Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 614/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 614
Ședința publică din data de 14 iulie 2008
PREȘEDINTE: Ion Stelian
JUDECĂTORI: Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
- - -
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui - și, născut la data de 24.06.1974 și, fiul lui - și I, născut la data de 28.04.1975, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 4 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160balin.3 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpați.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - inculpați - și, aflați în stare de arest, personal, asistați de avocat ales domnul avocat, din Baroul Dâmbovița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței, s-a luat legătura de apărătorul ales cu recurenții-inculpați arestați.
Intimați-inculpați având cuvântul pe rând prin apărătorul ales arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții- inculpați - și, arată că aceștia au formulat recurs împotriva încheierii din data de data de 04 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, considerând-o ca nelegală și netemeinică.
Arată că împotriva acestora urmărirea penală pentru infracțiunea de trafic de persoane a început în anul 2003 dar ulterior au fost scoși de sub urmărire penală.
În anul 2007 ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a fost infirmată și s-au reluat cercetările iar în data de 29 ianuarie 2007 la ribunalul Dâmbovițaa fost respinsă propunerea de arestare preventivă privind pe cei doi inculpați.
Împotriva celor doi inculpați s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara.
La data de 14.05.2008 inculpaților le-a fost prezentat materialul de urmărire penală la parchet, cei doi înțelegând că nu vor mai fi chemați pentru cercetări.
La data de 22 mai 2008 cei doi inculpați și-au procurat bilete în vederea plecării în Spania și cu această ocazie la controlul vamal s-a constatat interdicția de a părăsi țara, au fost reținuți și s-a dispus încarcerarea lor.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive Tribunalul Dâmbovițaa menținut starea de arest a acestora, măsură care este netemeinică și nelegală.
Inculpații nu au zădărnicit urmărirea penală și nici nu există indicii că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Cei doi inculpați s-au prezentat atât la poliție cât și la parchet și nu există motive temeinice ca măsura arestării să fie menținută.
Se solicită admiterea recursurilor formulate de cei doi inculpați, casarea încheierii de ședință pronunțată la data de 04 iulie 2008 de Tribunalul Dâmbovița și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că încheierea prin care Tribunalul Dâmbovițaa menținut măsura arestării preventive a inculpaților - și, conform disp. art. 3002alin. 3 Cod proc. penală, este legală și temeinică, raportat la disp. art. 143 Cod proc. penală și art. 148 Cod proc. penală.
Cei doi inculpați nu au respectat măsura obligării de a nu părăsi țara și au încercat să plece în Spania, sustrăgându-se de la urmărirea penală, iar dacă vor fi lăsați în libertate există riscul să procedeze la fel și la cercetarea judecătorească.
Aceștia nu pot invoca necunoașterea legii penale și nici faptul că odată finalizată urmărirea penală, măsura obligării de a nu părăsi țara încetează.
Solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea măsurii arestării preventive luată împotriva inculpaților, ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat - având ultimul cuvântul arată că a avut intenția să plece în Spania la soacra sa pentru a lămuri situația celor doi copii minori pe care acesta îi are.
Când a fost chemat la parchet a înțeles de la procuror că s-a finalizat cercetarea penală, iar dosarul va fi înaintat la instanță. De altfel nu s-a sustras niciodată de la urmărirea penală. Solicită admiterea recursului.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului arătând că măsura obligării de a nu părăsi țara expira la data de 20 mai 2008.
Plecarea sa în străinătate era determinată de rezolvarea unor probleme financiare, având rate de plătit la bancă și intenționând să meargă la sora sa în Spania, pentru a fi ajutat în găsirea unui loc de muncă.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față.
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 4 iulie 2008, Tribunalul Dâmbovița, în baza disp. art.3002cod proc. penală rap. la art.160balin.3 cod proc. penală a menținut arestarea preventivă dispusă prin încheierea nr.8 din 23.05.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- față de inculpații -, fiul lui - și, născut la 24.06.1974 în Com. Tătărani, județul D, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 rap. la art.2 lit.b pct.12 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a cod penal, art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 cod penal și art.23 alin.1 lit.b din Legea nr.656/2002 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a cod penal și, fiul lui - și I, născut la 28.04.1975 în Târgoviște, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 rap. la art.2 lit.b pct.12 din Legea nr.39/2003 și art.12 alin.1 lit.2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, în baza mandatelor de arestare preventivă nr.10/U/23.05.2008 și respectiv nr.11/U/23.05.2008.
Tribunalul Dâmbovița și-a motivat hotărârea, reținând că măsura arestării preventive a inculpaților este legaă și temeinică, fiind conformă cu disp. art.143; 146; 149 și urm. cod proc. penală, în cauză fiind îndeplinite și disp. art.148 alin.1 lit.f cod proc. penală, inculpații fiind cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existând probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens s-a reținut că din probele administrate pe parcursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, infracțiuni care au un grad de pericol social ridicat, care au avut ca victime, persoane, care, la momentul la care au intrat în legătură cu inculpații, erau încă minore.
În situația în care inculpații ar fi lăsați în libertate, în condițiile în care sunt cercetați pentru infracțiuni cu un impact negativ în rândul populației, s-ar crea acesteia un sentiment de insecuritate și convingerea că justiția este prea blândă, încurajându-se astfel săvârșirea unor asemenea fapte de natură penală.
Într-adevăr, inculpații au respectat, în mare măsură,pe parcursul cercetărilor efectuate cu privire la ei, măsura obligării de a nu părăsi țara, prezentându-se în fața organelor de urmărire penaleă, însă nu au respectat întrutotul interdicțiile impuse de instanță și au încercat, după cea de a doua prezentare a materialului de urmărire penală, să părăsească fraudulos țara.
Față de atitudinea avută de inculpați, s-a apreciat că au apărut temeiuri care justifică privarea de libertate, respectiv cele prevăzute de art.148 alin.1 lit.a cod proc. penală, existând riscul ca aceștia să se sutragă cercetării judecătorești, contrar celor precizate de apărare în sensul că au tot interesul să se prezinte în fața instanței.
De asemenea, s-a reținut că o mai bună administrare a actului de justiție se realizează prin cercetarea inculpaților în stare de arest, având în vedere și faptul că până în prezent nu s-a realizat încă audierea inculpaților, urmând a fi administrate probe atât în apărarea inculpaților, cât și în dovedirea actului de sesizare.
Mai mult, față de precizarea părții vătămate, prezente, că se teme pentru securitatea ei, s-a apreciat că o eventuală lăsare în libertate a inculpaților ar putea conduce la influențarea părților vătămate sau a martorilor din cauză.
Astfel, s-a constatat că nu sunt îndeplinite astfel condițiile cerute de art.160balin.2 cod proc. penală, pentru punerea în libertate a inculpaților, neîncetând temeiurile ce au determinat arestarea lor preventivă, ci, dimpotrivă, acestea subzistă, existând, chiar temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Prin urmare, în baza dispozițiilor art.160balin.3 cod proc. penală s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților - și.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpații - și, susținând că este netemeinică și nelegală, din următoarele considerente:
În anul 2003, împotriva inculpaților s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de trafic de persoane, iar ulterior au fost scoși de sub urmărire penală.
În anul 2007 s-a infirmat ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și s-au reluat cercetările iar la data de 29 ianuarie 2007, Tribunalul Dâmbovițaa respins propunerea de arestare preventivă privind pe cei doi inculpați și s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi țara.
La data de 14 mai 2008, inculpaților le-a fost prezentat materialul de urmărire penală la parchet și în această situație aceștia au înțeles că nu vor mai fi chemați pentru cercetări și de aceea au intenționat să plece în Spania pentru a-și rezolva unele probleme financiare.
Se mai susține că inculpații nu au zădărnicit urmărirea penală și nici nu există indicii că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, că s-au prezentat atât la poliție cât și la parchet și nu există motive temeinice ca măsura arestării să fie menținută.
Se solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Curtea, verificând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, în raport cu motivele de recurs invocate, constată că recursurile declarate sunt fondate, așa cum se va arăta în continuare.
Arestarea preventivă a inculpaților are ca temei cazurile prev. de art.148 lit.b și f cod proc. penală.
Verificând actele și lucrările dosarului, se constată că inculpații nu îndeplinesc cerințele acestui text de lege.
Din analiza textului art.148 lit.b cod proc. penală rezultă că situația prevăzută de acest text de lege trebuie probată, atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății. În speța de față nu există nici o probă din care să rezulte că inculpații au desfășurat activități ca să zădărnicească aflarea adevărului.
De asemenea și în cazul dispozițiilor art.148 lit.f cod proc. penală, nu sunt îndeplinite în totalitate cerințele prevăzute. Dacă prima cerință cu privire la cuantumul pedepsei este îndeplinită, apreciem că cea de a doua cerință - existența pericolului concret pentru ordinea publică, nu este îndeplinită.
După cum se știe pericolul concret pentru ordinea publică trebuie dovedit, el trebuie să se bazeze pe fapte de natură să arate că derularea judecății cu inculpații în stare de libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
În această fază procesuală, probele administrate sunt parțiale și examinarea lor nu poate deocamdată să ducă la concluzia că inculpații sunt vinovați de săvârșirea faptelor cu care a fost sesizată instanța.
La aprecierea existenței pericolului concret, instanța trebuie să constate pe baza probelor administrate dacă infracțiunile de care sunt acuzați inculpații tulbură ordinea juridică, mediul social ocrotit prin normele dreptului penal și procesual penal, dacă crează o stare de primejdie pentru raporturile sociale și normala lor funcționare.
Din lucrările dosarului, rezultă că s-au efectuat cercetări pentru fapte presupuse a fi fost săvârșite în perioada anilor 2002-2003, că aceste cercetări s-au făcut cu inculpații în stare de libertate și în această situație nu au prezentat pericol concret pentru ordinea publică.
Se constată că, până acum nu sunt probe la dosar din care să rezulte îndeplinirea acestei condiții, deoarece așa cum s-a stabilit în practica judiciară, ea nu rezultă și nu se confundă cu pericolul social al faptei, ci trebuie să fie constatată pe baza altor împrejurări privind în special persoana fiecărui inculpat.
Față de aceste considerente, Curtea, apreciază că în cauză, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, se impune luarea față de inculpați a măsurii preventive constând în obligarea de a nu părăsi localitatea, dând eficiență în acest mod dispozițiilor art.145 alin.1 cod proc. penală.
Prin urmare, Curtea, în temeiul art.38515pct.2 lit.b cod proc. penală urmează să admită recursurile declarate de inculpați și va înlocui măsura arestării preventive a acestora cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea conform art.145 cod proc. penală, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 14 iulie 2008.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
Inculpații pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, au următoarele obligații conform disp. art.145 alin.11cod proc. penală:
- să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la organul de poliție din localitatea de domiciliu, conform programului fixat;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Pe aceeași durată, inculpații sunt obligați:
- să nu se apropie de părțile vătămate, membrii familiilor acestora, precum și față de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
- să nu se afle în locuința părților vătămate;
- să nu desfășoare activități de natură a influența martorii sau părțile vătămate în vederea schimbării declarațiilor.
Se va atrage atenția inculpaților cu privire la disp. art.145 alin.3 cod proc. penală, referitor la revocarea măsurilor dispuse în cazul nerespectării obligațiilor prev. de art.145 alin.11și alin. 12cod proc. penală.
Conform disp. art.145 alin.21cod proc. penală cele dispuse prin prezenta se vor comunica organelor prevăzute în acest text de lege.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 2 lit. b cu referire la art. 3002și art. 160 Cod proc. penală admite recursurile declarate de inculpații, fiul lui - și, născut la data de 24.06.1974, în com. Tătărani, județ Dîmbovița și, fiul lui - și I, născut la 28.04.1975 în Targoviște, în prezent aflați în Penitenciarul Mărgineni, județ Dîmbovița, împotriva încheierii de ședintă din 04 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dîmbovița în dosarul nr-, pe care o casează în parte și în consecință:
În baza art.139 alin.l Cod proc. penală înlocuiește măsura arestării preventive a inculpaților cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, conform art. 145 od proc. penală, pe o durată de 30 de zile pentru fiecare, începând cu data de 14 iulie 2008, și până la 13 august 2008, inclusiv.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 10/U/23.05.2008 ( - ) în altă cauză.
În temeiul art. 145 alin.11Cod proc. penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpații sunt obligați să respecte următoarele măsuri:
- să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la organul de poliție din localitatea de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În temeiul art. 145 alin.12Cod proc. penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpații sunt obligați să respecte și următoarele măsuri:
- să nu se apropie de părțile vătămate, membrii familiilor acestora, precum și față de martori și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect;
- să nu se afle în locuința persoanelor vătămate;
- să nu desfășoare activități de natură a influența martorii sau părțile vătămate în vederea schimbării declarațiilor.
Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.145 alin.3 Cod proc. penală, referitoare la înlocuirea obligării de a nu părăsi localitatea, cu măsura arestării preventive în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor dispuse de instanță.
Potrivit art.145 alin.21Cod proc. penală copia deciziei va fi comunicată inculpaților, locului de deținere, respectiv Penitenciarului Mărgineni, secțiilor de poliție în a căror rază teritorială locuiesc aceștia, Jandarmeriei, Poliției Comunitare și competente să elibereze pașaportul de la domiciliile inculpaților precum și de frontieră.
Cheltuieli judiciare avansate de către stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședinta publică astăzi, 14 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./Tehnored.
8 ex./16.07.2008
nr- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal/Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ion StelianJudecători:Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
