Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 504/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 504/R/2008
Ședința publică din 25 august 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Virgil Viorel Andreieș
președintele Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTORI: Virgil Viorel Andreieș, Ana Covrig Livia
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-au luat spre examinare recursul declarat de inculpații, și, împotriva încheierii penale din 20 august 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în Arestul IPJ S, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.,cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul, aflat în Arestul IPJ S, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul, aflat în Arestul IPJ S, asistat de apărător ales, av. și inculpatul, aflat în Arestul IPJ S, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului și, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința cercetării inculpaților în stare de libertate. În subsidiar, în măsura în care instanța apreciază că se impune luarea unei măsuri preventive, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea întrucât temeiurile inițiale care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu mai subzistă. Mai mult, de la data arestării inculpaților și până în prezent au trecut mai mult de cinci luni de zile, considerând că termenul rezonabil prevăzut în art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este încălcat. Instanța are obligația de a se referi în concret la fiecare inculpat în parte, în ce constă pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea acestuia în libertate și trebuie să se aibă în vedere situația fiecărui inculpat, fapta săvârșită de fiecare și contribuția acestuia la săvârșirea infracțiunii. Raportat la persoana inculpatului, natura infracțiunilor săvârșite și atitudinea inculpatului, nu există probe din care să rezulte pericolul pentru ordinea publică. Se face o confuzie între pericolul social al faptei și pericolul pentru ordinea publică. De asemenea, pericolul social pentru ordinea publică s-a diminuat în timp iar inculpații au conștientizat consecințele unei eventuale sustrageri de la judecată astfel că se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, aceștia obligându-se să îndeplinească condițiile impuse de instanță putând fi oricând rearestați dacă nu-și respectă obligațiile. Cu onorar avocațial din.
Apărătorul inculpatului, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate, deoarece nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii și nici temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri. Măsura arestării preventive se ia pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal. Conform art.5 par.3 din CEDO orice persoană are dreptul să fie judecată într-un termen rezonabil. În speță, perioada depășește termenul rezonabil prevăzut de CEDO. Inculpatul nu are antecedente penale, a contribuit la identificarea altor persoane care au avut legătură cu infracțiunea, iar perioada de arest preventiv este suficientă pentru ca să înțeleagă consecințele faptelor și gravitatea lor. Pentru aceste motive, apreciază că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate. La dosar nu s-a depus probă sau dovadă concretă din care să reiasă că inculpatul lăsat în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, măsura arestării preventive nu se mai justifică în aceste condiții având în vedere scopul măsurilor preventive și termenul rezonabil în care trebuie judecată o persoană. Mai arată că la primele două termene de judecată la instanța de fond a fost lipsă de procedură cu o parte civilă, culpă datorată parchetului care nu a comunicat instanței sediul acesteia din SUA astfel că nu ar fi just ca inculpații să stea în arest până când va fi îndeplinită procedura complet cu toate părțile. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, această măsură putând fi revocată oricând dacă inculpatul nu-și îndeplinește obligațiile impuse de instanță.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă. Starea de arest preventiv este excepția, iar starea de libertate este cea normală. De asemenea, solicită a analiza în concret pericolul social pe care l-ar reprezenta inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate precum și situația personală a acestuia care nu are antecedente penale, a recunoscut faptele iar beneficiul din urma săvârșirii infracțiunii a fost mic, respectiv 500 lei. Consideră că perioada de arest a fost suficientă pentru ca inculpatul să conștientizeze gravitatea și consecințele faptei sale. Cu onorar avocațial din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt infracțiuni deosebit de grave, prin care s-au produs prejudicii semnificative, fiind infractori specializați în domeniul informatic. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și se impune menținerea acestei măsuri pentru buna desfășurare a procesului penal iar temeiuri noi care să justifice o înlocuire a măsurii arestării preventive nu au apărut. În concluzie, solicită respingerea recursurilor și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate menționând totodată că el nu are legătură cu partea civilă din SUA.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece tatăl său a decedat, mama lui lucrează iar familia are nevoie de ajutorul său.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din data de 20.08.2008 a Tribunalului Sălaj, în baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și s-a respins ca nefondată cererea inculpatului pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a constatat că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și față de pericolul social ridicat al faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată se impune menținerea măsurii arestării preventive iar cererea inculpatului pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura prevăzută de art.136 lit.b Cod procedură penală este nefondată.
Astfel, s-a constatat că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.42 alin.2 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.8 din Legea nr.39/2003, cu referire la art.323 Cod penal; totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal iar pentru inculpatul și infracțiunea prevăzută de art.25 din Legea nr.365/2002.
Împotriva inculpaților a fost luată măsura arestării preventive în cursul urmăririi penale în baza art.148 lit.f Cod procedură penală și a fost menținută după înregistrarea dosarului la instanță.
În actul de sesizare s-a reținut în fapt că inculpații începând cu anul 2005 s-au asociat în vederea comiterii de infracțiuni în domeniul criminalității informatice. Astfel, aceștia au accesat neautorizat, prin încălcarea măsurilor de securitate, diferite servere de calculatoare din întreaga lume, pe care au instalat diferite programe informatice care să le permită accesul la acestea în timp, având ca urmare perturbarea gravă, fără drept, a acestor sisteme informatice. Aceste sisteme informatice le foloseau fie pentru a obține fără drept accesul la alte servere de calculatoare, fie pentru a trimite la diferite adrese de e-mail în scopul obținerii de date confidențiale privind numere de conturi de acces la diferite instituții financiare.
De asemenea, inculpații puneau la dispoziția unor persoane identificarea sistemelor informatice vulnerabile, usename-uri și parole de acces la acestea.
Inculpații au obținut fraudulos date confidențiale de identificare ale unor deținători de instrumente de plată electronice prin și, folosind echipamente software. Aceste date confidențiale le puneau la dispoziția altor persoane sau le inscripționau folosind echipamente hardware pe carduri blank sau de fidelizare, după care se deplasau la -uri de pe raza localităților Z, Șimleu S, S M, C-N, precum și din, Olanda, de unde ridicau fraudulos diverse sume de bani.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este închisoare mai M de 4 ani, iar din probele existente la dosarul cauzei rezultă indicii temeinice în sensul prevăzut de art.681Cod procedură penală că inculpații au săvârșit aceste fapte.
Aceste infracțiuni prezintă un grad ridicat de pericol social datorită modalității în care au fost săvârșite fiind antrenate mai multe persoane în activitatea infracțională și datorită urmărilor produse, prejudiciul fiind localizat la o companie din SUA - CREDIT.
Astfel, inculpații și s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni prin intermediul sistemelor informatice respectiv utilizarea de instrumente de plată electronice sau date de identificare ale unor deținători de instrumente de plată electronice, folosirea de echipamente software, pagini web aparținând unor instituții financiare în vederea obținerii unor date de identificare pentru instrumente de plată electronice. Ulterior au folosit datele pentru inscripționarea acestora pe carduri blank și le-au folosit pentru retrageri ilegale de numerar din bancomate situate pe raza localităților Z, S M și C-
În activitatea infracțională au fost atrași și inculpații, și numiții și ca G, toți participând la retrageri de numerar sau la activități de falsificare de echipamente software și pagini web aparținând unor instituții financiare în vederea obținerii unor date de identificare pentru instrumente de plată electronice.
În cauză nu s-a început cercetarea judecătorească procedura de citare nefiind îndeplinită cu partea civilă.
Astfel, s-a constatat că la această dată subzistă temeiurile care au determinat arestarea, acestea nu au încetat, dimpotrivă impun în continuare privarea de libertate a inculpaților atât pentru buna desfășurare a procesului penal cât și pentru prevenirea săvârșirii altor infracțiuni.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt trimiși în judecată este închisoarea mai M de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare, modalitatea și împrejurările comiterii lor. Faptele, așa cum s-a arătat mai sus, prezintă o gravitate sporită având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații grave sunt judecate în stare de libertate.
Infracțiunile pentru care inculpații sunt trimiși în judecată au depășit limitele statului român și au produs prejudicii însemnate.
În privința cererii inculpatului, aprecierea temeiniciei acesteia trebuie făcută tot în raport de natura și gravitatea concretă a faptelor pentru care inculpatul este judecat precum și de complexitatea cauzei.
Dat fiind pericolul social ridicat al faptelor pentru care este trimis în judecată inculpatul - alături de ceilalți inculpați, necesitatea îndeplinirii procedurii de citare cu partea civilă în vederea participării la judecată a reprezentantului acesteia sau comunicarea actelor în baza cărora se constituie parte civilă precum și necesitatea audierii inculpaților și martorilor, se apreciază că cererea inculpatului este nefondată nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 Cod procedură penală și așa cum s-a arătat mai sus subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă.
În ceea ce privește depășirea termenului rezonabil prevăzut de art.5 paragraful 3 din CEDO, la aprecierea acestuia se are în vedere atât gravitatea faptelor pentru care inculpatul este trimis în judecată cât și complexitatea cauzei. Existența unor indicii grave privind săvârșirea infracțiunilor de către inculpat constituie conform jurisprudenței CEDO factori pertinenți care justifică o detenție provizorie, astfel că măsura arestării preventive este conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Față de cele arătate, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea nu au încetat ci dimpotrivă impun în continuare privarea de libertate, în baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și s-a respins ca nefondată cererea inculpatului pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs în termen legal inculpații, și.
Inculpatul a solicitat judecarea în stare de libertate, inculpatul a arătat că apreciază că procesul poate avea loc cu el în stare de libertate, inculpatul a arătat că Tribunalul Sălaja apreciat că temeiurile care au determinat arestarea lui impun în continuare privarea lui de libertate, însă nu au fost specificate aceste temeiuri și el consideră că temeiurile nu există, iar inculpatul nu a indicat motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 26 august 2008 inculpații prin apărătorii lor au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința cercetării inculpaților în stare de libertate. În subsidiar au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea întrucât temeiurile inițiale care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
Pentru inculpații și s-a invocat că de la data arestării inculpaților și până în prezent au trecut mai mult de cinci luni de zile, termenul rezonabil prevăzut în art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului fiind în opinia lor încălcat. S-a arătat că instanța nu a arătat pentru fiecare inculpat în parte în ce constă pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate. În opinia apărării raportat la persoana inculpatului, natura infracțiunilor săvârșite și atitudinea inculpaților nu există probe din care să rezulte pericolul pentru ordinea publică. De asemenea pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat în timp iar inculpații au conștientizat consecințele unei eventuale sustrageri de la judecată astfel că se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, aceștia obligându-se să îndeplinească condițiile impuse de instanță putând fi oricând rearestați dacă nu-și respectă obligațiile.
Pentru inculpatul s-a arătat că durata arestului depășește termenul rezonabil prevăzut de CEDO, inculpatul nu are antecedente penale, a contribuit la identificarea altor persoane care au avut legătură cu infracțiunea, iar perioada de arest preventiv este suficientă pentru ca să înțeleagă consecințele faptelor și gravitatea lor, astfel că poate fi cercetat în stare de libertate. La instanța de fond cauza a fost amânată la două termene datorită lipsei de procedură cu o parte civilă, culpă datorată parchetului care nu a comunicat instanței sediul acesteia din SUA astfel că nu ar fi just ca inculpații să stea în arest până când va fi îndeplinită procedura complet cu toate părțile. Pentru cererea subsidiară s-a invocat faptul că această măsură poate fi revocată oricând dacă inculpatul nu-și îndeplinește obligațiile impuse de instanță.
S-a mai susținut de apărare că este nedrept ca unul dintre inculpați care realizat cele mai mari beneficii din activitatea infracțională respectiv inculpatul să fie judecat în stare de libertate, în timp ce ceilalți sunt arestați, arătând că pentru egalitate de tratament se impune lăsarea în libertate și inculpaților recurenți.
Pentru inculpatul s-a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, s-a solicitat a analiza în concret pericolul social pe care l-ar reprezenta inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate precum și situația personală a acestuia care nu are antecedente penale, a recunoscut faptele iar beneficiul din urma săvârșirii infracțiunii a fost mic, respectiv 500 lei. Consideră că perioada de arest a fost suficientă pentru ca inculpatul să conștientizeze gravitatea și consecințele faptei sale.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 pr.pen. curtea constată că recursurile nu sunt fondate și le va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, potrivit prevederilor art.300/2 pr.pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizata este datoare sa verifice, în cursul judecății, legalitatea si temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160/ Art.160/b pr.pen. dispune că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestării preventive. Daca instanța constata ca arestarea preventiva este nelegala sau ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au încetat sau nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivata, revocarea arestării preventive si punerea de îndată in libertate a inculpatului. Când instanța constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivata, menținerea arestării preventive.
Măsura arestării preventivă a inculpaților recurenți a fost luată la data de 19 martie 2008 prin încheierea penală nr.9/2008 a Tribunalului Sălaj, cu începere din 20.03.2008, ca temei al arestări fiind reținute prevederile art.148 lit.f pr.pen. respectiv că există probe și indicii temeinice că inculpații ar fi comis faptele prev.de art. 42 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.42 alin.2 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.8 din Legea nr.39/2003, cu referire la art.323 Cod penal; totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal iar pentru inculpatul și infracțiunea prevăzută de art.25 din Legea nr.365/2002, fapte pedepsite cu pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezenta pericol concret pentru ordinea publică, rezultat din gravitatea faptelor comise.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv a constat că temeiurile ce au determinat arestarea inculpaților subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate, deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este mai M de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpaților continuă să prezinte pericol concret pentru ordinea publică.
de insecuritate și revoltă pe care comiterea unor fapte le generează în rândul societății, frecvența săvârșirii acelor fapte, amploarea luată de astfel de fapte în anumite comunități sunt elemente suficiente pentru a caracteriza incidența prevederilor art.148 lit.f pr.pen.
Elementele care țin de persoana inculpaților, împrejurările că aceștia nu au antecedente penale, nu sunt motive suficiente pentru înlocuirea măsurii arestului preventiv, câtă vreme măsura arestării a fost luată din considerente care țin de nevoia ca organele abilitate să răspundă cerințelor de reprimare și intimidare a fenomenului infracțional și de asigurarea a bunei desfășurări a procesului penal și nu în considerarea comportamentului avut anterior în familie d e inculpați.
Conduita corespunzătoarea avută de inculpați anterior arestării nu este un argument suficient de relevant pentru a fi puși în libertate, raportat la perioada în care se pare că aceștia au desfășurat activitatea infracțională, la numărul actelor materiale cauzatoare de prejudicii însemnate comise și la rezonanța socială majoră a faptelor acestora.
Contribuția efectivă a fiecărui inculpat la ansamblul activității infracționale va fi avută în vedere de prima instanță ocazia soluționării fondului cauzei, pentru momentul procesual actual având relevanță modul organizat în care ar fi acționat inculpații, de natură a spori periculozitatea faptelor acestora.
Susținerea inculpatului că în privința lui încheierea Tribunalului Sălaj nu este motivată, deoarece se limitează la a arăta că temeiurile ce au determinat arestarea subzistă și impun în continuare privarea de libertate, este contrazisă tocmai de constatarea acestor împrejurări de către instanța de fond și nu justifică susținerea apărării că încheierea nu ar fi motivată în sensul prevederilor art.385/9 alin.1 pct.9 din pr.pen.
În acest sens este și decizia nr.27 din 24 ianuarie 2005 ICCJ, completul de 9 judecători, în care s-a arătat că o motivare lapidară nu echivalează cu lipsa motivării cerută de art. 385/9 alin.1 pct.9 din pr.pen.
Mai mult decât atât curtea constată că instanța de fond a făcut referire la toate aspectele invocate de inculpați relative la pericolul pe care aceștia îl prezintă pentru ordinea publică, la indiciile care au determinat arestarea lor, la caracterul rezonabil al detenției acestora.
În ceea ce privește susținerea că la fond cauza a suferit două amânări datorită lipsei de procedură cu partea civilă din Statele Unite a căreia adresă nu a fost indicată de parchet, curtea observă că din actele de la dosar reiese că până în prezent au fost fixate 2 termene de judecată, la primul termen cauza fiind amânată datorită lipsei de procedură cu inculpații recurenți care nu au fost prezenți în instanță și că doar la data de 20.08.2008 cauza s-a amânat pentru lipsa de procedură cu partea civilă menționată.
Referitor la susținerea apărării în sensul că există o inegalitate de tratament între inculpații arestați preventiv și inculpatul care este judecat în stare de libertate, curtea reține că situația acestui din urmă inculpat este diferită, acesta fiind liberat provizoriu pe cauțiune.
Inculpații recurenți fie nu au uzat de acest mijloc procedural - inculpatul - fie deși au uzat cererea lor a fost respinsă -inculpatul cerere de liberare provizorie pe cauțiuni, iar inculpatul cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
Curtea constată că nu există o inegalitate de tratament câtă vreme nu se constată o contribuție identică în comiterea faptelor și câtă vreme instanțele care au soluționat cererile respective au fost îndrituite a aplica tratamente diferite în considerarea unor situații diferite.
Referitor la durata rezonabilă a arestării preventive în sensul dispozițiilor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană privind apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, curtea constată că există o practică constantă a Curții Europene a Drepturilor Pomului potrivit căreia durata rezonabilă se apreciază în fiecare caz concret în funcție de complexitatea cauzei, de numărul și de gravitatea faptelor reținute în sarcina autorilor precum și de atitudinea părților din proces și operează pe faze procesuale distincte respectiv urmărire penală, judecată în fond și judecată în căile de atac
Inculpații recurenți se află în stare de detenție din data de 19 martie 2008, dosarul fiind înregistrat la instanță pentru judecarea fondului cauzei la data de 8.07.2008, astfel că fiind în prezența unei cauze complexe, cu o multitudine de fapte și de părți, curtea apreciază că nu s-a depășit o durată rezonabilă a detenției preventive a inculpaților.
Pentru considerentele mai sus expuse curtea urmează ca în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate de către inculpații, fiul lui și, născut la data de 5.02.1984, fiul lui și -, născut la data de 5.08.1986, fiul lui și, născut la data de 18.03.1987 și, fiul lui - și, născut la data de 25.10.1988, aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 20.08.2008 a Tribunalului Sălaj.
În baza art.189 pr.pen. se vor stabili sumele de câte 40 lei ca onorarii pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților și, în favoarea av. pentru ambii inculpați, in total 80 lei și de 40 lei pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av., sume ce se vor avansa din.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. curtea îi va obliga pe inculpații, și să plătească fiecare suma de câte 140 lei, iar pe inculpatul îl obligă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații, fiul lui și, născut la data de 5.02.1984, fiul lui și -, născut la data de 5.08.1986, fiul lui și, născut la data de 18.03.1987 și, fiul lui - și, născut la data de 25.10.1988, aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 20.08.2008 a Tribunalului Sălaj.
În baza art.189 pr.pen. stabilește sumele de câte 40 lei ca onorarii pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților și, în favoarea av. pentru ambii inculpați, in total 80 lei și de 40 lei pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av., sume ce se vor avansa din.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. obligă pe inculpații, și să plătească fiecare suma de câte 140 lei, iar pe inculpatul îl obligă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - -
Red.//
05.09.2008 - 4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Virgil Viorel AndreieșJudecători:Virgil Viorel Andreieș, Ana Covrig Livia
