Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 603/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arest preventiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 603
Ședința publică de la 09 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - - JUDECĂTOR 3: George Ciobanu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Dolj.
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță - împotriva Încheierii din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat (în stare de arest), asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, instanța de control judiciar, din oficiu, pune în discuție excepția tardivității introducerii cererii de recurs.
Avocat, având cuvântul pentru recurent, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la excepția ridicată.
Reprezentantul Parchetului, pune concluzii de respingere a recursului formulat de inculpat, ca tardiv introdus, cu obligarea corespunzătoare a recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și judecarea sa în stare de libertate,lăsând la apreciere soluția ce se va pronunța referitor la excepția tardivității.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin Încheierea din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală, în dosarul cu nr-, în baza art. 300/2 rap.C.P.P. la art. 160/b al. 3 C.P.P. s-a constatat legalitatea si temeinica măsurii arestării preventive a inculpatului - fiul lui și născut la 01.11.1984 în oraș O, jud. O, cu același domiciliu, str. -, - 2,. B,. 3,. 16, județul O, cetățean român, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C și s-a dispus menținerea acesteia.
Todată, s-a dispus respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond, analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului în raport de actele și lucrările dosarului, a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă - așa cum au fost reținute la luarea acestei măsuri, prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 7 din 06 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- - se mențin, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. b și C.P.P. în sensul că există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unor părți, a unor martori, fiind dovedită și condiția pericolului concret pentru ordinea publică, prin certitudinea că odată lăsat liber, fie și în limita unei alte măsuri preventive, dar restrictivă de libertate, inculpatul ar comite noi fapte penale.
S-a constatat că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri nu au încetat si nici nu s-au schimbat, neexistând deci nici o probă în acest sens, criteriile avute în vedere - respectiv cele prev. de art. 136 alin. 8.C.P.P.(anume gradul de pericol social ridicat al infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, modul de săvârșire, dar și frecvența crescândă a unor asemenea fapte cu rezonanță socială deosebită de natură a genera un sentiment de insecuritate în rândul membrilor societății civile), precum și de circumstanțele concrete în care acesta a acționat - persoanele audiate în cauză confirmând faptul că inculpatul le obliga prin amenințări și prin folosirea violenței pe minorele, și să întrețină raporturi sexuale cu persoane de sex opus, care erau clienți aduși de acesta, iar sumele de bani obținute de persoanele vătămate erau însușite de inculpat. Tinerele obligate să practice prostituția au susținut că, în repetate rânduri, inculpatul a înregistrat cu telefonul mobil momentul în care se întrețineau acele raporturi sexuale, imaginile obținute fiind transferate într-un calculator deținut la domiciliul său, ulterior minorele fiind șantajate în sensul că imaginile respective vor fi postate de inculpat pe diferite site-uri, în situația în care vor refuza să mai întrețină raporturi sexuale.
În raport cu toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat că pentru menținerea măsurii arestării preventive există indicii temeinice, așa cum prevăd dispozițiile art. 681.C.P.P. în sensul că "sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta". Astfel, din examinarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, a rezultat implicarea inculpatului în săvârșirea faptei pentru care este cercetat, existând un pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea acestuia în libertate, ce rezultă din gravitatea infracțiunii, raportat la reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor comunității, elemente de natură a induce un sentiment de insecuritate, dezaprobare și indignare publică față de infracțiunile săvârșite.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au fundamentat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, așa cum au fost expuse în încheierea din Camera de Consiliu nr.7 din 06 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, referitor la pericolul social concret pentru ordinea publică - art. 148 lit. f C.P.P.- subzistă în prezent și justifică privarea în continuare a acestuia de libertate.
Având în vedere vârsta persoanelor vătămate (care sunt minore) și influența negativă exercitată de inculpat asupra acestora rezultată din situația descrisă în actul de sesizare al instanței, confirmată de actele și lucrările dosarului, instanța de fond a apreciat că este întrunită și cerința menționată de art. 148 al. 1 lit. C.P.P. în sensul că, prin lăsarea acestuia în libertate s-ar crea posibilitatea de a încerca să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea acestor părți, fiind evident faptul că minorele se de atitudinea violentă a inculpatului și reacționează în funcție de aceasta.
Susținerea inculpatului - în sensul că starea de arest preventiv ar conduce la agravarea stării sale de sănătate, având în vedere faptul că suferă de o boală gravă, respectiv aplazie medulară ce necesită tratament periodic - este neîntemeiată, având în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile art. 139 ind.1 C.P.P. în situația în care se constată pe baza actelor medicale că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, Administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă, în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.
Împrejurările concrete ale faptei, întreaga activitate infracțională desfășurată în cauză de inculpat - care prin amenințări și prin folosirea violenței le obliga pe minore să întrețină raporturi sexuale cu persoane de sex opus, clienți aduși de acesta, sumele de bani obținute de persoanele vătămate fiind însușite de inculpat, cele privind natura și gravitatea infracțiunilor raportat la valorile sociale ocrotite de legea penală, circumstanțele reale și durata activității infracționale, urmările acestei fapte, insecuritatea și reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor societății a unor asemenea acte ilicite - denotă existența pericolului social concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a acestuia.
Așa cum s-a reținut și în decizia Înaltei Curți de Casație - Completul de 9 judecători nr. 210/29 iunie 2004, una din componentele noțiunii de ordine publică presupune, între altele, un climat social firesc în care să fie asigurată existența și menținerea unei stări de siguranță și securitate, de liniște a cetățenilor și de respectare a drepturilor acestora. Ori, în cauza de față se poate aprecia că, prin faptele ce formează obiectul dosarului, s-a produs un impact puternic asupra stării de siguranță, iar aceasta denotă cu certitudine un pericol social în sensul prevăzut de art. 148 lit. f C.P.P. care s-a statuat constant că poate rezulta și din pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Pe de altă parte, evoluția ascendentă a fenomenului infracțional în general și în mod deosebit a infracțiunilor de genul celei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, precum și impactul acestor infracțiuni asupra membrilor societății, cu atât mai mult cât victimele sunt minore, a condus instanța de fond la aceeași concluzie a temeiniciei arestării preventive a acestuia și la necesitatea menținerii acesteia în viitor. În același sens s-a statuat constant în practica instanțelor, cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, reținându-se just că acesta poate fi dedus, în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit al faptei - respectiv al infracțiunilor care prin natura, modul de săvârșire sau frecvența lor creează un sentiment de insecuritate opiniei publice, în ansamblu sau unei anumite colectivități în particular - fie din circumstanțele personale ale inculpatului, aspecte ce se regăsesc în totalitate și în speța dedusă judecății.
În cauză au fost respectate garanțiile procesuale ale unui proces echitabil pentru inculpat, i-a fost asigurat dreptul la informare, fiindu-i aduse la cunoștință toate acuzațiile, respectiv faptele de a cărei săvârșire este învinuit, conform art.137/1 alin.1 C.P.P. dar și dreptul la apărare atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată beneficiind de asistență juridică.
Având in vedere că la dosar există dovezi concludente privind implicarea inculpatului în fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată, cu privire la pericolul social concret dat de împrejurările comiterii acesteia - în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.b și C.P.P. și art.5 alin.1 din CEDO - Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece sunt motive verosimile privind infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată, iar lăsarea acestuia în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică - s-a constatat că măsura arestării preventive este temeinică și legală, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 300/2 rap. la art. 160/ al. 3 C.P.P. a fost menținută, temeiurile care au determinat luarea acesteia subzistând și în prezent.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cursul judecății și înregistrată sub nr. 2142 din 14.05.2009 de inculpatul, în raport cu actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că a fost trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, pornografie infantilă prev. de art. 18 al.1 din Legea 678/2001 și deținere fără drept de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic prev. de art. 51 al.1 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 41 al. 2 și 33 lit. a și Cod Penal sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru admiterea in principiu a cererii de liberare sub control judiciar prev. de art. 160/2 C.P.P. în sensul că, pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat, legea nu prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani.
S-a apreciat că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că, în situația lăsării în libertate a acestuia, există indicii că ar încerca zădărnicirea aflării adevărului, prin influențarea unor părți sau a martorilor, precum și faptul că ar putea săvârși noi fapte de același gen.
Pericolul social rezultă din împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor și din întreaga activitate infracțională desfășurată în cauză de inculpat, respectiv faptul că prin amenințări și violente le-a obligat pe minorele, și să practice prostituția, însușindu-și sumele de bani obținute în urma întreținerii raporturilor sexuale cu diferite persoane.
Natura și gravitatea infracțiunilor raportat la valorile sociale ocrotite de legea penală, circumstanțele reale și durata activității infracționale, urmările acestor fapte, insecuritatea și reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor societății a unor asemenea fapte, denotă existența pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaților.
Toate elementele expuse, au condus instanța de fond la aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate inculpatului și a justificării măsurii arestării preventive a acestuia, măsura fiind considerată cea mai adecvată în raport cu scopul măsurilor preventive, asigurându-se astfel atât prevenția generală cât și specială, subzistă și în prezent.
Instanța de fond a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul este neîntemeiată pe fond, fiind incidente dispozițiile art. 160/2 alin. 2.C.P.P. care prevăd expres că "liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte" și a fost respinsă, deoarece în cauză exista date care denotă că, în cazul punerii în libertate, inculpatul ar putea comite alte infracțiuni și ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Faptul că inculpatul este bolnav nu a prezentat relevanță sub aspectul admisibilității cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât, așa cum s-a arătat, acesta poate fi tratat în condițiile dispozițiilor art. 139/1 C.P.P.- respectiv sub pază permanentă, într-o unitate spitalicească de specialitate.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, fără a depune motive scrise, iar oral, în fața instanței de control judiciar, solicitând admiterea căii de atac astfel cum a fost formulată și judecarea sa în stare de libertate.
Recursul inculpatului este tardiv introdus.
Analizând recursul de față, se constată încălcarea dispozițiilor art. 3853alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 363 alin. 3 Cod procedură penală. Astfel, se reține că, la dezbaterile asupra fondului din data de 22 mai 2009, inculpatul a fost prezent și a beneficiat de asistența apărătorului ales, iar în raport de dispozițiile legale mai sus menționate, termenul de recurs se calculează în speță în termen de 24 de ore de la data pronunțării soluției instanței de fond, întrucât inculpatul se afla în stare de detenție.
Soluția dată prin încheierea instanței de fond, a fost pronunțată în ședință publică, inculpatul nedeclarând recurs împotriva acesteia, conform dispozițiilor legale în materie, cererea de recurs a acestuia fiind înaintată de administrația locului de deținere abia la data de 04 iunie 2009.
Se observă, de asemenea, că recurentul - inculpat nu a invocat nici o cauză temeinică de împiedicare, care să motiveze declararea recursului peste termenul prevăzut de lege, situație față de care, Curtea constată că nu există în speță motive pentru care recursul să poată fi repus în termen sau să poată fi calificat drept recurs peste termen.
Pentru aceste considerente, urmează a fi aplicate dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală și să fie respins recursul penal promovat de inculpat, cu obligarea corespunzătoare a acestuia din urmă la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță - împotriva Încheierii din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.: -
Jud. fond:.
Dact. 2 ex./ 15 Iunie 2009
-09 iunie 2009 -
-, jud. O, va urmări și încasa de la inculpatul suma de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, Doru Filimon, George Ciobanu
