Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 546/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 546/2008
Ședința publică din 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
- Serviciul Teritorial Alba reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 14 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat și inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al inculpatului, avocat depune la dosar adeverința eliberată de Universitatea din Sibiu și declarația dată de mama inculpatului.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar pe fondul cauzei să se constate că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului au încetat și că nu există temeiuri care să justifice privarea de libertate. Precizează că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au fost cele prevăzute de art. 148 lit. d și f Cod procedură penală, respectiv că inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Raportat la primul temei arată că se reține de către instanță că în speță este vorba de infracțiuni de pericol și că lăsarea în libertate ar recrea starea de pericol existentă la momentul imediat anterior arestării preventive. Învederează că nu poate fi primită această opinie deoarece nu există probe în sensul pregătirii săvârșirii unei noi infracțiuni. Mai mult, fiind vorba de infracțiuni de pericol, acestea au cunoscut un moment al epuizării, al consumării, astfel că lăsarea în libertate nu ar putea recrea starea de pericol, cu atât mai mult cu cât nu sunt probe sau indicii că ar mai pregăti săvârșirea de infracțiuni.
Cu privire la celălalt temei reținut de instanță, cel prevăzut de lit. d al art. 148 Cod procedură penală privind săvârșirea cu intenție a unei noi infracțiuni, arată că, ca și premisă presupune săvârșirea unei noi infracțiuni iar atributul săvârșirii cu intenție a unei infracțiuni îi aparține doar instanței de judecată, motiv pentru care litera d nu poate fi reținută în cauză.
Arată că inculpatul a cooperat cu organele judiciare, nu s-a sustras de la percheziție, a recunoscut săvârșirea infracțiunii de consum de droguri, s-a prezentat la termenele de judecată în dosarul aflat pe rolul Curții de Apel, privind apelul împotriva hotărârii de condamnare nedefinitivă a inculpatului, astfel că acesta nu se sustrage de la judecată. Mai arată că inculpatul este înscris în anul I la facultate și este încadrat în muncă, astfel că nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, mai mult, el nu va mai locui la apartamentul de la care a fost arestat, ci va locui cu mama sa, așa cum rezultă din declarația olografă dată de aceasta.
Pentru motivele arătate mai sus solicită lăsarea în libertate a inculpatului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul, avocat, solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
Arată că din probele administrate nu rezultă cu certitudine vinovăția acestui inculpat și consideră că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Solicită instanței să aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, și anume: vârsta acestuia și faptul că este vorba de un act izolat de vânzare.
Reprezentanta DIICOT solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică. Consideră că temeiurile care au stat la baza luării măsurii subzistă și în prezent, și anume art. 148 lit. d și f Cod procedură penală pentru inculpatul și art. 148 lit. f Cod procedură penală pentru inculpatul.
Solicită instanței să aibă în vedere, alături de gravitatea faptelor și reținerea aspectului vârstei inculpaților, precum și faptul că pericolul social concret pentru ordinea publică subzistă în continuare.
Arată că instanța a dat dovadă de clemență în ce privește persoana inculpatului, dar acesta a săvârșit o nouă infracțiune.
Pe cale de consecință solicită respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate și arată că nu s-a sustras niciodată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În deliberare, constată că prin încheierea penală din 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-, în baza art. 160 și 3001Cod procedură penală s-a dispus menținerea măsurii preventive a arestării inculpaților:
1. și
2.
ambii deținuți în Penitenciarul M -
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Hunedoaraa reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin încheierea penală nr. 47 din 18 septembrie 2008 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului în temeiul art. 148 lit. d și f Cod procedură penală, pentru infracțiunile de trafic de droguri prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000, consum de droguri, prev. de art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000 și punere la dispoziție a locuinței pentru consum de droguri, prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000, iar a inculpatului în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, pentru infracțiunea de trafic de droguri, prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000.
Temeiurile avute în vedere la data arestării preventive a inculpaților subzistă și în prezent, iar pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, instanța a reținut că acesta nu trebuie probat prin administrarea unor anumite dovezi, ci poate fi dedus din împrejurările comiterii faptelor, consecințele negative ale acestora, precum și din gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, gravitate care rezidă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor - 3-15 ani.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, s-a constatat că acesta a mai fost cercetat și condamnat în primă instanță nedefinitiv, tot pentru același gen de infracțiuni.
Susținerile inculpaților că au recunoscut faptele, că au colaborat cu organele de anchetă și că se vor prezenta la toate termenele de judecată nu justifică revocarea arestării preventive și cercetarea inculpaților în stare de libertate.
Aceleași considerente expuse mai sus exclud posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În concluzie, constatând că subzistă temeiurile avute în vedere la data arestării preventive, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160 și art. 3001Cod procedură penală și că arestarea preventivă a inculpaților nu a depășit o durată rezonabilă, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților și.
Împotriva încheierii penale au declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 141 Cod procedură penală, inculpații și, aducându-i critici pentru netemeinicie, sub următoarele aspecte:
- în cauză nu mai subzistă temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive;
- nu sunt întrunite exigențele art. 148 lit. f Cod procedură penală referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților;
- lăsarea în libertate este impusă de necesitatea continuării studiilor de către inculpatul.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce vor urma:
1. Instanța a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului în considerarea dispozițiilor art. 3001raportat la art. 160 al. 3 Cod procedură penală, apreciind în mod corect, raportat la actele și lucrările din dosar, că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare.
2. Curtea arată că procedura instituită de art. 3001Cod procedură penală este o procedură cu caracter special, care impune instanței ca la primirea dosarului să verifice dacă măsura preventivă a fost dispusă sau menținută în condiții de legalitate.
3. Ca atare, Curtea sesizează că, în această procedură, Tribunalul este limitat la a verifica legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților.
4. În cauza de față, Curtea apreciază că apărările invocate de inculpați sunt pur formale și nu-și găsesc corespondent în actele dosarului.
5. Menținerea necesitării arestării preventive este justificată în cauză de rațiuni plauzibile, rațiuni ce țin de natura acuzațiilor formulate împotriva inculpaților (acuzații grave, de trafic de droguri), de faptul că ordinea publică ar rămâne realmente amenințată, precum și de aspectele ce conturează personalitatea inculpaților (persistența inculpatului în comiterea acestui gen de infracțiuni).
6. Aspectele de ordin personal invocate în apărare nu reprezintă în opinia Curții, temeiuri suficiente care să justifice lăsarea în libertate, astfel că necesitatea protejării unui interes general, public, primează ocrotirii celui privat al inculpaților.
7. Reținând că, raportat la actele din dosar, menținerea măsurii este indispensabilă pe baza circumstanțelor, ea fiind justificată și de considerente de utilitate procedurală, prin prisma dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, Curtea va respinge în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursurile inculpaților, cu consecința obligării lor la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 14 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 40 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, iar pe inculpatul să plătească statului suma de 140 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
2 ex./17.10.2008
Jud. fond
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
