Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 450/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 578/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 450
Ședința publică de la 30 martie 2009
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: Sofica Dumitrașcu
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 3: Niculae Stan
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pengă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea RECURSULUI declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 100/A din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, asistat de apărător ales, avocat, cu Împuternicire depusă la dosar, lipsă fiind intimații - părți civile G și Spitalul Clinic de Urgență
Se prezintă apărător din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu, cu delegație pentru asistența juridică obligatorie a recurentului - inculpat depusă la dosar, solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale față de prezența apărătorului ales al recurentului - inculpat, și să se dispună cu privire la acordarea onorariului parțial, așa cum prevede Protocolul nr. -/2008, încheiat între Ministerul Justiției și
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apel al recurentului - inculpat, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 rap. la art. 385 ind. 9 pct. 10 și 18 Cpp, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor instanțelor de fond și apel, urmând să se dispună respingerea daunelor civile ce au fost acordate părții vătămate, apreciind că instanțele nu s-au pronunțat cu privire la întreg materialul probator administrat în cauză, și astfel, prin acordarea acestor daune s-a creat o îmbogățire fără justă cauză a părții vătămate.
De reținut este și faptul că la dosarul cauzei nu există alte probe în afara înscrisurilor medicale înaintate de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență, înscrisuri pe care, de altfel, inculpatul nu le-a contestat și a fost de acord să le achite. Cu privire la celelalte cheltuieli, solicită instanței să constate că partea civilă nu a adus nici o probă ori dovadă în sprijinul daunelor solicitate, în afară de declarația soției părții vătămate.
În opinia apărării instanța a apreciat în mod greșit acordarea de daune materiale, în cuantum de 3.000 euro, acestea nefiind dovedite cu nici un înscris. În ceea ce privește daunele morale, în opinia apărării, acestea trebuiau să se coroboreze cu celelalte probe din dosar, acestea fiind strâns legale de latura penală a cauzei.
De reținut este și lipsa de interes a părții vătămate care s-a prezentat doar la prima judecată în fond; la instanța de fond s-au atașat doua rapoarte de expertiză medico - legală, iar cea de-a doua este în sprijinul inculpatului. Având în vedere toate aceste considerente, apreciază ca daunele au fost greșit acordare părții vătămate.
În consecință, având în vedere toate aceste considerente,în principalsolicită respingerea cererii părții vătămate G privind acordarea daunelor morale și materiale,iar în subsidiarsolicită respingerea daunelor materiale și diminuarea celor morale, în situația în care se va aprecia că acestea se justifică. În ceea ce privește daunele solicitate de către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B, nu se opune acordării daunelor solicitate, inculpatul fiind de acord cu plata acestora.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază soluțiile pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice; solicită să se constate că apărătorul inculpatul nu a precizat cazul de casare în care se încadrează criticile susținute.
În opinia parchetului, instanțele s-au pronunțat asupra laturii civile prin prisma actelor aflate la dosarul cauzei, iar nemulțumirea părții cu privire la cuantumul daunelor morale acordate nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare prevăzute de lege; în ceea ce privește acordarea daunelor materiale, deși se apreciază de către apărare că nu sunt dovedite, aceste aspect vizează aplicarea legii.
În consecință, apreciază că nici această critică nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare, nici măcar în pct. 18 al art. 385 ind. 9 Cpp, care presupune existența unei erori grave de fapt din partea instanței.
Astfel, nefiind incident nici unul din cazurile de casare prevăzute de lege, solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Recurentul - inculpat -, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.115/05.02.2008 Judecătoriei Sector 1 Bad ispus în baza art.182 alin.1 Cod penal condamnarea pe inculpatului, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 861Cod penal a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat la respectarea masurilor de supraveghere, stabilite conform art.833Cod penal.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864Cod penal.
În baza art. 14 și 346 alin.1 Cod procedură penală cu referire la art.313 din Legea 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.643, 79 RON către partea civilă Spitalul Clinic de Urgența B
În baza art.14 și 346 alin.1 Cod procedură penală cu referire la art.998 - 999 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata către partea civila G, a sumelor de 1.500 Euro daune materiale și 3.000 Euro daune morale, în echivalent lei la data plății.
A fost obligatul inculpatul la 800 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de în data de 05.07.2005, inculpatul, care se afla în zona cunoscută sub denumirea "" lângă intersecția Bd-ului cu str. - -, a avut un conflict fizic și verbal cu un grup de tineri, format din martorii, și.
Întrucât era nemulțumit de modul în care martorii și își parcaseră autoturismele, inculpatul s-a apropiat de aceștia și le-a reproșat că au blocat strada, începând o discuție în contradictoriu cu aceștia.
Inculpatul a insultat și agresat fizic pe acești doi martori, lovind cu pumnul peste față pe martorul, ce coborâse din mașina sa pentru a discuta cu inculpatul, și producându-i o deplasare de mandibulă, și a lovit pe martorul împingând cu piciorul în portiera de la mașina acestuia, în momentul în care acest din urmă martor intenționa să coboare din autoturism.
Partea vătămată care se afla lângă chioșcul din zonă în autoturismul proprietatea sa, marca culoare aibă, a văzut conflictul și a intervenit, inițial doar verbal, cerând inculpatului să își înceteze agresiunea împotriva tinerilor.
După 30 de minute, partea vătămată a coborât din mașină, având asupra sa în mână o de baseball de dimensiuni mici, cu care s-a îndreptat spre inculpat.
Acesta s-a întors spre partea vătămată și i-a luat acesteia bâta din mână, după care l-a lovit cu pumnii și picioarele, trântindu-l la pământ și provocându-i o fractură la nivelul membrului inferior drept.
La momentul la care a început altercația între inculpat și partea vătămată, martorii și s-au urcat în autoturismele cu care veniseră, împreună cu martorul, care îl însoțise în mașină pe martorul, și au părăsit zona.
Inculpatul s-a desistat din agresiune după ce partea vătămată a căzut la pământ, și a fugit de la fața locului, partea vătămată fiind transportată la spital cu ajutorul unei ambulanțe solicitate de persoanele ce se mai aflau la fața locului.
Acțiunea violentă a inculpatului a cauzat părții vătămate leziuni și fractură cominutivă cu deplasare la nivelul tibiei, vătămările produse necesitând pentru vindecare un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată a necesitat efectuarea unei intervenții chirurgicale.
Leziunile suferite nu au constituit infirmitate fizică permanentă, nu au pus în primejdie viața victimei și nu au fost influențate de afecțiuni anterioare ala acesteia, astfel cum rezultă și din concluziile completatoare ale raportului de expertiză medico-legală nr. A1/8202/05/07.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută în rechizitoriu și avută în vedere de instanța de fond a fost stabilită în baza materialului probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și nemijlocit de instanța de fond, relevant în acest sens fiind declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, și, raportul de expertiză medico-legală, toate coroborate cu declarațiile inculpatului.
Cu privire la latura civilă a cauzei instanța de fond l-a obligat pe inculpat la 1500 EURO cu titlul de daune morale apreciind reprezintă o reparație echitabilă și la 3000 Euro cu titlul de daune materiale sumă pe care o apreciază ca fiind aptă de a acoperi cheltuielile materiale efectuate de partea vătămată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru greșita sa condamnare și sub aspectul soluționării laturii civile considerând că sumele acordate părții civile nu sunt întemeiate.
Prin decizia penală nr.263/14.04.2008 Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis în baza art.379 alin.1 pct.2 lit. b apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.115/05.02.2008 pronunțată de Judecătoria Sector 1 B, desființând în parte hotărârea apelată, numai sub aspectul laturii civile fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
S-au menținut și celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Din considerentele deciziei rezultă că această soluție se impune întrucât inculpatul a fost obligat le plata unor despăgubiri al căror cuantum nu s-a stabilit pe baza analizei elementelor de fapt, a probelor pe care se sprijină referitor la fiecare categorie de cheltuieli pe care partea civilă pretinde că provin ca urmare a săvârșirii infracțiunii precum și cu privire la daunele morale ce i se cuvin.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul invocând motivele de casare prev. de art3859punctele 14 și 18 Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr.833/24.06.2008, Cutea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.263/14.04.2008 Tribunalul București - Secția a II-a Penală, fiind obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel instanța de recurs a reținut că în cauză nu sunt incident disp.art.3859pct.18 Cod procedură penală, iar cu privire la celălalt motiv de recurs a apreciat că nu este întemeiat, pedeapsa aplicată inculpatului fiind corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare.
Procedând la rejudecarea laturii civile, Judecătoria Sector 1 B, prin sentința penală 830/05.11.2008 pronunțată în dosarul nr- a dispus în baza art.14 rap. la art.346 Cod procedură penală cu referire la art.313 din Legea nr.95/2006 admiterea cererii formulată de Spitalul Clinic de Urgență B obligând-l inculpatul la plata sumei de 1643,79 lei despăgubiri materiale către aceasta, iar în temeiul art.14 rap la art.346 Cod procedură penală a fost admisă în parte cererea părții civile G fiind obligat inculpatul la plata sumelor de 1.500 Euro despăgubiri morale și 3.000 Euro despăgubiri materiale, în echivalent lei la data plății.
Din considerentele sentinței penale rezultă că se justifică acordarea daunelor morale în cuantum de 1500 EURO în echivalent în lei la data plății efective în compensarea traumelor psihice suferite de partea vătămată a faptei inculpatului.
Apreciază de asemenea instanța de fondului că se justifică și acordarea sumei de 3000 EURO în echivalent în lei la data plății efective, cu titlul de daune materiale, cheltuieli efectuate de partea vătămată pentru recuperarea medicală și pentru achiziționarea materialelor medicale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul solicitând respingerea acțiunii civile ca neîntemeiată în sensul înlocuirii obligării sale la plata daunelor materiale ca nedovedite și a daunelor morale.
Prin decizia penală nr.100/11.02.2009, Tribunalul București - Secția I-a Penală, în majoritate a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.830/05.11.2008 pronunțată de Judecătoria Sector 1 B, în dosarul penal nr-, obligând inculpatul la cheltuieli judiciare.
Pentru a decide astfel instanța de prim control judiciar a reținut că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, sumele acordate cu titlul de despăgubiri materiale și daune morale fiind corect stabilite în baza probelor administrate în cauză.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul reiterând motivele de apel referitoare la greșita soluționare a laturii civile.
În recursul său inculpatul invocă motivele de casare prev. de art.3859pct.10 și 18 Cod procedură penală.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art.3856alin. 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Curtea reține că în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art.3899pct. 10 Cod procedură penală.
Dispozițiile art. 3859pct.10 Cod procedură penală se referă la situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru parți de natură să garanteze drepturile chiar și să influențeze soluția procesului.
Din considerentele deciziei recurate ca și ale sentinței pronunțată de instanța de fond rezultă că cele două instanțe au avut în vedere, la pronunțarea soluțiilor, toate probele administrate în cauză, ori faptul că inculpatul nu este mulțumit de cuantumul despăgubirilor acordate nu poate atrage incidența acestui caz de casare.
Nici disp. art. 3859pct. 18 Cod procedură penală nu sunt incident în cauză, nerezultând eroarea gravă, de fapt având drept consecința pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Așa cum rezultă din economia textului de lege, acest caz de casare se referă la latura penală a cauzei, evident cu consecințe asupra laturii civile în funcție de soluția adoptată de achitare sau de condamnare fără a fi pus în discuție aspectul referitor la cuantumul daunelor civile acordate.
Cât timp recursul declarat de inculpat nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare prevăzute expres de disp. art.3859Cod procedură penală, Curtea urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul inculpatului împotriva deciziei penale nr.100/A din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial pentru avocat oficiu de 25 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
RED. -
DACT./21.04.2009
EX.3
RED / TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ.
RED / JUDECĂTORIEI SECTOR 1 B
Președinte:Sofica DumitrașcuJudecători:Sofica Dumitrașcu, Vasile Băjan, Niculae Stan
