Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 518/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 518/R/2008
Ședința publică din data de 9 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Virgil Viorel Andreieș Președintele Curții de Apel Cluj
JUDECĂTORI: Virgil Viorel Andreieș, Maria Boer Iuliana
-
GREFIER:
MINISTERUL PUBLIC, REPREZENTAT PRIN PROCUROR:, din cadrul Serviciul Teritorial Cluj
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații, și împotriva Încheierii penale din 22 august 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., ambii din Baroul Cluj, cu delegații la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat, din Baroul Oradea, cu delegație la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Inculpații, și arată că sunt de acord să fie asistați de apărători desemnați din oficiu.
Inculpatul depune la dosarul cauzei un înscris solicitând a fi avut în vedere la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al inculpaților și solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați împotriva încheierii penale prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu se mai justifică. Solicită în principal revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea. S-a luat măsura arestului preventiv pe considerentul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică. Susține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu se mai justifică, raportat la probele administrate în faza de cercetare judecătorească. S-a administrat un vast probatoriu, însă nu rezultă că cei doi inculpați ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Sunt în stare de arest preventiv de aproape 10 luni de zile, au dat declarații sincere, nu mai există niciun temei ca să fie menținuți în stare de arest preventiv. Lăsarea lor în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Nu există posibilitatea să încerce să influențeze martorii, în condițiile în care în acest dosar sunt inculpați cercetați în stare de libertate. Se reține de către instanța de fond că cei doi ar fi recidiviști.
În concluzie, solicită în principal admiterea recursului și revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv, pentru egalitate de tratament juridic.
Apărătorul ales al inculpatului susține recursul declarat de inculpat și solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv față de acest inculpat. Invocă ca și temei termenul rezonabil al arestului preventiv, inculpatul fiind în stare de arest preventiv de aproximativ 8 luni de zile și încă nu s-a dat citire actului de sesizare. Cauza a fost amânată trei termene pentru ca DIICOT să trimită o adresă de câteva rânduri. Raportat la perioada de arest preventiv de 8 luni de zile termenul rezonabil a fost depășit. S-a reținut că inculpatul împreună cu inculpatul ar fi achiziționat circa 50 de grame de cocaină, fără insă a proba intenția inculpaților de a vinde această cantitate. Încadrarea juridică a cauzei ar fi alta respectiv aceea de cumpărare de droguri în vederea consumării. Apreciază că termenul rezonabil a fost depășit, invocând în acest sens deciziile CEDO în cauzele Tomassi contra Franței și Lettellier contra Franței. Luarea unei măsuri preventive nu trebuie luată având în vedere că inculpatul este recidivist. CEDO arată că după trecerea unui anumit interval de timp trebuie să existe probe care să justifice menținerea acestei măsuri. Apreciază că ordinea publică trebuie să fie efectiv amenințată. Susține că 8 luni de zile este o perioadă suficientă de timp de arest preventiv. Nu se dă o pedeapsă, nu sunt pedepsiți. Arată că se vor prezenta la fiecare termen de judecată. În această cauză este o nerespectare flagrantă a principiului egalității de tratament juridic, justiția trebuie să fie egală pentru toți. Instanța dacă constată că temeiurile care au stat la baza măsurii s-au modificat poate dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate, stabilidu-se respectarea unor obligații ce urmează a fi respectate de către inculpat pentru a fi cercetat în stare de libertate.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii penale din data de 22 august 2008, casarea încheierii penale atacate și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv. Susține că încheierea pronunțată nu este motivată. Se face referire generic că inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică, că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv. Instanța de fond trebuia să arate în concret în ce constă pericolul social pentru ordinea publică în cazul fiecărui inculpat în parte. Instanța de fond face referire că se impune în continuare menținerea măsurii arestului preventiv datorită naturii și gravității faptelor comise de către inculpați, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar crea un sentiment de nesiguranță în rândul societății. Natura și gravitatea faptei comise sunt elemente pe care le va avea instanța la pronunțarea hotărârii asupra fondului. Nu se poate susține că organele judiciare nu au reacționat prompt. Inculpatul este arestat de 9 luni de zile, iar dacă în momentul luării măsurii arestului preventiv aceasta era justificată, totuși în acest moment procesual în fața instanței de judecată lăsarea în libertate a inculpatului nu ar putea influența mersul procesului penal. Inculpatul a recunoscut infracțiunea de consum de droguri, a colaborat cu organele de poliție. Nu vede cum ar putea inculpatul să influențeze buna desfășurare a procesului penal dacă va fi cercetat în stare de libertate. S-a reținut în sarcina inculpatului și infracțiunea prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, însă această infracțiune nu a fost dovedită, întrucât inculpatul a fost de acord să primească acel colet datorită relațiilor de prietenie. Nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi vândut acea cantitate de droguri. În situația în care ar fi cercetat în stare de libertate apreciază că nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de inculpat și, în principal, revocarea măsurii arestului preventiv. În subsidiar, apreciază că se poate lua față de inculpat o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Se poate dispune din nou măsura arestului preventiv dacă inculpatul nu respectă obligațiile impune de instanță.
Reprezentanta DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, cu consecința menținerii încheierii penale atacate. Instanța de fond a constatat în mod corect că măsura arestului preventiv față de inculpați a fost luată legal și că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare. Apreciază că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 proc.pen. raportat la probele administrate în cursul urmăririi penale. Este incident de asemenea și cazul prev. de art. 148 lit. f proc.pen. respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Apreciază raportat la consumul de droguri că există temerea ca lăsați în libertate să reia activitatea infracțională.
În concluzie, consideră soluția pronunțată în cauză temeinică și legală și solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și obligarea lor la plata de cheltuieli judiciare.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul în replică, susține că nu s-a arătat nimic în concret în sensul menținerii stării de arest preventiv, nicio probă concretă că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie să fie confundat cu pericolul abstract.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că la instanța de fond s-a dat un alt termen de judecată, apreciind că instanța nu trebuia să acorde acest termen. Precizează că i s-a pus în vedere că dacă va mai vorbi va fi amendat. Susține că actele întocmite de procuror sunt lovite de nulitate. Arată că se află în stare de arest preventiv de 9 luni de zile și nu înțelege de ce nu se poate lua aceeași măsură cu cei care sunt cercetați în stare de libertate. La Bad epus o cerere care i s-a spus că se respinge. Nu i-a fost comunicată nicio încheiere de menținere a măsurii arestului preventiv. Lasă la aprecierea instanței dacă este sau nu un pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Prin Încheierea penală din 22 august 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, conform art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000; art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000; art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal; art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă.
S-a stabilit onorariu avocațial din oficiu în sumă de 80 lei în favoarea av. (câte 40 lei pentru inculpații și ), ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Bistrița -N nr.43D/P/2007, au fost trimiși în judecată inculpații:, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000; art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000; art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit.a Cod penal; art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, ambele cu aplic. art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.b Cod penal, împotriva tuturor acestor inculpați fiind luată măsura arestării preventive.
Astfel, prin Încheierea penală nr.63/CC/2007 a Tribunalului Bistrița -N (recurată de inculpați, recursul exercitat fiind respins ca nefondat, prin Decizia penală nr.101/R/2007 a Curții de Apel Cluj ), au fost arestați preventiv pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 19.12.2007, ora 23,50 și până în data de 17.01.2008 ora 23,50, inculpații și, față de care a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin Ordonanțele din 19.12.2007, aceștia fiind cercetați pentru comiterea, în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și consum de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea 143/200 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, faptele săvârșite de inculpați constând în aceea că în data de 24.10.2007, în jurul orelor 20,00, în baza unei înțelegeri prealabile, au preluat de la un autocar aparținând SC Trans Internațional SRL B, care atunci sosise din Spania, un colet conținând o cantitate de până în 100 grame din drogul de mare risc cocaină, trimisă de o persoană neidentificată, după care s-au deplasat la domiciliul inculpatului, din B, cart., nr. 161.
Aici, în perioada următoare, inculpații și au consumat o parte din cantitatea de cocaină, cel dintâi oferind o mică cantitate și concubinei sale,. La sfârșitul aceleiași săptămâni, cei doi inculpați s-au deplasat în jud. B unde au vândut o parte din cantitatea de cocaină rămasă, unei persoane din localitatea, cunoscută de aceștia sub numele de "". În perioada 24.10.2007-18.12.2007, inculpații și, în baza aceleiași rezoluții infracționale au consumat în mai multe rânduri droguri de mare risc cocaină, drog din care inculpatul a oferit spre consum și altor persoane.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe suficiente că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați în modalitatea descrisă anterior, relevante fiind îndeosebi declarațiile inculpaților ( 10-16, 17-20. 30-38) procesul-verbal de percheziție 6, declarația învinuitei 44-49, declarația învinuitului 56-60, declarația învinuitului Marti 63-65 și 68-69, declarația martorilor 70-71, 73, 75, 76, adresa nr. - din 19.12.2007 emisă de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor și, din cadrul Direcției Generale al Organizate C-N 85, și că inculpații se găsesc în situația reglementată de art. 148 lit. f Cod procedură penală întrucât au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/200 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 este închisoarea între 10 și 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar în cazul infracțiunii prev. de art. 4 alin. 2 din aceeași lege, pedeapsa prev. este închisoare între 2 și 5 ani.
S-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin aceea că ar putea procura și comercializa în continuare droguri de mare risc, împrejurare care rezultă între altele din însăși declarațiile acestora, respectiv că sunt dependenți, consumând cocaină de 3-4 ori pe săptămână.
De asemenea, prin Încheierea penală nr.3/CC/2007 a Tribunalului Bistrița -N (recurată de inculpați, recursul exercitat fiind respins ca nefondat, prin Decizia penală nr.3/R/2008 a Curții de Apel Cluj ) au fost arestați preventiv pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de începând cu data de 4 ianuarie 2008, ora 19,45 și până în data de 1 februarie 2008 ora 19, 45, inculpații:, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 lit.a Cod penal și, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, reținându-se că prin Ordonanțele din 4 ianuarie 2008 ( 28 și 54) s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații, fost și pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 lit.a Cod penal și respectiv, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, întrucât, la sfârșitul lunii octombrie 2007, în perioada 26-28.10.2007, inculpatul a cumpărat de la inculpații și, cantitatea de cca. 50 grame din drogul de mare risc cocaină și în aceeași perioadă, în care s-au aflat la domiciliul inculpatului, acesta împreună cu ceilalți doi inculpați au consumat o mică parte din același drog de mare risc, cantitate ce i-a fost pusă la dispoziție de către inculpații din
După plecarea celor doi inculpați, s-a înțeles cu inculpatul să vândă drogul de mare risc cocaină, rămas după consumare, în greutate de cca. 50 grame unor persoane din
S-a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați în modalitatea descrisă anterior, relevante fiind îndeosebi declarațiile inculpaților și și transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpați între ei.
Astfel, în declarația sa ( vol.I 13) inculpatul a arătat că l-a contactat pe inculpatul spunându-i că urmează să-i sosească "ceva" astfel că la data de 26 octombrie 2007 s-a deplasat în, jud. B, la domiciliul acestuia, unde a scos întreaga cantitate de cocaină pe care o mai avea, din care o parte a consumat-o împreună cu acesta și cu coinculpatul, înțelegerea fiind ca inculpatul să cântărească drogul, ulterior acesta comunicându-i telefonic că a rezultat cantitatea de 53- 54 grame, din care s-a socotit la preț doar 5o de grame.
Inculpatul a mai arătat că i-a spus că marfa o va da prietenului său "", care o va vinde în A, ulterior acesta trimițându-i prin mai multe sume de bani în contul tranzacției.
Instanța a considerat că această declarație se coroborează și cu declarația inculpatului (vol.I 30-35) care l-a însoțit pe celălalt inculpat la domiciliul din a inculpatului, cu declarația învinuitei, care confirmă că inculpatul a lipsit 2 zile de acasă, iar la întoarcere i-a spus că a dat marfa, urmând a primi banii peste vreo 2-3 zile, ca și cu transcrierile convorbirilor telefonice dintre inculpați, iar interceptarea convorbirilor telefonice s-a făcut în temeiul ordonanțelor procurorului din 23 și 26 octombrie 2007 (59-60 și 74-75) confirmate prin încheierile penale 229/P/2007 și 230/P/2007 a Tribunalului Bistrița -N (69-71 și 83-86), și că din procesele verbale din 4 ianuarie 2008 (24-25 și 51-51) rezultă că telefonul cu nr.- aparține inculpatului iar cel cu nr.- inculpatului, aflându-se asupra acestora în momentul reținerii lor, iar faptul că drogul a ajuns în posesia inculpatului este confirmat prin convorbirea pe care o are acesta la 29 octombrie 2007 cu o altă persoană( 95) în care menționează că primit "material" vreo 53 și a "lăsat la 50", cantități ce corespund celor menționate de inculpatul.
Pe de altă parte, s-a considerat că implicarea inculpatului rezultă cu prisosință din convorbirile telefonice dintre acesta și inculpatul (136, 137 138) în care se menționează că "acela vrea vreo 60 pe ", inculpatul precizând în declarația sa că urma să încaseze 60 euro pe gram de cocaină ( vol I 13), iar din transcrierea convorbirii dintre cei 2 inculpați din prezentul dosar (98,99) rezultă că inculpatul i-a comunicat celuilalt inculpat numărul de cont aparținând lui, fiind cel care a procedat la expedierea banilor și care s-a arătat nemulțumit de faptul că nu a venit o anumită persoană căreia "îi trebuie 20 de litri", la prietenii lui de sărbători. S-a apreciat în consecință că, pe lângă îndeplinirea condiției prev. de art. 143 Cod procedură, inculpații se află în situația prev. de art. 148 lit f Cod procedură penală.
Prin Încheierea penală nr.5/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -N, s-a dispus prelungirea arestului preventiv pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17 ianuarie 2008, orele 23,5o și până la data de 16 februarie 2008, orele 23,50, a inculpaților și, recursul exercitat de inculpați fiind respins ca nefondat, prin Decizia penală nr.45/R/2008 a Curții de Apel Cluj.
Prin Încheierea penală nr.10/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -N-recursurile exercitate de inculpați fiind respinse prin Decizia penală nr.11/R/2008 a Curții de Apel Cluj - a fost prelungită măsura arestului preventiv în ceea ce îi privește pe toți cei 4 inculpați, dată fiind necesitatea efectuării și a altor acte de urmărire penală în cauză gravitatea faptelor, pericolul social ridicat al infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații și împrejurarea că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a acestora subzistă, prin Încheierea penală din data de 28.02.2008 a Tribunalului Bistrița -N-recursul exercitat de inculpați fiind respins prin Decizia penală nr.185/R/2008 a Curții de Apel Cluj, s-a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați, iar prin Încheierile penale din data de 14.04.2008 și 19.05.2008 ale Tribunalului Bistrița -N a fost menținută măsura arestării preventive ca fiind legală și temeinică.
Față de toți cei 4 inculpați s-a apreciat că există probe și indicii temeinice că aceștia au săvârșit infracțiunile ce li s-au reținut în sarcină, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, dată fiind gravitatea și natura infracțiunilor săvârșite, condițiile și modalitatea în care acestea s-au săvârșit.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpații:, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000; art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000; art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplic. art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit.a Cod penal; art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, subzistă, măsura preventivă luată este legală și temeinică, astfel că în baza dispozițiilor art.300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b Cod procedură penală va fi menținută.
Astfel, față de fiecare din cei 4 inculpați s-a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice că au săvârșit infracțiunile ce li s-au reținut în sarcină (declarațiile inculpaților (10-16, 17-20. 30-38) procesul-verbal de percheziție 6, declarația învinuitei 44-49, declarația învinuitului 56-60, declarația învinuitului Marti 63-65 și 68-69, declarația martorilor 70-71, 73, 75, 76, adresa nr. - din 19.12.2007 emisă de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor și, din cadrul Direcției Generale al Organizate C-N 85), precum și cele prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică, dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor respective (de o amploare deosebită, care aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate), crearea unui climat de neîncredere și nesiguranță în rândul opiniei publice în situația în care organele judiciare nu adoptă o atitudine fermă raportat la instrumentarea acestui gen de cauze (mai ales că inculpații și sunt recidiviști).
Aspectele relevate de apărătorul inculpaților și, în sensul că nu se mai impune menținerea stării de arest pentru acești inculpați, întrucât dosarul este în faza de judecată, și au fost audiate toate părțile în faza de urmărire penală, că în ceea ce-l privește pe inculpatul s-a găsit o cantitate de 3,6 grame de droguri (cantitate mică în aprecierea sa), însă ambii inculpați au recunoscut consumul de droguri, au avut atitudine sinceră, nu au antecedente penale, inculpatul are un copil minor și nu-și mai poate exercita drepturile părintești, ambii inculpați au credite bancare pe care le achită părinții acestora iar familiile lor au o situație materială grea, și că pentru ambii inculpați s-au reținut prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, sunt relevante doar pentru judecarea cauzei în fond, legat de individualizarea pedepsei, și nu privitor la măsura menținerii arestului preventiv.
S-a reținut că susținerea că, pentru egalitate de tratament juridic cu inculpații care nu sunt privați de libertate, se impune punerea în libertate a celor aflați în stare de detenție este nerelevantă în cauză, față de considerentele expuse.
De asemenea, aspectele invocate de apărătorii inculpaților, la termenele de judecată trecute, la care a făcut trimitere apărătorul inculpaților și la acest termen de judecată, prin care se solicită restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, dată fiind ilegalitatea mijloacelor de probă în baza cărora inculpații au fost trimiși în judecată, precum și nerespectarea dispozițiilor privitoare la sesizarea instanței, chiar dacă au fost cuprinse în pledoaria apărătorilor inculpaților raportat la măsura arestării preventive, pentru contestarea întrunirii condițiilor prev. de art.143 Cod procedură penală (respectiv existența de probe și indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpați a faptelor pentru care sunt trimiși în judecată), au fost apreciate de instanță ca elemente ce exced celor ce trebuie luate în considerare la analizarea oportunității luării sau menținerii unei măsuri preventive (, secția penală, decizia nr. 13 din 8 ianuarie 2007, Decizia nr.9/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), privind judecata în fond a cauzei.
Cât privește termenul rezonabil invocat de inculpatul, criteriile după care se apreciază acest termen sunt, așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților.
Așa cum s-a reținut și în Decizia penală nr.466/R/2008 a Curții de Apel Cluj, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la aprecierea ca fiind rezonabil sau nu un termen, a precizat că se are în vedere și comportamentul acuzatului, cerând ca acesta să coopereze activ cu organele judiciare, neimputându-se prelungirea urmăririi penale dacă a voit să producă anumite probe de natură să-l disculpe sau a cerut efectuarea unor investigații suplimentare pertinente, ori a utilizat căile de atac disponibile în legislația națională.
În speță, instanța a apreciat că prezenta cauză este complexă, inculpații au fost arestați preventiv la data de 19.12.2007, ulterior fiind trimiși în judecată, primul termen de judecată acordat fiind cel din data de 24.03.2008, dată la care procedura de citare cu o parte din inculpați nu a fost îndeplinită, aceștia aflându-se în Penitenciarul Gherla.
ulterioare au fost acordate pentru pregătirea apărării sau pentru a se prezenta apărătorii aleși, care au formulat cereri de acordare a unor noi termene de judecată succesiv sau concomitent, pentru pregătirea apărării sau din motive personale, astfel că situațiile avute în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu sunt cuprinse în motivele cererilor de amânare, instanța apreciind că durata arestării preventive a inculpaților în acest context întrunește exigențele art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
S-a fi stabilit onorariu avocațial din oficiu în sumă de 80 lei în favoarea av. (câte 40 lei pentru inculpații și ), ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției, în baza disp.art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, și, solicitând admiterea recursurilor declarate întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării nu se mai justifică. În principal au solicitat revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea. S-a arătat în motivare că măsura arestului preventiv s-a luat pe considerentul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, însă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu se mai justifică, raportat la probele administrate în faza de cercetare judecătorească.
Analizând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Verificând încheierea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și 385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată nefondate recursurile în cauză, pentru motivele, ce se vor arăta în continuare.
Astfel, se constată în primul rând că temeiurile inițiale ale arestării - cele prev. de art.143 și 148 lit.f pr.pen. subzistă, respectiv, din probele ce au stat la baza trimiterii în judecată a inculpaților, rezultă indicii clare ale comiterii faptelor reținute în sarcina inculpaților, datele dosarului ducând la concluzia presupunerii rezonabile că aceștia au putut comite faptele pentru care sunt cercetați.
Apoi, pentru o parte dintre faptele pentru care sunt cercetați inculpații, pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților, în mod corect a apreciat judecătorul că, acesta subzistă și rezultă din însăși natura și gravitatea faptelor ( fenomenul traficului și consumului de droguri în societatea românească luând o amploare deosebită în ultimii ani), din caracterul repetat al actelor infracționale și modalitățile variate de comitere a acestora, impactul social negativ generat de împrejurarea că persoane bănuite de comiterea unor astfel de fapte grave sunt cercetate în stare de libertate.
Raportat deci la toate aceste elemente, pe lângă argumentele instanței de fond, Curtea apreciază că nu există motive de casare a încheierii și astfel se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Susținerea nevinovăției inculpaților nu poate constitui un element suficient pentru punerea acestora în libertate, ei beneficiind în continuare de prezumția de nevinovăție, până la rămânerea definitivă a hotărârii, în virtutea dispozițiilor art. 52Cod procedură penală.
Cât privește înlocuirea măsurii arestului preventiv inculpaților, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, se constată că aceasta nu poate fi dispusă în cauză, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 139 Cod procedură penală, respectiv, așa cum rezultă din cele anterior relevate, nu a intervenit nicio schimbare sub aspectul temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării.
Față de cele ce preced, constatând nefondate recursurile în cauză, Curtea le va respinge în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. vor fi obligați inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 140 lei cheltuieli judiciare fiecare (din care 40 lei reprezintă onorariile avocațiale din oficiu care se avansează din ),iar inculpatul 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații, din Arestul IPJ B, și, aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 22 august 2008 Tribunalului Bistrița N.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de câte 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru inculpații, și.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, și restul inculpaților la câte 140 lei, din care câte 40 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 09 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red.IM
Dact./7ex.
22.09.2008
Președinte:Virgil Viorel AndreieșJudecători:Virgil Viorel Andreieș, Maria Boer Iuliana
