Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 514/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 514/R/2008
Ședința publică din 9 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către petenții, și împotriva sentinței penale nr. 189/D din data de 1 aprilie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată (art. 278.pr.pen.)
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 28 august 2008 o întâmpinare de către făptuitorul G solicitând a fi avută în vedere la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta Ministerului Public arată că petenții au declarat recurs împotriva sentinței penale a Tribunalului Cluj prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva soluției de netrimitere în judecată a lui și În urma verificării lucrărilor dosarului, apreciază că soluția dată în cauză este temeinică și legală, având în vedere că din actele premergătoare nu rezultă elemente de natură să ducă la concluzia că au săvârșit infracțiuni. Solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Prin sentința penală nr.189/D din 1 aprilie 2008,pronunțată de Tribunalul Cluj în baza art278 ind.l alin.8 lit.a pr.pen. s-au respins ca nefondate plângerile formulate de petenții, și și s-au menținut rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale din 31.10.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, dos. nr.1257/P/2006 și a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr.1229/1I/2/2007, - și - din 10.12.2007, față de făptuitorii și
În temeiul art.192 a1.2 pr.pen. petenții au fost obligați să plătească fiecare câte 80 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin rezoluția din dosarul penal nr.1257/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și prin rezoluția din 10.12.2007 emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, s-a dispus respingerea plângerilor petenților., și.
S-a reținut, în rezoluțiile menționate, că persoanele vătămate și au fost de acord, în cursul anului 2005, să-l ajute pe făptuitorul și să garanteze cu imobilul proprietatea lor, un împrumut notarial contractat de făptuitor, suma fiindu-i necesară pentru finantarea activității "" SRL. Prin contractul autentificat sub nr.99/24.02.2005, a împrumutat pe 3 luni suma de 26.000 Euro de la numitul, restituirea împrumutului fiind garantată cu apartamentul părților vătămate din C-N str.G -. Urmare a faptului că nu a restituit împrumutul contractat, imobilul părților vătămate a fost executat silit și vândut la licitație publică.
Părțile vătămate și au fost de acord să semneze mai multe contracte notariale (nr.120/23.03.2004, 238/01.06.2004 și 15/14.01.2005), prin care au garantat cu imobilul proprietatea lor, apartamentul situat în C-N P-ța - -.43, pentru sumele împrumutate succesiv de către de la făptuitorul G, tot pentru finanțarea firmei. Conform precizărilor părților vătămate, în contractele notariale, soții figurează ca și împrumutați, însă în realitate au predat integral sumele de bani făptuitorului, ultimele contracte fiind încheiate doar formal pentru a acoperi penalitățile acumulate prin nerestituirea la termen a creditului inițial. Intrucât nu a restituit sumele împrumutate, locuința părților vătămate a fost executată silit și vândută la licitație publică.
Părțile vătămate și au solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorului G, susținând că acesta le-ar fi înșelat; în fapt, prin contractele notariale, nr.196/07.05.2004 și cel din 11.11.2004, părțile vătămate au împrumutat de la făptuitori diferite sume de bani, pentru restituirea cărora au garantat. cu locuința lor din C-N-. Părțile vătămate au precizat faptul că numitul G le-ar fi perceput dobânzi împovărătoare, fapt care a condus la desfășurarea de către părțile vătămate a mai multor tranzacții imobiliare total dezavantajoase, pentru a-și putea achita datoria, fiind păgubite cu suma de 163.320 Euro.
Din probele administrate în faza de urmărire penală s-a constatat în mod corect și judicios că în sarcina făptuitorilor nu se regăsesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenție, neputând fi dovedită latura subiectivă, respectiv că făptuitorii ar fi acționat cu intenția inducerii în eroare a părților vătămate și nici nu s-a putut dovedi că aceștia au cunoscut la momentul încheierii contractelor că nu vor fi în măsură să restituie sumele împrumutate. părților vătămate a fost cauzată de nerespectarea obligațiilor contractuale asumate, părțile vătămate cunoscând și acceptând toate condițiile la data semnării contractelor de împrumut.
Astfel, făptuitorul, datorită situației economice precare a firmei sale s-a văzut în situația în care nu a mai avut nici o șansă de a obține credit bancar în intervalul de timp prevăzut în contract până la scadență.
Astfel, în situația sa nu există probe temeinice care să ateste că el a urmărit și a dorit să înșele părțile vătămate. Simpla afirmație a făptuitorului cu privire la faptul că va încerca să obțină un credit bancar din care să restituie sumele împrumutate, nematerializată cu succes, nu constituie, în plan obiectiv, o manoperă dolosivă, o activitate de prezentare a unei fapte existente mincinoase ca fiind adevărată. Acest făptuitor a nerespectat o obligație de natură civilă, respectiv nerestituirea împrumutului.
În ceea ce-l privește pe făptuitorul G, nici el nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de înșelăciune, tocmai pe același considerent, adică nu s-au respectat obligații de natură civilă, fiind adevărat că părțile vătămate au avut de suportat consecințe patrimoniale severe, însă acest, fapt nu poate schimba natura juridică a problemei pusă în discuție, care este de esență civilă și nu penală.
Pe cale de consecință, s-a reținut că rezoluțiile organului de urmărire penală, în sensul neînceperii urmăririi penale, sunt legale și temeinice și au fost menținute de către instanță, care în temeiul art.278 ind.l a1.8 lit.a pr.pen. a respins plângerile părților vătămate, și.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs petenții, și, solicitând casarea acesteia ca nelegală și netemeinică iar în urma rejudecării cauzei să se admită plângerea lor împotriva rezoluției procurorului, iar cauza să fie trimisă la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaților și
Analizând recursurile petenților pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Astfel în cauză nu există intenția intimaților de a înșela petenții.
Ori, pentru existența infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 pen. sub aspectul laturii subiective este necesar ca făptuitorul să acționeze cu intenție directă. Astfel acesta își dă seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiește părții vătămate o pagubă, urmare a cărei producere o dorește. În cazul înșelăciunii în convenții, atât acțiunea de inducere în eroare cât și acțiunea de menținere în eroare trebuie să aibă loc cu prilejul încheierii sau executării unui contract.
Din cerința săvârșirii unei acțiuni de inducere în eroare sau de menținere în eroare rezultă că neexecutarea obligațiilor ce derivă dintr-un contract încheiat nu constituie infracțiunea de înșelăciune, dacă nu s-a stabilit că s-au folosit manopere dolosive față de creditorul obligației cu ocazia încheierii contractului.
De asemenea, pentru existența înșelăciunii în convenții este necesar ca inducerea sau menținerea în eroare să se fi produs în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.
Ori în sarcina celor doi făptuitori nu s-a dovedit că exista intenția de a induce în eroare părțile vătămate cu ocazia încheierii contractelor de împrumut cu ipotecă imobiliară,care au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale,părțile vătămate luând la cunoștință în momentul semnării despre consecințele neachitării sumelor împrumutate.
Din declarația numitului a rezultat că acesta nu a avut intenția de a induce în eroare pe membrii familiilor și prin prezentarea unui plan de afaceri,dar datorită faptului că în urma unor executări silite efectuate de către,care deținea utilajele închiriate de către SC SRL nu a mai avut posibilitatea să producă carbonat de,societatea acestuia fiind lipsită de mijloace de producție.Astfel nu se poate afirma că acesta avea cunoștință la momentul încheierii contractelor de împrumut că nu va avea posibilitatea de a obține un contract de credit și de a restitui împrumutul.
Prin urmare, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia și în mod corect s-a respins plângerea petenților împotriva rezoluției procurorului.
În consecință, Curtea în baza art.38515pct.2 lit.b proc.pen. va respinge ca nefondate recursurile petenților.
În baza art.192 alin.2 C,proc.pen. va obliga petenții la câte 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenții, și, împotriva sentinței penale nr. 189/D din 1 aprilie 2008 Tribunalului Cluj.
Obligă pe petenți să plătească în favoarea statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 09 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.IM
Dact./2ex.
22.09.2008
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
