Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 475/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.475/R/2009
Ședința publică din 4 august 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Valentin Chitidean Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin procuror:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale din 28 iulie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.N, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului arată că cercetarea judecătorească a fost finalizată și că s-a acordat un nou termen de judecată, la cererea procurorului pentru a formula concluzii față de cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice și solicită ca la soluționarea prezentului recurs să se aibă în vedere și concluziile scrise cu privire la fondul cauzei.
Arată că dispozițiile art.136 alin.1 Cod pr.pen. au menirea de a proteja procesul penal și că deși subzistă în continuare cazul prev. de art. 143 Cod pr.pen. trebuie analizat în ce măsură temeiul prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. subzistă prin prisma particularității dosarului. În acest sens arată că inculpatul a participat la două acte materiale, respectiv vânzarea de droguri unui investigator sub acoperire, însă efectul nociv al drogurilor nu s-a produs întrucât drogurile n-au ajuns la consumatori astfel că infracțiunea n-a produs un rezultat de efect, pericolul fiind înlăturat. De asemenea, apreciază că măsura arestului preventiv nu mai este în spiritul scopului prevăzut de art.136 Cod pr.pen. având în vedere că inculpatul este arestat de 180 de zile, timp în care au fost administrate probe, cauza fiind în stare de judecată.
Mai solicită să se aibă în vedere și de circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că inculpatul nu are antecedente penale, și-a asumat responsabilitatea faptelor sale și regretă faptele comise, este student în anul II, provine dintr-o familie onorabilă, iar referatul de evaluare atestă aceste aspecte. De asemenea, solicită să se aibă în vedere și faptul că în cursul acestei luni inculpatul urmează să devină tată.
Mai invocă și faptul că recurentul are dreptul la egalitate la tratament cu inculpatul care a fost pus în libertate la un termen anterior.
În consecință solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Inculpatul se va conforma obligațiilor pe care le va impune instanța și nu se va sustrage judecății.
Reprezentantul Parchetului solicită în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod pr.pen. respingerea recursului declarat de inculpa ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, arătând că instanța de fond în mod corect a reținut că temeiurile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f pr.pen. avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent, În temeiul art. 192 alin.2 Cod pr.pen. solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor constată că Tribunalului Bistrița N prin încheierea penală din 28 iulie 2009 a, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpații fiul lui și, născut la data de 6.08.1984 în B, jud. BNC NP.-, fiul lui și, născut la data de 3.11.1986 în B, jud. B N, CNP.-, și, fiul lui și, născut la data de 12.01.1988 în mun. B, jud. B N, CNP. - și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării ei, a menținut arestarea preventivă față de fiecare dintre inculpați.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. 78D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița N au fost trimiși în judecată: inculpatul, pentru comiterea în concurs real prev.de art. 33 lit. Cod penal a infracțiunii prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 16 din legea nr. 143/2000 infracțiunii prev.de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000, infracțiunii prev.de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și infracțiunii prev.de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal; inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. 2 Cod penal și a celei prev. de art. 26 Cod penal rap.la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 al. 2 Cod penal; inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000; inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 al. 2 Cod penal și respectiv prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Prin actul de sesizare, în sarcina celor patru inculpați, s-au reținut în esență, următoarele:
La data de 9 decembrie 2008 inculpatul vândut investigatorului sub acoperire " " cantitatea de 5,1 grame rezină de canabis. Această cantitate de drog fost primită de inculpatul de la inculpatul care la rândul său o avea de la inculpatul . La data de 12 decembrie 2008 inculpatul oferit aceluiași investigator sub acoperire cantitatea de 97 grame rezină de canabis pentru care acesta plătit suma de 5000 lei. Cantitatea de rezină de canabis fost primită în ziua anterioară de inculpatul de la inculpatul care o avea de la inculpatul și care la rândul său primise de la inculpatul .
La jumătatea lunii decembrie 2008, la solicitarea inculpatului, coinculpatul a trimis suma de 3600 Euro unei persoane din Spania, care în data de 21 decembrie 2008 a trimis în țară un colet conținând între altele un număr de 80 de bile de hașiș, care fost ridicat de de la transportator (autocarul aparținând SC" "SRL B, unde era șofer ). Cele 80 de bile de hașiș au fost inițial la locuința inculpatului, unde acesta s-a deplasat împreună cu inculpatul . Aici inculpatul și-a reținut 2 bile, iar restul au fost înmânate inculpatului . Pe data de 29 decembrie 2008 inculpatul a predat drogurile primite de la inculpatului spre a le valorifica. Acesta din urmă, împreună cu inculpatul au oferit spre vânzare aproximativ 80 bile de hașiș investigatorului sub acoperire, de la care cei doi au primit suma de 8000 Euro.
Referitor la inculpatul s-a mai reținut în actul de sesizare că începând cu luna octombrie 2008, până la data de 13 ianuarie 2009 a condus în mai multe rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale autoturismul pe care îl deține( nr. de înmatriculare -) deși nu avea permis de conducere auto pentru nici una dintre categoriile prevăzute de lege.
În fine, în sarcina inculpaților și s-a mai reținut că în mai multe rânduri în baza aceleiași rezoluții infracționale, au deținut droguri de risc respectiv rezină de canabis pentru consum propriu.
Față de inculpați fost pusă în mișcare acțiunea penală prin Ordonanța procurorului din 30.12.2008 ( 65-66 și 91-92) în cazul inculpaților și, iar față de coinculpații și (108-109 și 159 - 160) prin Ordonanța din data de 13.01.2009.
Ulterior, prin Încheierea penală nr. 76/CC/30 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul penal nr- s-a dispus arestarea preventivă pe timp de 29 de zile inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, în esență reținându-se în sarcina acestora comiterea a două, respectiv trei acte materiale de oferire spre vânzare de droguri de risc, la datele de 9, 12 și 29 decembrie 2008.
Prin Încheierea penală nr. 1/CC/14.01. 2009 pronunțată de aceiași instanță în dosarul nr-, s- dispus arestarea preventivă pentru 29 de zile și inculpaților și, cercetați pentru infracțiuni de trafic de droguri de risc prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 134/2000, art. 41 al. 2 Cod penal și pentru complicitate la infracțiunea prev.de art. 3 alin. 1 din același act normativ ( în cazul acestui din urmă inculpat).
Prin Încheierea penală nr. 8/CC/2009 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- s-a admis propunerea DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița N de prelungire a arestării preventive cu încă 30 de zile față de fiecare dintre cei patru inculpați.
Recursurile declarate de inculpați împotriva încheierilor de luare și apoi de prelungire măsurii arestării preventive au fost respinse.
Instanțele care au dispus luarea și prelungirea măsurii arestării preventive au reținut faptul că sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați și au apreciat totodată că sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală. În concret, s- avut în vedere că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În fine, prin Încheierea penală din 25.02.2009, în baza art. 300/1 pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, și și apreciindu-se că subzistă temeiurile care au determinat luare ei, măsura arestării preventive a fost menținută succesiv privitor la fiecare dintre inculpați, urmând să expire la data de 17.08.2009.
Prin Decizia penală nr. 430/R/ din 30 iunie 2009 Curții de APEL CLUJ, a fost admis (cu opinie separată a unui judecător) recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din 17.06.2009 a Tribunalului Bistrița N. dispunându-se înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, respectiv cea înscrisă la art. 145/1 Cod procedură penală, a obligării de a nu părăsi țara. Prin aceeași Decizie, Curtea de APEL CLUJa respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive din perspectiva dispozițiilor art. 300/2 rap. la art. 160/b pr.pen. instanța a constatat că subzistă motivele care au stat la baza luării ei, privarea de libertate a inculpaților, și justificându-se și pentru perioada următoare, pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind îndeplinite cerințele art. 136.pr.pen.
În raport de actele și probele dosarului, instanța a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 143.pr.pen. precum și cele reglementate de art. 148 lit. f pr.pen. privitor la fiecare dintre inculpați. Astfel, pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile deduse judecății sunt mai mari de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În cauza de față, la aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică, trebuie să se țină seama atât de modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, de gravitatea faptelor comise, dar și de rezonanța negativă generată de acestea în comunitatea locală.
Cererea inculpatului de a beneficia de "egalitate de tratament" în raport cu inculpatul, nu va fi însușită având în vedere că cei doi inculpați se găsesc în situații juridice diferite. Astfel, în sarcina inculpatului s-a reținut un concurs de infracțiuni pe când, inculpatul este trimis în judecată pentru o singură infracțiune prev. de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000. Deși hotărârea instanței de recurs nu este motivată (și a fost adoptată cu opinia separată a unui judecător) este cert că la adoptarea deciziei penale nr. 430/R/30.06.2009 a fost examinată în concret situația juridică a fiecărui inculpat din moment ce s-a dispus punerea în libertate doar a inculpatului. Pe de altă parte, ulterior adoptării acestei decizii nu au intervenit elemente noi pe baza cărora să se poată aprecia că s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
În consecință, cererile inculpaților, de revocare și respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara sau localitatea, nu au fost primite de instanță, întrucât subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării.
Apărările formulate de inculpați în sensul că nu au antecedente penale, au recunoscut faptele, că doresc să-și continue studiile, au probleme familiale deosebite sau că încadrarea juridică ar putea fi schimbată, constituie temeiuri de reducere a pedepsei ori de individualizare a pedepselor în alte limite, în situația în care vor fi găsiți vinovați și nu argumente de natură să susțină o cerere de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii menționate, inculpatul a declarat recurs în termen.
În susținerea recursului a criticat încheierea atacată pe motiv că nu se poate considera că după 6 luni de arest preventiv periculozitatea a rămas aceeași; la termenul de judecată procurorul a solicitat amânarea cauzei pentru a formula concluzii față de cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice. S-a învederat că inculpatul a participat doar la 2 acte materiale și a fost prins în flagrant, ca atare efectul nociv al drogurilor nu s-a produs.
S-a mai apreciat că trebuie avute în vedere datele favorabile ce caracterizează persoana inculpatului, acesta fiind student în anul II, provine dintr-o familie onorabilă, iar referatul de evaluare atestă aceste aspecte; la dosar nu există date din care să rezulte că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
În fine, s-a mai invocat că recurentul are dreptul la egalitate la tratament cu inculpatul care a fost pus în libertate la un termen anterior.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constă următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că inculpatul recurent a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de droguri prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. și complicitate la infracțiunea de introducere în țară de drogruri de risc, prev.de art.26C.pen. rap.la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. prima infracțiune constând în aceea că în 9 decembrie 2009 și în 12 decembrie 2008 coinculpatul a vândut investigatorului sub acoperire 5,1 gr. rezină de cannabis, respectiv 97 gr. cu 5.000 lei, pe care le procurase de la inculpatul recurent prin intermediul coinculpatului; referitor la cea de a doua infracțiune s-a reținut că recurentul, la jumătatea lunii decembrie a cerut inculpatului să trimită 3.600 euro unei persoane din Spania, care în 21 decembrie 20008 a trimis în România 80 de bile de hașiș pe care recurentul, prin intermediul celorlalți coinculpați le-a oferit spre vânzare cu suma de 8.000 euro.
Curtea reține că cercetarea judecătorească în cauză este la final, la ultimul termen de judecată cauza fiind amânată pentru formularea concluziilor pe cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul și însușită de către recurent, în sensul înlăturării infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc prev.de art.3alin.1 din Legea nr.143/2000, cu privire la primul act material din octombrie 2008, deoarece introducerea în țară a unei cantități mici de rezină de cannabis, pentru consum propriu face parte din latura obiectivă a infracțiunii de consum de droguri de risc, prev.de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 și pentru că inculpatul recurent a achiziționat drogurile după ce acestea se aflau deja în țară.
Independent de cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor, se constată că subzistă temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului recurent; indiciile temeinice în sensul comiterii faptelor de către inculpat rezultă în special din declarațiile coinculpatului care a arătat că a solicitat rezină de cannabis din Spania la cererea recurentului care i-a dat 1.000 euro respectiv 3.600 euro și care le-a pus în vânzare prin intermediul celorlalți coinculpați unor sume consistente de 5.000 lei, respectiv 8.000 euro.
Nu se poate primi susținerea recurentului că după 6 luni de arest preventiv nu mai subzistă temeiurile arestării preventive, fiindcă din actele dosarului este evidentă periculozitatea inculpatului - în ciuda datelor personale favorabile invocate - acesta acționând într-un mod specific unei rețele de droguri prin punerea la dispoziție a sumelor de bani în vederea achiziționării drogurilor, prin folosirea a 2 intermediari pentru a nu fi descoperiți prin obținerea unui "profit" consistent.
Invocarea dreptului la egalitate de tratament cu coinculpatul, este nefondată, deoarece primul a avut o atitudine sinceră pentru care a fost trimis în judecată cu reținerea art.16 din Legea nr.143/2000 ce prevede reducerea pedepselor aplicate - iar contribuția sa a fost de intermediar, spre deosebire de recurent cu privire la care există indicii că a avut o contribuție mult mai consistentă la comiterea faptelor, reținându-i-se și complicitate la introducerea în țară de droguri de risc sancționată mult mai decât traficul de droguri.
Faptul că în cea mai mare parte drogurile nu au ajuns pe piața consumatorilor nu se datorează recurentului, ci organelor de cercetare penală care prin investigatorul sub acoperire au interceptat drogurile, ca atare acest aspect nu poate fi invocat în favoarea înlocuirii măsurii arestării preventive.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul recurentului.
Văzând și disp.art.192al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, arestat în. împotriva încheierii penale din 28.07.2009 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosarul nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat recurent să plătească în favoarea statului suma de 150 ei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER
- --
RED.VC/MB
10.08.09/3 ex.
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Valentin Chitidean Iuliana Moldovan
