nu fi prinși, pluralitatea de inculpați și constituirea unui grup infracțional organizat cu sarcini distincte pentru fiecare inculpat, un grad de pericol social ridicat, iar dovezile administrate nu au condus la conturarea unei situații de fapt modificată.
În cazul comiterii unor astfel de fapte, atât generic dar și în concret în situația speței, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, temerea ivită în rândul opiniei publice și sentimentul de insecuritate nefiind diminuate în mod determinant nici prin trecerea timpului.
Astfel că se constată îndeplinirea cerințelor art. 148 lit. f, dar și a art. 148 lit. b și c Cod procedură penală pentru inculpatul, situație în care revocarea măsurii arestării preventive nu poate fi dispusă.
Circumstanțele personale favorabile invocate de inculpați (situația familială și financiară, activitate profesională) nu pot conduce la revocarea măsurii câtă vreme sunt îndeplinite cerințele art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, acestea urmând a fi valorificate la individualizarea pedepsei.
Lipsa unei schimbări a temeiurilor în justificarea măsurii preventive reiese și din faptul că la acest moment inculpații nu au fost audiați de instanță pentru ca prin declarațiile lor coroborate cu alte dovezi să conducă la o modificare substanțială a temeiurilor.
Așa fiind, urmează ca potrivit art. 385 pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursurile inculpaților să fie respinse ca nefondate.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală și a art. 69 din Legea nr. 51/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii nr. 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat și pe inculpații și la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./15.04.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Sofica DumitrașcuJudecători:Sofica Dumitrașcu, Vasile Băjan, Niculae Stan
