Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 553/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr- DECIZIA PENALĂ NR.553/
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Ședința publică din 14 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Andreescudr.- -, JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu
JUDECĂTOR 3: Marioara- G--
Judecător:-
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin
procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 02.10.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, conform delegației aflate la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
În baza dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Se permite apărătorului recurentului să ia legătura cu acesta potrivit disp.art.172 alin.7 cod procedură penală, aflându-se în stare de arest.
Nemaifiind cereri de formulat curtea constata recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra acestuia.
Apărătorul recurentului-inculpat, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 02.10.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș și lăsarea în libertate a inculpatului având în vedere raportul de necropsie aflat la dosar, din care rezultă cu claritate faptul că inculpatul este cercetat pentru o altă faptă la care, la data săvârșii acesteia, victima se afla în viață. Reținându-se lipsa probelor directe privind vinovăția inculpatului solicita admiterea recursului și lăsarea acestuia în libertate, în subsidiar solicitând înlocuirea măsurii arestului preventiv cu aceea de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca nefondat, fiind îndeplinite disp.art.3002si art.160/b cod procedură penală avute în vedere de instanța de fond.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 38513alin.3 cod procedură penală, solicită admiterea recursului și judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față, deliberând, constată:
Prin încheierea din 2 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-, a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26 aprilie 1981, domiciliat în comuna, județul A, -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, fiind respinsă cererea de revocare a măsurii formulată de acesta.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că în cauză se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat care, este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Impotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, invocând faptul că, având în vedere raportul de necropsie, acesta este cercetat pentru o altă faptă, întrucât la data comiterii infracțiunii, victima se afla în viață, neexistând probe directe privind vinovăția sa.
Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit disp.art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art.300/2 din Codul d e pr.penală, incidente în speță, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160/
Alineatul 2 al art.160/b din Codul d e pr.penală, prevede că "Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există altele noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului".
In alin.3 al textului de lege sus-menționat, se prevede: "Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
Revenind la speța dedusă judecății, din actele și lucrările de la dosar, rezultă că recurentul-inculpat a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.610/P/2007 din 5 martie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art.174 Cod penal.
Arestarea preventivă a inculpatului-recurent a fost dispusă prin încheierea din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, pe o perioadă de 29 zile, iar până în prezent, această măsură a fost menținută și prelungită succesiv, apreciindu-se că în cauză subzistă condițiile cumulative prev. de art.143 și 148 lit.f Cod pr.penală.
Temeiul luării măsurii arestării preventive l-au constituit prevederile art.148 lit.f Cod pr.penală, instanța de fond reținând că inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
In opinia curții, în mod corect tribunalul a apreciat că se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, cu motivarea că în cauză sunt aplicabile prevederile art.300/2 și ale art.160/b alin.1 și 3 din Codul d e pr.penală, respectiv subzistența temeiurilor care au determinat arestarea preventivă.
Această apreciere este corectă, întrucât la dosarul cauzei se află suficiente probe de natura celor la care se referă art.143 rap. la art.68/1 Cod pr.penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
In raport de art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Activitatea infracțională descrisă în rechizitoriu este de natură să formeze convingerea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, justifică temerea că acesta ar săvârși noi infracțiuni și impune menținerea arestării preventive, așa cum corect a hotărât tribunalul prin încheierea recurată.
In speță, pericolul social potențial se apreciază în raport cu comportamentul inculpatului, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise și urmările acesteia.
Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, sentimentul de insecuritate în rândul societății generat de faptul că persoane bănuite de comiterea unor infracțiuni cu urmări grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Este adevărat că numai gravitatea faptelor imputate nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, de mare rezonanță în localitatea în care s-a produs.
Așa fiind, în mod judicios tribunalul, constatând că sunt incidente prevederile art.300/2 rap. la art.160/b alin.1 și 3 Cod pr.penală, a menținut starea de arest, încheierea recurată fiind legală și temeinică.
Susținerile recurentului-inculpat cu privire la probe și vinovăție, exced cadrului procesual de față, acestea urmând a fi examinate pe fondul cauzei de către organele competente potrivit legii.
Față de cele ce preced, curtea, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, potrivit art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 02 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr. Gh.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
Jud.fond
30 octombrie 2008
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Teodora Gheorghe Sorescu, Marioara
