Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 623/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 623/R/2008
Ședința publică din 23 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei judecător
JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Monica Șortan Chitidean Valentin
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații și, împotriva încheierii penale din data de 6 octombrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, prin care s-a menținut măsura arestării preventive, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1443/2000 ( descrisă la punctul II ), cu aplicarea art. 37 lit. b pen.;
- prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a ( descrisă la punctul II ), prev. și ped. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a pen. ( descrisă la punctul II ), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare,se prezintă inculpații și, ambii aflați în stare de arest preventiv și ambii asistați de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegație avocațială la dosar. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin Procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că a discutat cu apărătorii săi aleși, av. și, care i-au spus că se vor prezenta la acest termen de judecată, astfel că solicită strigarea cauzei la ora 13, deoarece apărătorii aleși vin de la B și au existat situații când aceștia s-au prezentat în instanță la ora 13.
Inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că avocat este cel care-l va asista pentru acest termen de judecată.
Curtea, deliberând, admite cererile formulate de inculpații și și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a se lua legătura telefonică cu avocații și, cu privire la cele învederate de inculpați.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare,se prezintă inculpații și, ambii aflați în stare de arest preventiv și ambii asistați de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea pune în vedere inculpaților și că s-au făcut demersuri în cauză și s-au încheiat procese verbale în acest sens, respectiv că s-a luat legătura telefonică cu avocații și, fiind respinse apelurile telefonice.
Inculpații și, întrebați fiind de către instanță, arată că în această situație nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpaților și solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună punerea de îndată a inculpaților în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nici nu au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea în continuare de libertate a inculpaților.
Solicită a se avea în vedere că inculpații sunt arestați din decembrie 2007, iar în acest interval de timp pericolul social concret pentru ordinea publică, care ar fi existat la data luării măsurii arestului preventiv, s-a diminuat și s-a diluat, raportat la perioada de timp destul de lungă. În acest sens solicită a se avea în vedere și dispozițiile CEDO, ce prevăd judecarea cauzelor într-un termen rezonabil, care în opinia sa în cauză a fost depășit. Mai mult, consideră că în cauză nu este respectat nici principiul egalității de tratament, având în vedere că ceilalți inculpați sunt cercetați în stare de libertate, astfel că se poate lua și față de cei doi inculpați o măsură mai puțin restrictivă, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea, cu impunerea unor obligații, care în caz de nerespectare pot conduce la rearestarea inculpaților.
Solicită, totodată, a se avea în vedere că măsura arestului preventiv nu trebuie să constituie o anticipare a unei pedepse privative de libertate, mai ales că dacă aceștia vor fi găsiți vinovați se va pronunța o hotărâre în acest sens. Cu onorariu din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpați ca nefondat, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen. și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate. Constată că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f pr.pen. față de ambii inculpați, existând probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, respectiv trafic și consum de droguri de mare risc pentru inculpatul și trafic de droguri de mare risc pentru inculpatul, iar ambii inculpați sunt recidiviști. De asemenea, în cauză există probe din care rezultă că lăsarea celor doi inculpați în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura faptelor pentru care sunt cercetați, la cantitatea relativ mare de cocaină traficată și la gravitatea faptelor. Mai mult, reacția generală a societății pentru astfel de infracțiuni este una permanentă, ce nu s-a diluat în cursul celor 9 luni de detenție preventivă, raportat și la împrejurarea că activitatea infracțională a celor doi inculpați a fost întreruptă la intervenția organelor de urmărire penală și la demararea cercetărilor.
Referitor la susținerile apărării legată de egalitatea de tratament juridic, solicită a se reține că măsura se ia individual, raportat la activitatea infracțională concretă a fiecărui inculpat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de droguri, ci a încercat să-și ajute un prieten. Învederează faptul că deși din înregistrările convorbirilor telefonice ale coinculpaților rezultă că aceștia au comis infracțiunea de trafic de droguri internațional, aceștia sunt cercetați în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, pentru respectarea principiului egalității de tratament juridic.
CURTEA
Prin încheierea penală din 6 octombrie 2008 a Tribunalului Bistrița N, s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpații, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 16 din 143/2000; art. 4 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 16 din 143/2000; art. 4 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal; art. 4 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Bistrița -N nr.43D/P/2007, au fost trimiși în judecată inculpații:, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit.a Cod penal; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, împotriva tuturor acestor inculpați fiind luată măsura arestării preventive.
Astfel, prin Încheierea penală nr.63/CC/2007 a Tribunalului Bistrița -N (recurată de inculpați, recursul exercitat fiind respins ca nefondat, prin Decizia penală nr.101/R/2007 a Curții de Apel Cluj ), au fost arestați preventiv pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 19.12.2007, ora 23,50 și până în data de 17.01.2008 ora 23,50, inculpații și, față de care a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin Ordonanțele din 19.12.2007, aceștia fiind cercetați pentru comiterea, în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și consum de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea 143/200 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, faptele săvârșite de inculpați constând în aceea că în data de 24.10.2007, în jurul orelor 20,00, în baza unei înțelegeri prealabile, au preluat de la un autocar aparținând SC Trans Internațional SRL B, care atunci sosise din Spania, un colet conținând o cantitate de până în 100 grame din drogul de mare risc cocaină, trimisă de o persoană neidentificată, după care s-au deplasat la domiciliul inculpatului, din B, cart., nr. 161.
Aici, în perioada următoare, inculpații și au consumat o parte din cantitatea de cocaină, cel dintâi oferind o mică cantitate și concubinei sale,. La sfârșitul aceleiași săptămâni, cei doi inculpați s-au deplasat în jud. B unde au vândut o parte din cantitatea de cocaină rămasă, unei persoane din localitatea, cunoscută de aceștia sub numele de "". În perioada 24.10.2007-18.12.2007, inculpații și, în baza aceleiași rezoluții infracționale au consumat în mai multe rânduri droguri de mare risc cocaină, drog din care inculpatul a oferit spre consum și altor persoane.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe suficiente că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați în modalitatea descrisă anterior, relevante fiind îndeosebi declarațiile inculpaților ( 10-16, 17-20. 30-38) procesul-verbal de percheziție 6, declarația învinuitei 44-49, declarația învinuitului 56-60, declarația învinuitului Marti 63-65 și 68-69, declarația martorilor 70-71, 73, 75, 76, adresa nr. - din 19.12.2007 emisă de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor și, din cadrul Direcției Generale al Organizate C-N 85, și că inculpații se găsesc în situația reglementată de art. 148 lit. f Cod procedură penală întrucât au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, pedeapsa prev. de lege pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/200 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 este închisoarea între 10 și 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar în cazul infracțiunii prev. de art. 4 alin. 2 din aceeași lege, pedeapsa prev. este închisoare între 2 și 5 ani.
S-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin aceea că ar putea procura și comercializa în continuare droguri de mare risc, împrejurare care rezultă între altele din însăși declarațiile acestora, respectiv că sunt dependenți, consumând cocaină de 3-4 ori pe săptămână.
De asemenea, prin Încheierea penală nr.3/CC/2007 a Tribunalului Bistrița -N (recurată de inculpați, recursul exercitat fiind respins ca nefondat, prin Decizia penală nr.3/R/2008 a Curții de Apel Cluj ) au fost arestați preventiv pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de începând cu data de 4 ianuarie 2008, ora 19,45 și până în data de 1 februarie 2008 ora 19, 45, inculpații:, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 lit.a Cod penal și, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, reținându-se că prin Ordonanțele din 4 ianuarie 2008 ( 28 și 54) s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații, fost și pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 lit.a Cod penal și respectiv, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, întrucât, la sfârșitul lunii octombrie 2007, în perioada 26-28.10.2007, inculpatul a cumpărat de la inculpații și, cantitatea de cca. 50 grame din drogul de mare risc cocaină și în aceeași perioadă, în care s-au aflat la domiciliul inculpatului, acesta împreună cu ceilalți doi inculpați au consumat o mică parte din același drog de mare risc, cantitate ce i-a fost pusă la dispoziție de către inculpații din
După plecarea celor doi inculpați, s-a înțeles cu inculpatul să vândă drogul de mare risc cocaină, rămas după consumare, în greutate de cca. 50 grame unor persoane din
S-a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați în modalitatea descrisă anterior, relevante fiind îndeosebi declarațiile inculpaților și și transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpați între ei.
Astfel, în declarația sa ( vol.I 13) inculpatul a arătat că l-a contactat pe inculpatul spunându-i că urmează să-i sosească "ceva" astfel că la data de 26 octombrie 2007 s-a deplasat în, jud. B, la domiciliul acestuia, unde a scos întreaga cantitate de cocaină pe care o mai avea, din care o parte a consumat-o împreună cu acesta și cu coinculpatul, înțelegerea fiind ca inculpatul să cântărească drogul, ulterior acesta comunicându-i telefonic că a rezultat cantitatea de 53- 54 grame, din care s-a socotit la preț doar 5o de grame.
Inculpatul a mai arătat că i-a spus că marfa o va da prietenului său "", care o va vinde în A, ulterior acesta trimițându-i prin mai multe sume de bani în contul tranzacției.
Instanța a considerat că această declarație se coroborează și cu declarația inculpatului (vol.I 30-35) care l-a însoțit pe celălalt inculpat la domiciliul din a inculpatului, cu declarația învinuitei, care confirmă că inculpatul a lipsi 2 zile de acasă, iar la întoarcere i-a spus că a dat marfa, urmând a primi banii peste vreo 2-3 zile, ca și cu transcrierile convorbirilor telefonice dintre inculpați, iar interceptarea convorbirilor telefonice s-a făcut în temeiul ordonanțelor procurorului din 23 și 26 octombrie 2007 (59-60 și 74-75) confirmate prin încheierile penale 229/P/2007 și 230/P/2007 a Tribunalului Bistrița -N (69-71 și 83-86), și că din procesele verbale din 4 ianuarie 2008 (24-25 și 51-51) rezultă că telefonul cu nr.- aparține inculpatului iar cel cu nr.- inculpatului, aflându-se asupra acestora în momentul reținerii lor, iar faptul că drogul a ajuns în posesia inculpatului este confirmat prin convorbirea pe care o are acesta la 29 octombrie 2007 cu o altă persoană( 95) în care menționează că primit "material" vreo 53 și a "lăsat la 50", cantități ce corespund celor menționate de inculpatul.
Pe de altă parte, s-a considerat că implicarea inculpatului rezultă cu prisosință din convorbirile telefonice dintre acesta și inculpatul (136, 137 138) în care se menționează că "acela vrea vreo 60 pe ", inculpatul precizând în declarația sa că urma să încaseze 60 euro pe gram de cocaină ( vol I 13), iar din transcrierea convorbirii dintre cei 2 inculpați din prezentul dosar (98,99) rezultă că inculpatul i-a comunicat celuilalt inculpat numărul de cont aparținând lui, fiind cel care a procedat la expedierea banilor și care s-a arătat nemulțumit de faptul că nu a venit o anumită persoană căreia "îi trebuie 20 de litri", la prietenii lui de sărbători. S-a apreciat în consecință că, pe lângă îndeplinirea condiției prev. de art. 143 Cod procedură, inculpații se află în situația prev. de art. 148 lit f Cod procedură penală.
Prin Încheierea penală nr.5/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -N, s-a dispus prelungirea arestului preventiv pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17 ianuarie 2008, orele 23,5o și până la data de 16 februarie 2008, orele 23,50, a inculpaților și, recursul exercitat de inculpați fiind respins ca nefondat, prin Decizia penală nr.45/R/2008 a Curții de Apel Cluj.
Prin Încheierea penală nr.10/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -N-recursurile exercitate de inculpați fiind respinse prin Decizia penală nr.11/R/2008 a Curții de Apel Cluj - a fost prelungită măsura arestului preventiv în ceea ce îi privește pe toți cei 4 inculpați, dată fiind necesitatea efectuării și altor acte de urmărire penală în cauză,gravitatea faptelor,pericolul social ridicat al infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații și împrejurarea că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a acestora subzistă, prin Încheierea penală din data de 28.02.2008 a Tribunalului Bistrița -N-recursul exercitat de inculpați fiind respins prin Decizia penală nr.185/R/2008 a Curții de Apel Cluj, s-a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați, iar prin Încheierile penale din data de 14.04.2008 și 19.05.2008 ale Tribunalului Bistrița -N a fost menținută măsura arestării preventive ca fiind legală și temeinică.
Față de toți cei 4 inculpați s-a apreciat că există probe și indicii temeinice că aceștia au săvârșit infracțiunile ce li s-au reținut în sarcină, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, dată fiind gravitatea și natura infracțiunilor săvârșite, condițiile și modalitatea în care acestea s-au săvârșit.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpații:, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit.a Cod penal; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, subzistă, măsura preventivă luată este legală și temeinică, astfel că în baza disp. art.300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b Cod procedură penală a fost menținută.
Astfel, față de fiecare din cei 4 inculpați s-a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice că au săvârșit infracțiunile ce li s-au reținut în sarcină (declarațiile inculpaților ( 10-16, 17-20. 30-38) procesul-verbal de percheziție ( 6), declarația învinuitei ( 44-49), declarația învinuitului (56-60), declarația învinuitului Marti (63-65 și 68-69), declarația martorilor (70-71), (73), (75), (76), adresa nr. - din 19.12.2007 emisă de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor și, din cadrul Direcției Generale al Organizate C-N (85), precum și cele prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică, dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor respective (de o amploare deosebită, care aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate), crearea unui climat de neîncredere și nesiguranță în rândul opiniei publice în situația în care organele judiciare nu adoptă o atitudine fermă raportat la instrumentarea acestui gen de cauze (mai ales că inculpații și sunt recidiviști - deși temeiul de luare a unei măsuri preventive reprezentat de calitatea de recidivist nu mai există în legislația în vigoare, acest aspect a fost avut în vedere la aprecierea pericolului social, legat de perseverența infracțională).
Aspectele relevate de av., în apărarea inculpatului, în sensul că nu se mai impune menținerea stării de arest, întrucât la această dată nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că pericolul concret pentru ordinea publică s-a diluat cu trecerea timpului, că inculpații au fost audiați, astfel că după audierea acestora se apreciază că acele temeiuri avute în vedere nu mai sunt în vigoare, că, raportat la perioada de arest preventiv de 9 luni de zile, termenul rezonabil a fost depășit, că nu s-a probat intenția inculpatului de a vinde împreună cu inculpatul acea cantitate de cocaină, că încadrarea juridică a faptei ar fi alta respectiv, aceea de cumpărare de droguri în vederea consumării, iar probatoriul nu este suficient-doar o interceptare telefonică, nimeni neconfirmând acea vânzare și traficare de droguri, sunt neîntemeiate.
Astfel, așa cum s-a arătat, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor respective (de o amploare deosebită, care aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate), determinând crearea unui climat de neîncredere și nesiguranță în rândul opiniei publice în situația în care organele judiciare nu adoptă o atitudine fermă raportat la instrumentarea acestui gen de cauze (mai ales că inculpații și sunt recidiviști).
Susținerile apărătorului inculpatului, în sensul că nu s-a probat intenția acestui inculpat de a vinde împreună cu inculpatul acea cantitate de cocaină, că încadrarea juridică a faptei ar fi alta respectiv, aceea de cumpărare de droguri în vederea consumării, iar probatoriul nu este suficient-doar o interceptare telefonică, nimeni neconfirmând acea vânzare și traficare de droguri, sunt nerelevante în cauză, raportat la oportunitatea menținerii măsurii arestului preventiv, în condițiile în care dispozițiile legale impun analizarea subzistenței motivelor care au determinat luarea măsurii arestării preventive, iar cercetarea judecătorească este în derulare, nefiind finalizată, faptul că au fost audiați inculpații neconstituind un motiv prevăzut de lege pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, mai puțin restrictivă, și punerea în libertate a inculpaților.
Raportat la aceste aspecte, în hotărârile pronunțate împotriva Marii Britanii în cauzele și, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că articolul 5 paragraful 1 (c) nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
Nu se poate susține că, trecerea a 9 luni de arest preventiv a determinat dispariția pericolului social, în contextul în care infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații sunt grave, iar reacția generală a populației față de comiterea unui astfel de gen de fapte este una permanentă, de dezaprobare a acestora. De asemenea, cu toate că orice acuzat are dreptul, potrivit Convenției Europene a Drepturilor Omului, la judecarea cazului său într-un termen rezonabil, nu se poate susține că acest termen rezonabil a fost depășit.
La aprecierea ca fiind rezonabil sau nu un termen, potrivit dispozițiilor menționate, se are în vedere complexitatea cauzei, comportamentul autorităților și comportamentul acuzatului, cerând ca acesta să coopereze activ cu organele judiciare, neimputându-se prelungirea urmăririi penale dacă a voit să producă anumite probe de natură să-l disculpe sau a cerut efectuarea unor investigații suplimentare pertinente, ori a utilizat căile de atac disponibile în legislația națională.
În speță, instanța a apreciat ca prezenta cauză este complexă, inculpații au fost arestați preventiv la data de 19.12.2007, ulterior fiind trimiși în judecată, primul termen de judecată acordat fiind cel din data de 24.03.2008, dată la care procedura de citare cu o parte din inculpați nu a fost îndeplinită, aceștia aflându-se în Penitenciarul Gherla.
ulterioare au fost acordate pentru pregătirea apărării sau pentru a se prezenta apărătorii aleși, care au formulat cereri de acordare a unor noi termene de judecată succesiv sau concomitent, pentru pregătirea apărării sau din motive personale, precum și pentru administrarea de probe, instanța apreciind că durata arestării preventive a inculpaților în acest context întrunește exigențele art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii arestării preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în disp.art.140 Cod procedură penală, referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
Aspectele relevate de apărătorul inculpatului, în sensul că nu se mai impune menținerea stării de arest pentru inculpat, datorită problemelor familiale, și că la încadrarea juridică a faptelor pentru care este trimis în judecată s-au reținut prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, sunt relevante doar pentru judecarea cauzei în fond, legat de individualizarea pedepsei, și nu privitor la măsura menținerii arestului preventiv, iar susținerea că, pentru egalitate de tratament juridic cu inculpații care nu sunt privați de libertate, se impune punerea în libertate a celor aflați în stare de detenție este nerelevantă în cauză, față de considerentele expuse.
Împotriva încheierii menționate au declarat recurs inculpații și.
au formulat motive comune de recurs, susținând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut alte temeiuri noi; au învederat că sunt arestați din decembrie 2008, iar de atunci până în prezent pericolul social concret pentru ordinea publică s-a diminuat, iar termenul de judecare a cauzei a depășit limita rezonabilă.
Au mai invocat faptul că se încalcă principiul egalității de tratament, deoarece ceilalți inculpați sunt cercetați în stare de libertate, astfel încât s-ar impune cel puțin aplicarea unei măsuri neprivative de libertate a inculpaților.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856al.3 pr.pen. Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a constatat că subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților.
Într-adevăr, recurentul este judecat pentru infracțiunea de trafic de droguri prev.de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit.b pen. iar recurentul este judecat pentru infracțiunea de trafic de droguri prev.de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit.a pen. precum și pentru infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu prev.de art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit.a pen. constând în aceea că au cumpărat și au deținut pentru revânzare, respectiv consum propriu, o cantitate de aproximativ 50 grame de cocaină.
Contrar celor susținute de către recurenți, temeiurile ce au stat la baza arestării lor preventive subzistă în continuare și rezultă inclusiv din declarațiile coinculpaților, în care au recunoscut parțial faptele, în special intenția de a valorifica în A cantitatea de drog care le-a rămas în urma consumului propriu.
Contrar celor susținute de către recurenți, pericolul concret pe care îl presupune lăsarea în libertate a inculpaților nu s-a diminuat prin trecerea timpului, periculozitatea inculpaților este încă actuală datorită modului de comitere a faptei de trafic prin folosirea unui limbaj codificat și efectuarea demersurilor specifice unor traficanți de droguri pentru a plasa cantitatea de 50 grame de cocaină într-o altă localitate tocmai pentru a evita descoperirea faptei.
Pentru aceste considerente, măsura arestării preventive nu poate fi înlocuită cu o măsură neprivativă de libertate.
In ceea ce privește susținerea că s-a depășit termenul rezonabil de judecare a cauzei inculpaților în primă instanță, este de observat că o singură amânare a fost acordată pentru lipsa de procedură cu inculpații, ce nu au fost transferați din penitenciar, restul amânărilor fiind solicitate de către inculpați personal sau de către apărătorii acestora, pentru diverse motive.
Așa fiind, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați și aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 6 octombrie 2008 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VC/MR
28.20.08/3 EX.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Monica Șortan Chitidean Valentin
