Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 464/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 464/R/2008
Ședința publică din 22 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Șortan Judecător
JUDECĂTORI: Monica Șortan, Delia Purice, Săndel Macavei Președinte Secția Penală
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR - -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 8 iulie 2008 a Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de apărător desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se dipună judecarea în stare de libertate a inculpatului, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și nici nu există temeiuri noi. Din actele existente la dosarul cauzei nu rezultă că există probe certe că inculpatul ar fi cel care a comis fapta sau că ar fi contribuit la săvârșirea faptei. În condițiile în care nu există probe certe că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei reținute în sarcina sa, apreciază că poate fi cercetat în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, având în vedere că instanța de fond a constatat corect legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Inculpatul este trimis în judecată alături de fratele său pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru acestă infracțiune este mai mare de 4 ani. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel încât se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului. Soluția instanței de fond este legală și temeinică și solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate, întrucât nu a comis fapta reținută în sarcina sa.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului Tribunalul Bistrița N prin încheierea din 8 iulie 2008, în temeiul art.3002raportat la art.160 cod proc.pen. a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. 1, art. 176 lit. a pen.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent și impun menținerea în continuare a acestei măsuri.
Împotriva încheierii tribunalului a declarat recurs inculpatul solicitând casarea acesteia și dispunerea judecării sale în stare de libertate.
În susținerea recursului, inculpatul a arătat în esență că arestarea sa nu se justifică prin existența unor probe sau indicii temeinice din care ar rezulta și conform art.681cod proc.pen. presupunerea rezonabilă că a săvârșit faptele imputate prin rechizitoriu și nici nu s-au produs probe certe în sensul că lăsarea sa în libertate ar putea pune în pericol concret ordinea publică.
Curtea examinând recursul declarat, ajunge la constatarea că acesta este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul recurent a fost arestat la 24 aprilie 2008 prin încheierea nr. 31/CC /2008 a Tribunalului Bistrița N, iar la data de 17 iunie 2008 a fost sesizată prima instanță cu judecarea cauzei pe fond.
Încheierea de arestare a fost atacată cu recurs, fiind menținută de instanța de control judiciar.
Cu această ocazie s-a analizat temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatului, constatându-se de către instanță că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art. 136 raportat la art. 143 cod proc.pen. și că în privința inculpatului sunt incidente cazurile de arestare prev.de art.148 lit. f Cod proc.pen.
Instanța de fond după înregistrarea dosarului a verificat din nou legalitatea și temeinicia arestării preventive, constatând în mod corect că temeiurile care s-au avut în vedere la luarea arestării preventive și-au păstrat actualitatea.
Potrivit rechizitoriului, inculpatului recurent i se impută că ar fi săvârșit infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, art. 176 lit. a pen. constând în aceea că în noaptea de 28-29 mai 2007 împreună cu inculpatul i-au aplicat mai multe lovituri extrem de puternice victimei peste tot corpul, cu obiecte dure, cu pumnii și cu picioarele, după care au abandonat victima într-o râpă, lipsind-o de ajutor, moartea acesteia survenind în chinuri groaznice.
Deși inculpatul recurent a negat presupunerea rezonabilă că ar fi comis fapta, în rechizitor se face trimitere la mai multe probe directe și indirecte de vinovăție, între care declarațiile martorilor, Jr. și Sr., procesele verbale de consemnare a percheziției domiciliare, raport de expertiză și examen ADN, rapoarte de constatare medico-legală, precesele verbale de cercetare la fața locului și procesele verbale de reconstituire.
Stabilirea vinovăției inculpatului recurent urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de acesta.
Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată cât și din activitatea desfășurată de acesta în perioada infracțională.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a-și dovedi nevinovăția.
Măsura arestării preventive în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav se impune și prin prisma faptului că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Este necontestat că în speță este incident în privința recurentului cazul de arestare prev.de art. 148 lit. f cod proc.pen.
Pe de altă parte, pedepsele prevăzute de lege pentru faptele comise sunt mai mari de 4 ani închisoare, astfel că lăsarea acestuia în libertate ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, ținându-se seama tocmai de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii infracțiunii și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat.
Totodată, potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune", măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Față de natura și gravitatea concretă a faptelor presupuse a fi comise de inculpat precum și de complexitatea cauzei, față de pericolul social concret al infracțiunii, curtea apreciază că se impune în continuare judecarea inculpatului în stare de arest, iar pentru motivele ce preced, va respinge ca nefondat recursul acestuia în baza art.38515pct.1 lit.b cod proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 cod proc.pen. recurentul va plăti statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorar apărător din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, născ. la 18.05.1987, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din data de 8 iulie 2008 Tribunalului Bistrița -.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER
- - - - - - - -
red DP/DB
23.07.2008
jud. fond
Președinte:Monica ȘortanJudecători:Monica Șortan, Delia Purice, Săndel Macavei
