Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 543/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 543/2008
Ședința publică din 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul R împotriva deciziei penale nr. 139 din 04.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul asistat de apărător ales, avocat și reprezentantul părții civile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului declarat, conform art. 38515al. 2 pct. 2 lit. a Cod procedură penală și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Arată că există dubii cu privire la calitatea de gestionar al inculpatului, la dosar existând contractul de muncă al inculpatului dar în acesta nu i se stabilesc clar sarcinile, neexistând o fișă a postului semnată de inculpat cu privire la atribuțiile sale, mai mult acestuia nu i s-a făcut nici măcar un instructaj.
Arată că o primă critică cu privire la hotărârea atacată este aceea că nu s-a verificat calitatea de gestionar a inculpatului, neexistând nici un proces verbal de predare-primire, nefiind astfel îndeplinite aspectele privind subiectul activ al infracțiunii.
Arată că a doua critică privește latura obiectivă a faptei. Precizează că nu a fost chemat gestionarul pentru a semna inventarierea, că nu s-a luat declarația scrisă a gestionarului înainte de începerea inventarierii. O altă lipsă constată de expertul contabil este aceea că nu s-au semnat filele de inventariere de către gestionar și că nu s-a întocmit lista de inventariere. Arată că nu se poate stabili un prejudiciu dacă acesta nu este stabilit de către o comisie legal constituită. Pentru aceste motive contestă prejudiciul.
Față de cele de mai sus, apreciază că nu există subiectul activ, latura subiectivă și nici latura obiectivă, motiv pentru care nu există nici infracțiunea de delapidare.
Cu privire la cea de-a doua infracțiune, cea de fals în înscrisuri, arată că aceasta nu poate să existe sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, facturile nefiind folosite pentru a produce efecte juridice, motiv pentru care solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, cu cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial și cheltuieli de transport.
Reprezentantul părții civile arată că inculpatul afirmă în primul rând că este vorba despre o înscenare, că prima declarația a fost dată sub influența patronului dar aceste afirmații nu au nici un suport, mai mult restul declarațiilor au fost date în mod legal.
Arată că se contestă calitatea de gestionar a inculpatului dar arată că acesta a semnat contractul de muncă pentru funcția de gestionar, așa cum rezultă și din declarația de la fila 55 unde recunoaște că era lucrător gestionar și de unde rezultă că știa ce are de făcut, chiar dacă nu se poate face dovada fișei postului.
Precizează că la fila 26 din dosarul de urmărire penală există procesul verbal încheiat de angajator și semnat de sora inculpatului, prin care se recunoaște predarea către inculpat a listelor de inventariere.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nelegal.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului.
Inculpatul R, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și declară că este nevinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediașa fost trimis în judecată inculpatul R pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 2151alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și fals prevăzută de art. 290 Cod penal aflate în concurs real, art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut prin rechizitoriu că prin contractul individual de muncă inculpatul a fost angajat ia 18.10.2004 în calitate de gestionar la magazinul SC SRL S din municipiul Mediaș,- cu profilul comerț cu piese auto.
Inculpatul a preluat magazinul pe baza unui inventar de la fostul gestionar lucrând singur și având ca sarcini de serviciu: primirea și verificarea mărfurilor, înregistrarea documentelor de primire marfa în registrul de gestiune, vânzarea pieselor auto, încasarea valorii mărfurilor, eliberarea de bonuri fiscale, întocmirea de monetare și întocmirea de facturi fiscale.
de la sfârșitul anului 2004 s-a soldat fără lipsă în gestiune.
La 31.12.2005 s-a constatat o lipsă în gestiune de 36.234,9 lei. Justificarea inculpatului a fost că nu a încasat banii pe toate piesele vândute sens în care și prezintă o listă cu 21 de societăți comerciale și instituții de la care urma să primească sumele de bani. în zilele de 9 și 11 ianuarie 2006 inculpatul a solicitat telefonic facturistului de la sediul firmei din S să întocmească 6 facturi fiscale menționând beneficiarul și sumele. Acesta întocmește și îi trimite facturile cu seria - - nr. -, nr. - și - din 9.11.2006 și nr. -, nr. -, nr. - din 11.01.2006 cu valoare totală de 10.891,99 lei. Aceste facturi și nota sunt prezentate și se cere scăderea valorilor respective din gestiune.
La 1.01.2006 se efectuează un nou inventar, ocazie cu care se verifică facturile și nota și se constată că sunt fictive beneficiarii invocați de inculpat susținând că nu au cumpărat piese auto de la magazinul din Mediaș. în acest sens, se stabilește o lipsă în gestiune de 31.645,36 lei. Ca urmare a acestui inventar, la 2.02.2006 inculpatul predă magazinul și nota explicativă pe care o dă recunoaște că a luat bani din vânzarea pieselor auto, pe care i-a cheltuit în diferite locuri și spații de distracție, prezentând o listă falsă cu beneficiari. Ulterior inculpatul justifică lipsa în gestiune prin faptul că acele sume de bani reprezintă procentul de 5% din încasări pe care trebuia să îl primească în urma înțelegerii cu administratorul firmei.
Audierea martorilor - contabilă la societate, dezvăluie o altă stare de fapt față de cea susținută de către inculpat după ce a revenit asupra primelor declarații.
Din declarația martorilor se desprinde împrejurarea că pe lângă faptul că și-a însușit sume de bani din încasări, inculpatul a introdus în magazin piese cumpărate ieftin de la alte persoane însușind banii rezultați din vânzarea lor și întocmind o listă cu 21 de cumpărători fictivi.
Prin sentința penală nr. 221 din 25.06.2007, Judecătoria Mediașa condamnat inculpatul, prin schimbarea încadrării juridice, din cea de la art. 290 alin. 1 Cod penal în cea prevăzută de art. 290 alin. 1 raportat la art. 31 alin. 2 Cod penal, la o pedeapsă de 6 luni închisoare iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 2151alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal la 1 an și 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. 1 Cod penal și a art. 64 lit. a, b și c Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani și 8 luni, atrăgându-se atenția asupra condițiilor de revocare a beneficiului suspendării.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să
plătească societății parte civilă 31.995,16 lei despăgubiri civile.
S-a dispus desființarea totală a celor 6 facturi fiscale false de la filele 14-19 dosar.
S-a reținut prin hotărâre că inculpatul a lucrat în calitate de gestionar la magazinul din Mediaș al societății comerciale cu începere de la data de 18.10.2004 preluând marfa din magazin e bază de registru de registrul de gestiune și inventar.
Inculpatului i s-au stabilit atribuțiunile de primirea și verificarea mărfurilor, înregistrarea documentelor de primire marfa în registrul de gestiune, vânzarea pieselor auto, încasarea valorii mărfurilor, eliberarea de bonuri fiscale, întocmirea de monetare și întocmirea de facturi fiscale. S-au efectuat inventare la sfârșitul anului 2005 și începutul anului 2006, ocazie cu care s-a constatat o lipsă în gestiune de 31.645, 36 lei.
Inculpatul a cerut să se întocmească 6 facturi fiscale indicând beneficiarii și sumele de bani iar la o cercetare amănunțită, s-a constatat că acestea sunt fictive și aveau menirea să justifice lipsa din gestiune a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul fără a-l motiva în scris.
În cauză s-au administrat și probe cu o expertiză contabilă.
În motivarea orală a apelului s-a aratat că inculpatul nu avea calitatea de gestionar deci nu avea calitatea subiect activ calificat al infracțiunii de delapidare și de fapt la dosar nu s-a depus fișa postului inculpatului. Pentru acest motiv s-a solicitat achitarea pentru infracțiunea de delapidare. De asemenea s-a solicitat a se constata că din expertiza contabilă rezultă faptul că inventarele nu au fost corect efectuate, nu s-a luat declarația gestionarului și nu s-a întocmit procesul verbal de inventariere, motiv pentru care se solicită achitarea inculpatului pentru infracțiunea de fals.
Prin decizia penală nr. 139/04.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- a fost respins apelul formulat de inculpatul R împotriva sentinței penale nr. 221/25.06.2007 a Judecătoriei Mediaș.
S-a făcut aplicarea art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
În considerentele deciziei Tribunalul a expus următoarele argumente:
Starea de fapt și încadrarea juridică au fost corect reținute de către instanța fondului.
Inculpatul, potrivit exercitării efective a atribuțiilor, în cadrul magazinului societății comerciale din Mediaș, îndeplinea atribuții de gestionar și de fapt și pe acelea de funcționar potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 2 Cod penal.
Este indubitabil faptul, după cum rezultă din nota explicativă de la fila 9 dosar de urmărire penală, că inculpatul a luat bani din vânzarea pieselor auto și i-a cheltuit în diferite locuri și spații de distracție iar pentru justificarea acestor sume de bani a solicitat întocmirea unei liste cu societăți false, care ar fi ridicat marfa de la magazinul unde își desfășura activitatea.
În acest sens s-au întocmit 6 facturi fictive pe care inculpatul le-a folosit deși operațiunile respective nu s-au desfășurat.
La fel de necontestat este și faptul că la cele două inventare efectuate, la sfârșitul anului 2005 și începutul anului 2006, s-a constatat o lipsă în gestiune de 31.645, 36 lei pe care inculpatul nu o poate justifica în condiții licite.
Din expertiza efectuată la cererea inculpatului în apărare, nu a rezultat elemente care să justifice lipsa în gestiune.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 3853Cod procedură penală inculpatul R aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte (f 8):
1. instanța de fond și instanța de apel nu s-au pronunțat cu privire la problemele de drept ridicate de către inculpat și nici în cea privind raportul de expertiză depus la dosar.
2. inculpatul nu a avut calitatea specială cerută de textul de lege;
3. în cauză nu există un prejudiciu cert.
Curtea a procedat la audierea inculpatului, acesta nefiind ascultat în procedura apelului, conform recomandărilor Consiliului Europei și cauzei Tierce vs (f 8).
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor urma:
1. Curtea reține în urma examinării considerentelor hotărârii de primă instanță că aceasta a realizat o analiză și o evaluare judicioasă a tuturor probelor din dosar, inclusiv a raportului de expertiză efectuat în cauză asupra căruia s-a pronunțat (f 394 dosar fond).
2. Judecătoria a arătat detaliat și explicit motivele pentru care a reținut unele din concluziile acestui raport ca fundament în stabilirea vinovăției inculpatului în măsura în care aceste concluzii au fost coroborate cu celelalte mijloace de probă (acte, înscrisuri, depoziții, martori, etc.).
3. Curtea sesizează că vinovăția inculpatului a fost stabilită în mod clar și neechivoc în cauză, în urma coroborării concluziilor raportului de expertiză cu înscrisurile și listele de inventarieri, precum și cu depozițiile martorilor,.
4. Atât Tribunalul, cât și instanța de fond au analizat probatoriul administrat în cauză, exprimându-și motivat aprecierile cu privire la problemele de drept invocate de inculpat.
5. Curtea arată, în ceea ce privește problema pusă în discuție vizând calitatea specială pe care trebuia să o posede inculpatul, și anume, aceea de gestionar, că ea a fost examinată de către instanțele inferioare.
Curtea reține la rândul său că, în speță, încadrarea pe care o avea inculpatul în societatea respectivă, precum și specificul activității pe care o desfășura, conduc automat și fără dubiu la aprecierea calității sale de gestionar.
Curtea reține că, raportat la atribuțiile ce-i reveneau, de primire marfă, vânzare, întocmire acte, inculpatul gestiona patrimoniul acelui magazin și atare, avea calitatea cerută de lege (ar. 147 al. 2 și 2151(1) Cod penal).
6. Referitor la critica ce vizează prejudiciul, Curtea constată că aceasta este vădit nefondată, nefiind susținută de probele dosarului.
Este indubitabil faptul că prin activitatea sa inculpatul a creat părții civile un prejudiciu cert și real.
Acest aspect este confirmat de raportul de expertiză contabilă judiciară cu nr. 42/22.02.2008 (f 27 dosar apel), precum și de conduita inculpatului, relevată de depozițiile martorilor, acesta fiind de acord să acopere prejudiciul cauzat, în discuțiile purtate de administratorul părții civile SC SRL.
7. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R împotriva deciziei penale nr. 139 din 04.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 80 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./22.10.2008
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
