Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 478/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ Nr. 478/R/2009
Ședința publică din 4 august 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Valentin Chitidean Iuliana Moldovan
- - -
GREFIER - - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul inculpatul, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 109 din 03.06.2009 a Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev.de art. 9 lit.f din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art. 13.pen. la pedeapsa închisorii de 2 ani și fals în declarații prev.de art. 292 pen. cu aplic.art. 33 lit.a pen.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat cu delegație în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile vătămate Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind, arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, întrucât această instanță nu a respectat dispozițiile deciziei Curții de Apel prin care s-a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel pentru reluarea cercetării judecătorești și administrarea de probe. Inculpatul a formulat printr-un memoriu o cerere în probațiune, respectiv acvirarea dosarului de la Registrul Comerțului, privind înființarea societății SC""SRL pentru a demonstra că sediul social al acestei firme a fost declarat în dreptul unui temei de uzu fruct și care ar fi avut ca efect schimbarea încadrării juridice sau la reținerea lipsei intenției inculpatului de a comite fapta pentru care a fost condamnat sau să se rețină că este vorba de o cauză comercială și nu penală.
În subsidiar, solicită achitarea inculpatului conform memoriului depus la dosar și în temeiurile arătate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca neîntemeiat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Apreciază că instanța de apel a respectat îndrumările Curții de APEL CLUJ și a pronunțat o hotărâre temeinică și legală având în vedere că faptele sunt dovedite fără nici un dubiu, iar pedeapsa aplicată a fost judicios individualizată, situându-se în limitele legale. De asemenea, arată că nu este incident în cauză art. 181Cod penal având vedere antecedentele penale ale inculpatului, anterior fiind condamnat de două ori la pedepse cu închisoarea.
De asemenea, mai arată că inculpatul a fost corect citat de la adresele indicate în faza de urmărire penală, neexistând nici o modificare de domiciliu.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea recursului conform motivelor depuse la dosar și în consecință pronunțarea unei soluții de achitare. Totodată, prezintă spre vedere instanței o adresă din care rezultă că i s-a aprobat izuirea și cauza se află pe rol.
CU RTEA:
Prin sentința penală nr. 1522/26 septembrie 2007, Judecătoria Baia Marea condamnat pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 12.04.1958 în D, CNP -, cetățean român, studii superioare, divorțat, cu antecedente penale, cu ultimul domiciliu cunoscut în B M,-/35, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- evaziune fiscală prev.de art. 9 lit.f din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art. 13.pen. la pedeapsa închisorii de 2 ani;
- fals în declarații prev.de art. 292.pen. la pedeapsa închisorii de 2 ani.
Ambele infracțiuni cu aplic.art. 33 lit.a pen.
În temeiul art. 85.pen. a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 684/11.04.2005 a Judecătoriei Baia Mare rămasă definitivă prin decizia penală nr. 69/R/7.02.2006 a Curții de APEL CLUJ precum și a pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1912/18.10.2006 a Judecătoriei Baia Mare, rămasă definitivă prin neapelare la data de 7.11.2006, pe care a descontopit-o în componentele de 5 luni închisoare pentru evaziune fiscală și 1 an închisoare pentru complicitate la evaziune fiscală.
În baza art. 34 lit.b pen. dispus contopirea pedepselor stabilite prin prezenta hotărâre cu pedepsele pentru infracțiunile concurente stabilite prin sentința penală nr. 684/2005 și sentința penală nr. 1912/2006 urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea respectiv 3 ani închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit.a,b pen. pe perioada stipulată la art. 71 alin.2 pen.
În baza art. 64 lit.c pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pentru o durată de 5 ani.
În baza art. 13 al.1 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri o copie a dispozitivului se va înainta Oficiului Național al Registrului Comerțului.
În baza art. 191 al.1 pr.pen. a obligat inculpatul să plătească suma de 350 RON cheltuieli judiciare statului care includ onorariul pentru avocatul oficiu în sumă de 100 RON ce se vor vira din fondurile Ministerului Justiției pentru d-an.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș nr. 217/P/2005 din 20.03.2007 a fost trimis în judecată inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.și ped.de art. 9 lit.f din Legea nr. 241/2005 și art. 292.pen.
Examinând rechizitoriul procurorului în raport cu probele administrate în cauză judecătoria a reținut următoarele:
Martora, căsătorită, a deținut părțile sociale la SC SRL B M cu sediul pe-/16, societate la care inculpatul, prin contractul de management din 6.01.2003 a fost investit cu administrarea societății, respectiv cu achiziționarea, recepționarea și valorificarea masei lemnoase.
Prin actul adițional autentificat la 10.06.2004, inculpatul a preluat de la martoră părțile sociale ale SC SRL B M, devenind administrator și asociat unic. Cu aceeași ocazie, părțile au stabilit și schimbarea sediului social, astfel că inculpatul a prezentat la. M contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7830/5.12.1990 potrivit căruia era coproprietar împreună cu soția sa, martora, a imobilului din B M, str. -, nr.88 județul M prezentând totodată și o copie de pe cartea provizorie de identitate nr. -, care atesta că inculpatul figurează cu domiciliul la adresa indicată.
Afirmația făcută de inculpat la. M nu corespunde adevărului, deoarece între anii 1992-1993, soții au pierdut imobilul din B M,- care fusese ipotecat în favoarea unei bănci. Urmare a neplății creditului obținut de soții, banca a valorificat imobilul ipotecat, aspect care reiese din declarațiile martorei, precum și a martorilor, G, care au cumpărat succesiv imobilul și, acesta din urmă fiind proprietarul actual al imobilului începând cu anul 2003.
Întrucât, potrivit contractului de vânzare-cumpărare din anul 1990 inculpatul deținea imobilul în coproprietate cu soția sa și fiind necesară o declarație pe proprie răspundere a coproprietarului de acceptare a stabilirii sediului social la adresa arătată, inculpatul a depus la dosarul de înmatriculare al SC SRL o "declarația proprietar", document ce a primit încheiere de dată certă la 15.06.2004 de la martora, consilier juridic la.
Potrivit "declarației proprietar", martora a arătat că este de acord cu stabilirea sediului SC SRL la domiciliul comun cu al inculpatului și a semnat. Martora a arătat că nu cunoaște nimic drept "declarația de proprietar", că nu a fost prezentă la OR. M, că soțul ei nu i-a solicitat o asemenea declarație, pe care nici nu a semnat- Aspectul este confirmat și prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/15.06.2005 care a concluzionat că semnătura de pe "declarație proprietar" prealabil a fost executată de către martoră.
Martora a susținut că, anterior încheierii cu dată certă"declarației proprietar", potrivit obligațiilor ce-i reveneau, a verificat persoana declarantă și dacă există identitate între aceasta și cea care s-a prezentat cu actul de identitate și nu ar fi încheiat actul dacă avea suspiciuni.
Cert este că, inculpatul s-a folosit la. M pentru stabilirea sediului social al SC SRL de un contract de vânzare-cumpărare și o declarație de proprietar ce nu reflectă realitatea, făcând în acest sens declarații necorespunzătoare adevărului în fața instituției publice.
S-a constatat că faptele inculpatului astfel cum au fost probate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art. 9 lit.f din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art. 13.pen. și de art. 292.pen. ambele infracțiuni cu aplic.art. 33 lit.a pen.
Probatoriul testimonial administrat în faza cercetării judecătorești (martorii, ) coroborat cu declarația inculpatului dată în timpul anchetei penale și cu înscrisurile produse de acuzare conduc la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor ce i-au fost reținute în sarcină.
Aplicarea legii penale mai favorabile s-a făcut în raport cu Legea nr. 87/1994 (art.12 lit.b) în vigoare la data comiterii faptelor, iar ulterior după intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005, sediul materiei se regăsește în prev.art. 9 lit.f ale cărei limite speciale de pedeapsă sunt mai reduse.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere disp.art. 72.pen. respectiv: prezența antecedentelor penale, pericolul social concret al faptelor precum și împrejurarea că inculpatul s-a sustras procedurii judiciare desfășurate în fața instanței.
Întrucât faptele supuse judecății sunt comise în concurs real cu cele stabilite prin sentința penală nr. 684/2005 și sentința penală nr. 1912/2006 instanța a anulat suspendarea condiționată a executării pedepselor și a procedat la contopirea pedepselor componente ale pluralității de fapte.
Față de gravitatea concretă a faptelor i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 5 ani.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, apel care, prin decizia penală nr. 225/A/19.12.2008 a Tribunalului Maramureșa fost respins.
Tribunalul a apreciat apelul inculpatului ca fiind formulat în termen, deoarece hotărârea atacată nu i-a fost comunicată legal, astfel că termenul de apel a curs de la data încarcerării acestuia, când a luat la cunoștință de hotărâre.
Recursul declarat de inculpat a fost admis prin decizia penală nr. 98/R/2009 a Curții de APEL CLUJ, s-a casat în întregime decizia Tribunalului Maramureș și s-a dispus rejudecarea apelului de același tribunal.
S-a reținut că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, cazuri de casare prev.de art. 3859pct.9 și 10.pr.penală. Deși inculpatul a invocat ca și motiv de apel nedovedirea infracțiunii de evaziune fiscală, instanța de apel nu a analizat motivat aceste apărări și nici nu a făcut vreo referire la această infracțiune, care practic nu a fost supusă examinării. Prin urmare, s-a dispus examinarea din nou a cauzei și pronunțarea și asupra mandatului de executare a pedepsei emis de Judecătoria Baia Mare în baza sentinței penale atacate, sentință nedefinitivă.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Maramureș sub dosar nr-.
Prin apelul declarat inculpatul a solicitat, atât prin motivele depuse în scris, cât și susținute oral, achitarea sa pentru faptele ce i-au fost reținute în sarcină, invocând dispozițiile art. 11 pct.2 lit.a, art. 10 lit.a,1, d, e și1pr.penală. În motivare, a arătat în esență că vinovăția sa nu a fost dovedită și că există un contract de vânzare-cumpărare a imobilului unde s- declarat sediul societății comerciale cu clauză de uzufruct în favoarea societății comerciale, respectiv SRL BAs usținut că dreptul de uzufruct al SC SRL nu a fost radiat și că faptele sale sunt de natură civilă și nu penală.
Prin decizia penală nr.109 din 3 iunie 2009 a Tribunalului Maramureș, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 1678 din 23 octombrie 2007 emis de Judecătoria Baia Mare în baza sentinței penale nr. 1522 din 26 septembrie 2007 Judecătoriei Baia Mare.
În temeiul art. 192 al. 2. pr. penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu s-a suportat în avans din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că pe baza probelor administrate în cauză în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorilor și ale inculpatului și înscrisurile aflate la dosar, s-a dovedit că prin actul adițional autentificat la 10.06.2004, inculpatul a preluat părțile sociale ale SRL, devenind administrator și asociat unic. Cu aceeași ocazie, s-a convenit și schimbarea sediului social al societății, context în care inculpatul a prezentat la Oficiul Registrului Comerțului contractul de vânzare-cumpărare nr. 7830/5.12.1990, conform căruia era coproprietar, împreună cu soția sa, a imobilului din B M, str. - nr.88, precum și o copie de pe cartea de identitate provizorie privind domiciliul său la adresa mai sus menționată.
Situația prezentată de inculpat nu corespundea însă realității, întrucât în anii 1992-1993 imobilul din B M, str. - nr.88 a fost valorificat de bancă pentru nerambursarea unui credit, făcând obiectul unor vânzări-cumpărări succesive în favoarea SC COM SA, G și G -, ultimii fiind proprietarii actuali ai imobilului începând cu anul 2003.
În declarația dată în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că, urmare a valorificării de către bancă, a pierdut în anul 1997 proprietatea asura imobilului nr.88 de pe str. - și că nu a mai locuit în imobil, însă a prezentat la Oficiul Registrului Comerțului contractul de vânzare-cumpărare nr. 7830/1990, pentru stabilirea sediului societății în acel imobil, neavând altă posibilitate. În cursul judecării apelului, inculpatul a susținut că imobilul a fost înstrăinat cu clauză de uzufruct în favoarea SRL, motiv pentru care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor.
Susținerile inculpatului nu pot fi primite, nefăcându-se dovada lor. Mai mult, aceste susțineri nu sunt reale, întrucât dacă ar fi fost prevăzută o clauză de natura celei invocate de inculpat, aceasta s-ar fi regăsit în contractele de vânzare-cumpărare succesive încheiate. Or, din contractele aflate la dosar, reiese că imobilul a fost înstrăinat fără sarcini.
În consecință, în luna iunie 2004, inculpatul s-a folosit la Oficiul Registrului Comerțului M pentru stabilirea sediului social al SC SRL de documente ce nu corespund realității, făcând astfel declarații necorespunzătoare adevărului, în vederea producerii de consecințe juridice.
Cert este că prin declararea fictivă a sediului social al societății, inculpatul în calitate de administrator al SC SRL, în perioada iunie 2004-ianuarie 2005 s-a sustras de le efectuarea verificărilor financiare și fiscale. Scopul acestei sustrageri a fost neîndeplinirea obligațiilor fiscale, deoarece după preluarea societății, inculpatul a desfășurat relații comerciale fără a conduce evidența contabilă, iar veniturile realizate le-a investit în alte societăți comerciale, aspecte ce rezultă și din comunicarea M nr.2134/25.04.2005.
Așa cum a reținut prima instanță, faptele inculpatului realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în declarații prev.de art. 292.penal și evaziune fiscală prev.de art. 9 lit.f din Legea nr. 241/2005. Cu privire la această din urmă infracțiune, în mod corect s-a reținut aplicarea disp.art. 13.penal, având în vedere modificările legislative intervenit prin Legea nr. 241/2005. fapta comisă regăsindu-se incriminată în disp.art. 9 lit.f, limitele de pedeapsă fiind însă mai reduse.
Pedepsele aplicate inculpatului au fost judicios individualizate, avându-se în vedere pericolul social al faptelor, precum și perseverența infracțională a acestuia. De asemenea, întrucât inculpatul a comis și alte infracțiuni concurente cu cele deduse judecății, s-a făcut aplicarea disp.art. 85.penal și art. 34 lit.b penal, impunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa astfel stabilită în vederea reeducării sale.
Având în vedere că apelul inculpatului a fost socotit ca declarat în termen, iar potrivit art. 370.pr.penală, apelul declarat în termen este suspensiv de executare, prin încheierea ședinței din 21 aprilie 2009 tribunalul a dispus suspendarea executării hotărârii nr. 1522/2007 a Judecătoriei Baia Mare și punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, dacă nu este arestat în altă cauză. Pentru aceleași considerente, întrucât mandatul de executare a pedepsei nr. 1678/23 octombrie 2007 fost emis de Judecătoria Baia Mare în baza sentinței penale atacate nedefinitivă, se va dispune anularea acestui mandat.
Cu privire la celelalte condamnări suferite de inculpat, întrucât acestea nu au fost supuse analizei primei instanțe, nu pot fi avute în vedere nici la soluționarea apelului, inculpatul având posibilitatea de a-și clarifica ulterior situația juridică.
Împotriva deciziei menționate inculpatul a declarat recurs în termen.
În motivarea recursului s-a criticat decizia atacată susținându-secă nu s-au luat în considerare probele apărării respectiv cererea de a se acvira la dosar dosarul de la Registrul Comerțului, privind înființarea societății inculpatului; s-a mai invocat faptul că prima instanță a dat o sentință în lipsa inculpatului, acesta nefiind prezent la judecată, iar pedeapsa aplicată este disproporționată deoarece nu există nici un prejudiciu, iar fapta nu este dovedită de către acuzare.
Examinând decizia din perspectiva motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Motivul referitor la nedovedirea faptei de către acuzare va fi analizat în raport de cazul de casare prev.de art.385/9 al.1 pct.18 pr.pen. referitor la comiterea unei erori grave ce a reprezentat pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
Pentru analizarea acestui caz de casare este necesară reiterarea stării de fapt:
În sarcina inculpatului s-a reținut infracțiunea de fals în declarații prev.de art.292 pen și evaziune fiscală prev.de art.9 lit.f din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.13 pen. stabilindu-se că în luna iunie 2004 inculpatul s-a folosit la Oficiul Registrului Comerțului M, de documente ce nu corespund realității și a făcut declarații necorespunzătoare adevărului deoarece, pentru stabilirea sediului social al SC""SRL a declarat sediul societății la adresa din BMs tr.- nr.88, cu toate că imobilul a fost valorificat pentru nerambursarea unui credit iar inculpatul nu a mai locuit în imobil din anul 1997 - potrivit propriilor declarații, - declararea necorespunzătoare a sediului societății fiind făcută cu scopul sustragerii acesteia de la verificările financiare, pentru neîndeplinirea obligațiilor fiscale, scop în care inculpatul a desfășurat relații comerciale fără a conduce evidența contabilă, veniturile realizate fiind investite în alte societăți.
Susținerea recurentului că proprietarii ulteriori trebuiau să-i ceară radierea sediului societății și că banca ce a valorificat locuința a păstrat sediul social al societății la acea adresă, nu prezintă relevanță deoarece astfel cum a declarat inculpatul și după cum rezultă din actele depuse la dosar, inculpatul a recunoscut că a declarat sediul social la o adresă unde se afla un imobil cu privire la care nu mai are nici un drept, sens în care s-a folosit de contractele anterioare prin care a dobândit coproprietatea asupra imobilului, ca atare în cauză nu s-a comis nici o eroare gravă de fapt privind aprecierea probelor de la dosar.
Susținerea recurentului că i s-a respins cererea de acvirare a dosarului de la registrul comerțului nu întrunește condițiile cazului de casare prev.de art.385/9 al.1 pct,10 pr.pen. referitor la respingerea unei cereri esențiale pentru parte deoarece acvirarea dosarului nu era de natură să influențeze soluția de condamnare, pentru că fapta a fost dovedită inclusiv cu înscrisurile depuse la registrul comerțului.
În ceea ce privește afirmația recurentului că a fost judecat în lipsă de către prima instanță, susținerea nu corespunde adevărului deoarece inculpatul a fost audiat la data de 26.08.2008 (21 dosar fond), în a doua rejudecare a cauzei de către prima instanță.
La examinarea cauzei nu au fost constatate cazuri de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu de către instanță.
Așa fiind, în baza art.138/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, născut la 12.04.1958, aflat în Penitenciarul Gherla împotriva deciziei penale nr. 109 din 03.06.2009 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - --
RED.VC/MB
11.08.09/4 ex.
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Valentin Chitidean Iuliana Moldovan
