Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 630/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr- (949/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 630
Ședința publică de la 27 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Encean Simona
JUDECĂTOR 3: Silvia Cerbu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Ia P enală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind,recurentul inculpatarată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constantă cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate la data de 13 aprilie 2009 și punerea în libertate a inculpatului, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Solicită, de asemenea, a se avea în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, nu e consumator de droguri.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat menținerea încheierii din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București, apreciind că aceasta este legală și temeinică. În cauză subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, fiind îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art.143 din Codul d e procedură penală față de probele administrate până în prezent. În ceea ce privește gradul de pericol social concret pentru ordinea publică, urmează a se avea în vedere natura infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpatului.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, regretă fapta și solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 13.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr- în baza dispozițiilor art.300/1 alin.1 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului fiul lui și, ns. 14.09.1991 în B, CNP-- domiciliat în comuna, sat.,-, jud.I), arestat în baza nr.64/UP/ 27.03.2009 emis de Tribunalul București -Secția I Penală.
În baza dispozițiilor art.300/1 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este temeinică și legală, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, în cauză, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin. 3.pr.pen, din
care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat. In acest sens, s-au reținut proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarația martorului asistent, raportul de constatare tehnico-științifică, buletin de analiză toxicologică, planșe foto și declarații ale inculpatului.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică, pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din modalitatea și circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, din natura acestea, din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și din recrudescența faptelor de acest gen. Totodată, deși nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine procesuală sinceră, se reține însă starea de minorat a inculpatului și, pe cale de consecință, impactul pe care, săvârșirea unei fapte de natură penală, de genul aceleia pentru care este cercetat, îl are asupra persoanei sale și asupra comportamentului în societate.
Pentru aceste motive, apreciind că și la acest moment procesual subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și justifică privarea de libertate și în continuare a inculpatului, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, în baza art. 300 alin. 1.proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia acestei măsuri, iar în temeiul disp. art. 3001alin. 3.proc.pen. s- menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul solicitând cercetarea sa în stare de libertate, arătând în acest sens că temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive nu mai subzistă.
Analizând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, constată că recursul nu este întemeiat.
Curtea reține că inculpatul fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, în fapt, reținându-se că, la data de 26.03.2009, în jurul orei 11,30, a fost depistat de lucrătorii de poliție din cadrul Direcției Generale a Jandarmeriei Municipiului B, pe str.M, la intersecția cu str.-, sector 1, deținând, în vederea punerii în circulație, 70 de doze ce conțineau cantitatea de 6,28 grame de heroină.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 27.03.2009, pronunțată de Tribunalul București -Secția I Penală, în temeiul dispozițiilor art. 143.proc.pen, art. 148 lit. f proc.pen, art. 1491.proc.pen.
Analizând actele dosarului Curtea constată corectă concluzia instanței de fond în sensul că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, criticile formulate de către acesta sub acest aspect fiind nefondate.
Astfel, Curtea reține că probatoriul administrat până în acest moment procesual nu este de natură a infirma concluzia inițială, aceea a existenței indiciilor cu caracter temeinic, în sensul art. 681.proc.pen. care justifică presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele pentru care este cercetat, fapte pe care acesta de altfel le și recunoaște.
Totodată sunt îndeplinite și condițiile cumulative ale art. 148 lit. f proc.pen. pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care acesta este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani, existând date că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Referitor la aceasta din urmă condiție, în lipsa unei definiții legale ale noțiunii de pericol concret pentru ordinea publică, Curtea are în vedere mai multe aspecte, (care constituie totodată criterii complementare de care se tine cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. final proc.pen.), printre care natura și gravitatea faptei săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului. Este adevărat că inculpatul este minor și beneficiază de circumstanțe personale favorabile, astfel cum acestea au fost invocate în motivele de recurs, însă acestea nu pot fi privite în mod singular, ci prin raportare și la celelalte criterii prevăzute anterior. Or, în speță, acesta este cercetat pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei ( numărul ridicat de doze de droguri deținute în vederea punerii în circulație). Totodată existența pericolului public rezultă și din rezonanța socială negativă pe care infracțiunile de acest gen o determină în rândul opiniei publice, în contextul în care acest fenomenul infracțional a căpătat o amploare fără precedent, tinzând să se transforme într-un adevărat fenomen social. Curtea reține că și Curtea Europeană a drepturilor Omului admite că, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp.
În raport de aceste considerente, Curtea constată neîntemeiate criticile formulate de către inculpat, recursul acestuia urmând a fi respins ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin.2 proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 13.- a Tribunalului București - Secția I Penală.
Obligă recurentul a 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul apărător din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Pentru judecător aflat în CM
Semnează președintele completului
GREFIER,
Red.-28.05.2009/ 2 ex
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Encean Simona, Silvia Cerbu
