Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 499/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 499/R/2008
Ședința publică din 26 august 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Virgil Viorel Andreieș
președintele Curții de Apel Cluj
JUDECĂTORI: Virgil Viorel Andreieș, Ana Covrig Livia
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din 14.08.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și trafic de minori, prev.de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.13 alin.1,2 și 3 din Legea 678/2001 și Legea 161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, cu aplicarea art.33 lit.a penal și art.37 lit.b penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului depune la dosar un articol din ziarul "" intitulat " o comite din nou".
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iarîn subsidiar, în temeiul art.139 pr.pen. înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea conform art.145 pr.pen. apreciază că nu mai există acele temeiuri sau nu au apărut temeiuri noi care să impună menținerea măsurii arestării preventive. Consideră că instanța de fond a procedat corect și a analizat toate probele dosarului atunci când a dispus revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea la termenele din data de 23 iunie și 21 iulie 2008 însă la ultima încheiere, cea din data de 14 august 2008, consideră că instanța a dispus menținerea măsurii arestării preventive doar pe motivul că fiind perioada concediilor de odihnă cauza nu a fost soluționată de judecătorul titular și doar datorită legăturii subiective cu ceilalți doi inculpați din dosar. Solicită a se observa că la dosar cea mai mare parte a martorilor sau părților vătămate au arătat că nu îl cunosc pe inculpat. În privința reținerii temeiului prev.de art.148 lit.b pr.pen. arată că momentul influențării părții vătămate a fost ulterior dării declarației de către aceasta. S-a reținut de către instanța de fond că inculpatul este perceput în societate ca având un comportament violent atât fizic cât și verbal dar pe ce se bazează instanța când afirmă acest lucru atât cât la dosar nu există vreo dovadă în acest sens?. Trebuie respectate și disp.art.5 paragraful 3 CEDO privind durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, art.5 pct.1 CEDO și art.23 din Constituția României potrivit căreia măsura lipsirii de libertate are un caracter de excepție și se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea de comitere unor noi infracțiuni. Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere și concluziile referatului de evaluare psiho-socială din care reiese că inculpatul se bucură de sprijinul familiei și are doi copii minori.
În privința cererii subsidiare, arată că disp.art.145/1 pr.pen. prevăd drepturi și obligații pe care dacă inculpatul nu le respectă, instanța le poate revoca.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. În mod corect s-a menținut starea de arest a inculpatului, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu s-au schimbat, ci subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului. S-a făcut referire că prima instanță la al doilea termen de judecată a revocat măsura arestării preventive și a dispus înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, însă, apărarea nu a făcut referire că instanța de control nu a menținut această soluție. Menținerea măsurii arestării preventive se impune pentru buna desfășurare a procesului penal, nefiind încă administrate probe testimoniale privind activitatea infracțională a inculpatului și nu au fost citați și audiați martori în privința învinuirilor aduse acestui inculpat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea lui în stare de libertate întrucât nu se face vinovat de infracțiunile reținute.
CURTEA
Prin rechizitoriul nr. 99/D/P/2006 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Clujs -a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiva inculpaților, și pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prev. de art.12 a1.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/200I cu art.41 al.2 penal și de art.13 a1.1,2,3 din Legea nr.678/2001 cu art.41 al.2 și art.33 lit.a penal, reținându-se că în perioada 2006 - 2007 prin violență, amenințare, înșelăciune și abuz de autoritate au recrutat, transportat și găzduit, mai multe persoane, din care o parte minore, în scopul exploatării, prin obligarea la practicarea prostituției și la alte forme de exploatare sexuală, la reprezentări pornografice în vederea exploatării sexuale și la efectuarea altor activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
În sarcina inculpatului s-a reținut și comiterea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prev. de art. 51 titlul III din Legea 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. comisă în perioada 2006-2007.
S-a reținut în esență în actul de sesizare a instanței că încă din anul 2006 au fost racolate mai multe tinere și seduse unele dintre victime de către cei trei inculpați, fie singuri, fie împreună sau câte doi, fiind convinse să accepte ședințe foto și fiind asigurate că fotografiile vor fi decente. Ulterior, fetele erau amenințate cu răspândirea acestor fotografii pentru a le determina să accepte să întrețină relații sexuale cu inculpații, precum și cu diverși clienți pe care aceștia i-ar fi găsit în schimbul unor sume de bani. De asemenea, tinerele erau obligate în același mod să participe ca și complici la comiterea unor acte de furt din magazine.
S-a mai reținut că începând cu primăvara anului 2007, inculpatul a fost implicat în activitățile de racolare și transport ale unor tinere împreună cu inculpatul, mai precis în racolarea părților vătămate, în vârstă de 16 ani neîmpliniți și a martorei, dar și a altor tinere până în prezent neidentificate. Procedând în modul descris mai sus, ambii inculpați le-au racolat pe părțile vătămate, inculpatul seducând-o pe partea vătămată căreia i-a dat diverse cadouri și i-a efectuat și fotografii cu caracter pornografic după care ambii inculpați au exercitat amenințări asupra părții vătămate cu scopul de aod etermina să întrețină raporturi sexuale cu ei si cu clienții pe care îi vor găsi și să le comunice numele altor potențiale victime.
S-a mai reținut că prin violență și amenințări cei doi inculpați au determinat-o și pe partea vătămată, de când aceasta era la vârsta preșcolară să pozeze goală sau să le facă rost de alte fete în acest scop, pretinzând că le-ar fi datoare cu anumite sume de bani pentru care au încercat chiar să o determine să întrețină relații sexuale cu clienți găsiți de ei.
Din probele administrate a rezultat că în perioada 2006 - 2007 inculpații au racolat și alte tinere, printre care și numita în același mod în care au procedat cu partea vătămată, efectuându-i fotografii cu caracter pornografic, reținându-i actele de identitate cu scopul de aod etermina să se deplaseze cu ei în străinătate în vederea practicării prostituției.
La fel, s-a reținut că în anul 2006 inculpatul împreună cu alți făptuitori a racolat-o pe pe care a și transportat-o în Austria unde mai era cazată o altă tânără cunoscută sub numele de "". de câteva săptămâni partea vătămată a fost obligată să practice prostituția în timpul nopții, iar ziua să participe la comiterea unor infracțiuni de furt, fiind bătută, sechestrată, lipsită de apă și mâncare. In aceeași situație au ajuns și alte tinere, respectiv, și.
Cât despre inculpatul s-a reținut că acesta de mai multă vreme a obligat-o prin amenințări și violențe pe concubina sa cu care are un copil de 3 ani, să practice prostituția in parcările situate la ieșirea din T spre A I și a încercat prin înșelăciune să o determine pe sora concubinei sale, să îl însoțească pe litoral, după care împreună cu inculpatul, a obligat-o să practice prostituția, procedând într-o manieră similară și cu partea vătămată pe care au obligat-o să se prostitueze alături de concubina inculpatului.
Tot cu ajutorul concubinei sale inculpatul a determinat-o și pe partea vătămată sa practice prostituția pentru el, iar după cca 2-3 săptămâni partea vătămată a reușit sa fuga de la inculpat fiind ajutată de niște martori.
Arestarea preventivă a inculpaților și a fost dispusă inițial în baza temeiurilor indicate de art.148 al.1 lit.e și f pr.pen. prin încheierea penală prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de acesta la data de 7.09.2007 reținându-se un nou temei, cel prevăzut de art. 148 lit b pr.pen. față de încercarea de influențare a martorului (128-130 ) Aceleași trei temeiuri au fost reținute și în ceea ce-l privește pe inculpatul.
Inculpații și au fost reținuți în data de 13.06.2007 și au fost ulterior arestați preventiv prin încheierea penală nr. 70/C/2007 din data de 14.06.2007 a Tribunalului Cluj, măsura arestării preventive fiind prelungită succesiv din 30 în 30 de zile.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 95/C/2007 din data de 19.10.2007 a Tribunalului Cluj, măsura arestării preventive fiind prelungită prin încheierea penală nr. 97/C/7.11.2007 a Tribunalului Cluj.
La termenele de judecată din data de 5.12.2007, 14.01.2008, 3.03.2008, 30.04.2008, 26.05.2008, 23.06. 2008 și 21.07.2008 s-a procedat la verificarea măsurii arestării preventive, aceasta fiind menținută în temeiul dispozițiilor art.300/1 și 300/2 pr.pen.
Procedând la o nouă verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, tribunalul apreciază că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii subzistă și în prezent față de cei trei inculpați.
Astfel, sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 143.pen.Cod Penal, raportat și la dispozițiile art. 681.pr.pen. în sensul că în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, avându-se în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și în cercetarea judecătorească desfășurată până în acest moment, respectiv declarațiile persoanelor vătămate, ale martorelor, procesele-verbale de investigații, actele premergătoare efectuate în cauză, rezultatele interogării bazelor de date ale poliției de frontieră, copii ale unor acte depuse la dosar de către părțile vătămate, planșe foto, conținutul comisiilor rogatorii, interceptările convorbirilor telefonice, procese-verbale de percheziție corporală și domiciliară, rezultatul perchezițiilor informatice și chiar declarațiilor inculpaților.
Se mai poate reține că faptele imputate inculpaților prin rechizitoriu sunt complexe, prin prisma acțiunii infracționale întreprinse, prin numărul de persoane implicate, modalitățile de comitere ale faptelor indicate de anchetatori și săvârșirea acestor fapte în mod repetat, conturându-se ideea că inculpații prezintă un real pericol pentru persoanele de sex feminin cu care reușesc să intre in contact.
Din probele dosarului rezultă la acest moment indicii că anterior arestării preventive inculpații au adresat amenințări părților vătămate.
Potrivit punctului de vedere exprimat în recomandarea nr.R (80) 11 Comitetului de miniștri ai Consiliului Europei, existența unor motive verosimile care să legitimeze bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este urmărit este privită ca o condiție generală, independentă de temeiurile detenției provizorii sau cele de care ar putea justifica o condamnare, Curtea statuând că aceste motive verosimile presupun existența unor fapte sau informații de natură a convinge obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune. Aceste motive pot fi diferite de cele pentru care se dispune trimiterea în judecată sau de cele care ar putea justifica o eventuală condamnare.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că forța acestor indicii nu trebuie să fie identică cu cea a probelor pe care se fundamentează o soluție de condamnare.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, din cuprinsul actelor de urmărire penală a reieșit în mod clar că acesta, fie personal, fie prin intermediul aparținătorilor, după arestarea sa preventivă a încercat să influențeze martori și părți din proces, aspecte reținute în cuprinsul tuturor încheierilor prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive. Aceste împrejurări se coroborează până la acest moment și cu declarațiile părților vătămate și din fața instanței.
Ca atare, reținând atitudinea inculpaților față de victime, așa cum aceasta este descrisă în rechizitoriu către procurori, atât anterior arestării preventive cât și ulterior, față de modalități le de comitere a infracțiunilor ce le-au fost reținute în sarcină, față de conținutul interceptărilor telefonice, tribunalul apreciază că există date că, cercetați în stare de libertate, inculpații ar putea încerca să influențeze martorii și părțile vătămate, putând periclita aflarea adevărului în cauză, subzistând deci și temeiul prevăzut de art. 148 lit. e pr.pen.
Este real că declarația părții vătămate este contrazisă de declarația martorului, însă având în vedere că și acesta a fost cercetat în cauză pentru fapte similare, dispunându-se disjungerea cauzei fată de martor pentru continuarea cercetărilor, instanța va privi cu oarecare reținere declarațiile sale. În plus, potrivit art.148 lit.b Cod Procedură Penală, pentru existența acestui temei de arestare preventivă este suficient ca la dosar să existe"date",și nu probe, în sensul legii procedural penale. Ori declarația părții vătămate se subsumează pe de-a-ntregul acestei noțiuni.
Mai arătăm că declarația acestei părții vătămate se referă, global, la toți cei trei inculpați, deci și la inculpatul.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpați lor) este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care aceștia sunt trimiși in judecată este cu mult peste limita minimă prevăzută in acest articol de lege, respectiv aceea de 4 ani închisoare.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiunea de "probe" care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit.fpr.pen. acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unordatedin care să rezulte, fără putință de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpatului, și că ordinea publică, prin reacția sa particulară la vestea comiterii unor astfel de fapte, ar fi tulburată.
Așa cum s-a arătat și în încheierile anterioare, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de in securitate socială.
Din aspectele care reies până în prezent din actul de sesizare și chiar din probele administrate în cursul judecății până la acest moment reiese că inculpații sunt percepuți în societate ca persoane cu un comportament violent, aspecte ce reies cu prisosință din declarațiile părților vătămate, și ale martorilor A și, chiar dacă aceștia nu au suferit anterior condamnări pentru infracțiuni de violență. Din aceleași probe administrate până în prezent rezultă că acțiunile lor au fost îndreptate împotriva unor persoane de sex feminin, chiar minore, care, în general, aveau un statut social vulnerabil și instabil, unele fiind implicate anterior în activități de prostituție sau în activități cu caracter mai puțin moral, iar altele care se aflau în situații materiale sau personale precare, fiind deci evident că inculpații au înțeles să profite de slăbiciunile părților vătămate și de ascendentul fizic și moral pe care l-au avut sau și l-au creat față de ele. Comportamentul verbal violent și indecent reiese și din interceptările de convorbiri telefonice (în parte, recunoscute de către inculpați la momentul audierii lor) și justifică la acest moment convingerea că lăsarea în libertate a inculpaților ar crea atât o stare de in securitate și teamă părților vătămate și martorelor, dar și o reacție negativă în societate. Mai mult, cei trei inculpați au condamnări anterioare și chiar dacă inculpatul invocă intervenirea reabilitării, se poate constata, așa cum tribunalul a arătat de altfel și în considerentele încheierii penale prin care s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive la termenul din data de 21.07.2008, sentința penală de reabilitare nr. 203/2007 a Judecătoriei Turda (25, voI. I) nu privește toate condamnările înscrise în fișa de cazier.
Cu privire la durata rezonabilă a măsurii arestării preventive în sensul dispozițiilor art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană privind Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, prin prisma practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, aceasta se apreciază de la caz la caz, în concret, în funcție de complexitatea cauzei, de numărul și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina fiecărui inculpat precum și de atitudinea părților din proces și operează pe faze procesuale diferite, urmărire penală, judecată în fond și judecată în căile de atac. Se poate lesne constata în prezenta cauză că aceasta se află pe rolul instanței de judecată din data de 03.12.2007, în care cauza s-a amânat din culpa apărătorilor inculpaților la două termene de judecată, astfel încât este nejustificat în aceste condiții să se susțină că perioada detenției preventive a depășit termenul rezonabil la acest moment.
Contribuția fiecăruia dintre inculpați la comiterea faptelor ce le sunt imputate, precum și vinovăția fiecăruia, dacă există, urmează a fi stabilite pe parcursul cercetării judecătorești însă măsura arestării preventive trebuie să garanteze, printre altele, și buna desfășurare, în condiții de celeritate, a procesului penal.
Din motivele anterior expuse reiese că la acest moment nu se poate aprecia în vreun fel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, astfel încât să se justifice înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, în sensul celor solicitate de apărătorii inculpaților.
S-a apreciat că situația este quasi identică în cazul inculpatului. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de acesta au fost cele prevăzute de art. 148, lit. b, e și f pr.pen. respectiv că există date că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori și exercitarea de presiuni asupra părților vătămate și că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Dintre actele materiale descrise în rechizitoriu pe inculpatul îl vizează cele de la punctele 2 (cu referire la inculpata ), 3 (cu referire la partea vătămată ), 4 (cu referire la partea vătămată ) și 5 (cu referire la partea vătămată ). În fapt, din materialul probator administrat până în prezent ar reieși indicii în sensul că activitatea inculpatului ar fi diferită de cea a celorlalți doi inculpați.
Audierea nemijlocită, în condiții de oralitate și contradictorialitate a persoanelor indicate în rechizitoriu ca părți vătămate sau civile, a unor martori precum și alte înscrisuri depuse la dosarul cauzei, au relevat unele aspecte noi, care însă, în aprecierea instanței, nu modifică radical starea de fapt reținută prin actul de sesizare, ci doar o nuanțează.
Nu are relevanță că cea mai mare parte a martorilor sau părților vătămate audiate până în prezent au arătat că nu îl cunosc pe inculpat și nu l-au întâlnit niciodată, atâta cât nici din actele de urmărire penală nu reieșea contrariul și cât inculpatului nu-i sunt reținute acte materiale în legătură cu aceste părți vătămate. Nu are o relevanță covârșitoare nici aspectul că față de inculpat s-a constituit ca parte civilă doar.
Audierea nemijlocită a părții vătămate a relevat o stare de fapt oarecum diferită de cea din rechizitoriu, însă pe de altă parte partea vătămată a infirmat apărarea inculpatului în ceea ce privește încercarea de a zădărnici aflarea adevărului, susținând că acel SMS i l-a trimis părții vătămate pentru a nu afla concubina sa de relația lor, aspect negat în mod categoric prin declarația de parte vătămată dată în fața Tribunalului Cluj, din care reiese că partea vătămată și inculpatul nu au avut vreo relație de natură sentimentală.
S-a mai arătat că dincolo de încadrarea juridică a faptelor pentru care este cercetat inculpatul, corectă ori nu, infracțiunea de proxenetism nu a fost abrogată, și este destul de gravă, raportat la climatul socio-economic și moral din România.
Materialul probator în ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului este aproape epuizat până la acest moment, însă ținând seama de legătura subiectivă dintre cei trei inculpați, apreciem că lăsarea în libertate a acestui inculpat ar aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal.
Pentru conturarea pericolului pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică cercetarea inculpatului în stare de libertate, credem că are relevanță și situația antecedentelor sale penale, acesta fiind recidivist. Chiar daca starea de recidivă nu constituie un temei de arestare, situația juridică a inculpatului din acest punct de vedere este deosebit de importantă, evidențiind aspectul că deși față de inculpat s-a derulat un proces penal anterior și a executat o pedeapsă, aceasta nu a realizat scopul său de reeducare, ceea ce face ca disciplina publică să fie perturbată, prin cercetarea unor asemenea persoane în stare de libertate. Spre deosebire de ceilalți doi inculpați, inculpatul este cercetat și pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă.
În altă ordine de idei, cercetarea inculpatului în stare de libertate din considerente umanitare, cum ar fi iminentul său divorț, invocat de către inculpat, reprezintă un motiv cel puțin ilar, în condițiile în care oricum căsnicia sa era pur formală atâta cât inculpatul avea o relație de concubinaj ce datează încă din anul 2002, relație din care a rezultat de altfel un copil.
Ca urmare instanța, în temeiul art. 160 al.3 rap.la art.3002Cod Procedură Penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată fată de inculpații, i, măsură pe care a menținut-o și a respins implicit cererile de înlocuire a acestei măsuri cu alta neprivativă de libertate.
În baza art. 192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen legal inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate șiîn principalrevocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar, în temeiul art.139 pr.pen. înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea conform art.145 pr.pen. În susținerea recursului s-a arătat că nu mai subzistă temeiurile arestării și nu au apărut temeiuri noi care să impună menținerea măsurii arestării preventive. Consideră că soluțiile corecte au fost cele pronunțate la fond la termenele din data de 23 iunie și 21 iulie 2008 iar la data de 14 august 2008 instanța a dispus menținerea măsurii arestării preventive doar pe motivul că fiind perioada concediilor de odihnă cauza nu a fost soluționată de judecătorul titular și doar datorită legăturii subiective cu ceilalți doi inculpați din dosar. Cea mai mare parte a martorilor sau părților vătămate au arătat că nu îl cunosc pe inculpat. În privința reținerii temeiului prev.de art.148 lit.b pr.pen. arată că momentul influențării părții vătămate a fost ulterior celui la care aceasta a dat declarație. Mențiunea instanței de fond că inculpatul este perceput în societate ca având un comportament violent atât fizic cât și verbal nu se bazează pe vreo dovadă în acest sens. S-au invocat și disp.art.5 paragraful 3 CEDO privind durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, art.5 pct.1 CEDO și art.23 din Constituția României potrivit cărora măsura lipsirii de libertate are un caracter de excepție și se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea de comitere unor noi infracțiuni. Din referatului de evaluare psiho-socială reieșit că inculpatul se bucură de sprijinul familiei și are doi copii minori.
În privința cererii subsidiare s-a arătat că disp.art.145/1 pr.pen. prevăd drepturi și obligații pe care dacă inculpatul nu le respectă, instanța poate lua din nou măsura arestului preventiv.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 pr.pen. curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care urmează a fi expuse în continuare.
Astfel, instanța de fond a analizat în mod temeinic situația inculpaților din dosarul cauzei, indicând în privința fiecăruia motivele pentru care temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și impun privarea lor în continuare de libertate.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în temeiul prev.art.148 lit.b, e și f pr.pen. reținându-se că ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea surorii concubinei sale să declare la Parchet alte aspecte decât cele reale, pentru a nu fi arestat, că ar fi exercitat presiuni asupra părților vătămate și că a comis fapte sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de fond a procedat la audierea nemijlocită a părților vătămate sau civile, a unor martori și a luat act de înscrisurile noi depuse la dosarul cauzei în cursul judecății, dar toate acestea nu au adus o modificare substanțială a stării de fapt reținută prin actul de sesizare, ci doar au fost în măsură să o nuanțeze.
În fața instanței de fond nu s-a demonstrat, spre exemplu, că inculpatul ar fi fost internat în spital, în stare gravă, în imposibilitate de a intra în legătură cu persoanele vătămate în perioada infracțională care i se impută.
În mod corect a reținut instanța de fond că în ciuda faptului că o mare parte a martorilor și a părților vătămate audiate până în prezent au arătat că nu îl cunosc pe inculpat și nu l-au întâlnit niciodată, aceste precizări nu fac să dispară bănuielile de comitere a faptelor imputate acestuia, câtă vreme nici în cursul urmăririi penală respectivele persoane nu au adus acuze acestui inculpat, nefiind reținute în sarcina lui acte materiale în legătură cu aceste părți vătămate.
Constituirea ca parte civilă în cauză este un drept al părții vătămate, de care aceasta poate sau nu să uzeze, lipsa pretențiilor de natură civilă nefiind în măsură să conducă la concluzia inexistenței faptelor imputate.
Partea vătămată a dat o declarație nuanțată în fața instanței, însă a infirmat categoric apărarea inculpatului cu privire la temeiul prev.de art. 148 lit.b pr.pen.
Astfel inculpatul a arătat că a trimis părții vătămate acel SMS pentru a nu afla concubina sa de relația lor, însă partea vătămată a negat categoric în fața Tribunalului Cluj, existența vreunei relații de natură sentimentală cu inculpatul.
Încadrarea juridică a faptelor pentru care este cercetat inculpatul urmează a fi analizată de instanța de fond după epuizarea întregului probatoriu, iar dacă va fi cazul se va pune în discuție o eventuală schimbare a încadrării juridice.
Chiar dacă materialul probator referitor la activitatea infracțională a inculpatului este aproape epuizat până la acest moment, aceasta nu este o împrejurare care să justifice punerea lui în libertate.
de insecuritate și revoltă pe care comiterea unor fapte le generează în rândul societății, frecvența săvârșirii acelor fapte, amploarea luată de astfel de fapte în anumite comunități sunt elemente suficiente pentru a caracteriza incidența prevederilor art.148 lit.f pr.pen.
Ori, în cazul de față traficul de persoane este una din infracțiunile care se încadrează în caracteristicile enumerate mai sus, de natură a sublinia pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar prezenta.
Nu are relevanță faptul că doar trei dintre părțile vătămate aduc acuze acestui inculpat, infracțiunea de trafic de persoane fiind o faptă gravă, indiferent de numărul de persoane a căror traficare este dovedită.
Contribuția efectivă a fiecărui inculpat la ansamblul activității infracționale va fi avută în vedere de prima instanță ocazia soluționării fondului cauzei, pentru momentul procesual actual având relevanță modul organizat în care ar fi acționat inculpații, de natură a spori periculozitatea faptelor acestora.
Referitor la durata rezonabilă a arestării preventive în sensul dispozițiilor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană privind apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, curtea constată că există o practică constantă a Curții Europene a Drepturilor Pomului potrivit căreia durata rezonabilă se apreciază în fiecare caz concret în funcție de complexitatea cauzei, de numărul și de gravitatea faptelor reținute în sarcina autorilor precum și de atitudinea părților din proces și operează pe faze procesuale distincte respectiv urmărire penală, judecată în fond și judecată în căile de atac
Inculpatul recurent se află în stare de detenție din data de 19.10.2007, astfel că fiind în prezența unei cauze complexe, cu o multitudine de inculpați, părți vătămate și martori, curtea apreciază că nu s-a depășit o durată rezonabilă a detenției preventive a inculpatului recurent.
Încheierea instanței de fond este temeinic motivată, fiind indicate motivele ce au determinat arestarea inculpatului și subzistența acestora, care face necesară privarea în continuare de libertate a inculpatului, afirmațiile apărării în sensul că măsura arestului preventiv a fost menținută doar pentru că nu s-a putut asigura continuitatea completului de judecată fiind lipsite de suport probator.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 19.07.1975, arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 14 august 2008 Tribunalului Cluj.
În baza art.192 alin.2 pr.pen va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 19.07.1975, arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 14 august 2008 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - -
Red./
8.09.2008 - 3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Virgil Viorel AndreieșJudecători:Virgil Viorel Andreieș, Ana Covrig Livia
