Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 572/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECI ZIA NR. 572
Ședința publică din data de 14.08.2009
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Dan
: - -
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 5 iunie 1967, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 5.08.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care conform art. 300/2 rap la art. 160/b s C.P.P.-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului si s-a dispus menținerea acesteia.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 4734/12.08.2009 eliberată de Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat, susține că
acesta a înțeles să formuleze recurs împotriva încheierii dată de Tribunalul Prahova, prin care s-a menținut măsura arestării preventive, întrucât din punctul său de vedere, temeiurile pentru care s-a luat inițial măsura arestării preventive împotriva sa nu mai subzistă, iar în prezent nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.
Susține de asemenea că, măsura arestării preventive este una mult prea severă față de gravitatea faptei și persoana inculpatului, iar prin lăsarea sa în libertate nu ar exista pericolul ca acesta să zădărnicească aflarea adevărului.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Prahova și pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii dată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect apreciat că subzistă motivele pentru care s-a luat inițial această măsură, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P.
Mai mult, inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. a, ceea ce denotă faptul că a dat dovadă de perseverență infracțională.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că judecătorul nu putea să judece cauza sa și pe data de 15.06.2009 și pe data de 5.08.2009 și că în cauza de față nu se judecă fapta, ci trecutul său. Solicită de asemenea instanței de recurs să verifice declarațiile martorilor asistenți, in care aceștia precizează că la momentul când s-a încheiat procesul verbal nu au fost de față.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea din data de 05.08.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, conform art.3002C.P.P. rap. la art.160 s C.P.P.-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, pe baza actelor și lucrărilor dosarului s-a constatat de prima instanță că arestarea preventivă a inculpatului, s-a dispus in condiții de legalitate și temeinicie, acesta fiind arestat preventiv de Tribunalul Prahova în dosar nr-, prin încheierea din camera de consiliu nr.28, din data de 19.03.2009. De asemenea a apreciat tribunalul că subzistă temeiurile care au fost avute in vedere la luarea acestei măsuri, pedeapsa pentru infracțiunea comisă este mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei, modalitatea de operare, fapta care prezintă un grad de pericol ridicat, dar si din temerea că lăsat în libertate inculpatul ar putea comite fapte de același gen.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru netemeinicie, susținând că temeiurile pentru care s-a luat inițial măsura arestării preventive împotriva sa nu mai subzistă, iar în prezent nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive. Mai mult această măsură privativă este una mult prea severă față de gravitatea faptei și persoana sa, iar prin lăsarea în libertate nu ar exista pericolul ca să zădărnicească aflarea adevărului. A invocat recurentul că în cauza de față nu se judecă fapta, ci trecutul său.
Verificând încheierea tribunalului, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de recurs invocate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, rezultă că aceasta este temeinică și conformă dispozițiilor ce reglementează menținerea arestării inculpatului la judecata cauzei.
Astfel, rin p. Rechizitoriul nr. 2696/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i pen. cu aplic. art. 37 lit.a Cod Penal, reținându-se că în data de 14/15.03.2009, in calitate de complice a ajutat la pătrunderea in imobilul aparținând părții vătămate și a asigurat paza inculpatului G, de unde acesta a sustras bunuri in valoare de 13000 lei.
Prin sentința penala nr.1193/22.06.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosar nr-, în baza art.1608aalin. 6 rap. la art. 1602.pr.pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, și a fost condamnat acesta, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i pen. cu aplic. art. 37 lit.a Cod Penal, la pedeapsa de 4(patru) ani închisoare dispunându-se și revocarea beneficiului liberarii conditionate cu privire la restul de 327 zile inchisoare, ramas neexecutat din pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata prin sent. pen. nr. 3000/21.12.2006 a Judecătoriei Ploiești, def. prin dec. pen. nr. 584/29.06.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, rest contopit cu pedeapsa aplicata în cauză, inculpatul urmand sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4(patru) ani închisoare.
Analizând temeinicia menținerii măsurii preventive, Curtea reține că aceasta satisface întrutotul dispozițiile art. 3002rap la art. 160 al.1 si 3 C.P.P. atâta timp cât motivul ce a determinat luarea acesteia subzistă, cercetarea judecătorească desfășurată neaducând vreo schimbare în ce privește mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală pentru susținerea infracțiunilor stabilite în sarcina inculpatului prin actul de trimitere în judecată.
Susținerile recurentului referitoare la faptul că menținerea măsurii arestării preventive nu se mai impune deoarece temeiurile avute în vedere inițial nu mai subzistă nu pot fi primite de C, acestea găsindu-și în prezent aplicabilitatea, fapta comisă de către inculpat reliefând împrejurarea că lăsarea acestuia in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În justificarea acestei ultime concluzii, se au în vedere pe lângă argumentele prezentate mai sus și cele ce derivă din examinarea antecedentelor penale ale recurentului, acesta fiind sancționat anterior, pentru infracțiuni similare ceea ce justifică temerea că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, dar mai ales pentru comunitatea din care acesta face parte.
Așa fiind, în aprecierea îndeplinirii condiției pericolului pe care lăsarea în libertate a recurentului îl prezintă pentru ordinea publică, nu se poate face abstracție de elementele ce țin de gravitatea faptei comise și de cazierul persoanei în cauză (filele 104 - 105 dosar urmărire penală), știut fiind că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, severitatea sancțiunii și cazierul reclamantului sunt elemente ce pot fi avute în vedere în aprecierea pericolului de sustragere de la proces sau de repetare a infracțiunilor, ele constituind prin ele însele temeiuri suficiente și pertinente pentru a se aprecia că privarea de libertate satisface în continuare exigențele Convenției Europene fără a se produce o încălcare a dispozițiilor acesteia prin menținerea recurentului în stare de arest.
Concluzionând, în raport de considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul se privește ca nefondat, respingându-se în baza art. 38515pct.1 lit. b
C.P.P.Văzând și disp. art. 192 al.2 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 5 iunie 1967, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 05.08.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.08.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Dan
- - - - - - -
Grefier
4 ex/118.08.2009
Red..
nr- Tribunalul Prahova
-
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Dan
