Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 7/
Ședința publică din 21 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana
Grefier -
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: a - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 12 aprilie 1969 ) și (fiul lui și, născut la data de 27 iunie 1975 ), ambii în prezent deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință nr- din 12.01.2009 Tribunalului Galați.
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av. - și inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 10 din 21.01.2009 eliberată de Baroul Galați -Cabinet individual.
Procedura leal îndeplinită.
S-a făcut referatut cauzei, după care:
Întrebați fiind și având pe rând cuvântul, inculpații declară că își mențin recursul formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
-. - apărătorul inculpatului recurent arată că s-a declarat recurs de către inculpat, privind menținerea măsurii arestării preventive dispusă prin încheierea din 12.01.2009 și solicită admiterea recursului și înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu exact un an și 4 luni de când sunt arestați.
Motivele au fost invocate de atâtea ori, le invocă și azi, dar vrea să reamintească instanței hotărârea CEDO din 8.11.2007 prin care s-a stabilește o nouă obligație sau consideră că,deși au existat sau există rațiuni la momentul când putea să justifice menținerea stării de arest pe un anumit interval de timp există și obligația ca instanțele să verifice punctual și în concret dacă nu există și alte măsuri preventive prevăzute alternativ, care pot fi aplicate măcar de la un anume punct al detenției inculpatului sau a persoanei arestate. că la acest moment se poate pune în discuție și se poate accepta că de la acest punct, de la acest moment poate fi înlocuită această măsură.
Dosarul acesta, așa cum a prevăzut și cum se știe că un asemenea dosar de această natură durează foarte mult, se știe foarte bine că sunt loturi întregi pentru care instanța a dispus punerea în libertate până la soluționare, iar aceste dosare sunt încă din anul 2006.
Instanța europeană a impus statelor ca de fiecare dată când detenția prevăzută depășește o anumită limită să se justifice prin alte motive de ce o altă măsură, așa cum se solicită, nu ar putea să-și atingă scopul. Instanța a motivat că este vorba de pericolul social, de limitele pedepselor aplicate pentru asemenea infracțiuni de trafic de persoane, precum și numărul mare de persoane traficate. Nu este așa un număr mare, raportat la alte dosare unde au fost mai multe persoane așa zise traficate, pentru că nu le poate numi persoane traficate până nu se află dacă au fost sau nu traficate. care este modalitatea și practica ce s - a stabilit printre acele victime care nu se mai prezintă, deși se tot procedează prin toate mijloacele și procedeele posibile pentru a fi aduse, numai că stă în această stare până când aceste victime care au făcut niște afirmații în faza de urmărire penală, vor binevoi să se prezinte.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul este pentru prima dată în impact cu legea penală, nu a mai săvârșit nici măcar o contravenție, că are o stare familială deosebită pentru care sunt acte în acest sens, respectiv că inculpatul are un copil care este la acest moment și fără mamă și fără tată, mama acum este plecată să lucreze în străinătate și acum stă la o mătușă, este un copil care nici nu mai știe cine este mama și cine este, la momentul respectiv. Solicită a se avea în vedere toate aceste aspecte. Inculpatul prezintă garanția suficientă că, lăsat în stare de libertate până la soluționarea definitivă a acestui dosar și că se poate înlocui această măsură extremă cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
-. - - apărătorul inculpatului face aceleași susțineri ca și apărătorul celuilalt inculpat. Urmează a se analiza întregul material probator administrat în cauză și a se apleca cu înțelegere asupra stării acestor avocați. De un an s-a luat măsura arestării preventive. Conform dispozițiilor Codului penal pe tot parcursul derulării cercetării judecătorești există prezumția de nevinovăție. Inculpatul nu este obligat să își dovedească nevinovăția, ci să facă probe că cele aduse în susținerea cauzei de către procuror sunt netemeinice. Ori, s-a străduit din răsputeri să facă acest lucru dar, din păcate, parchetul nu a reușit în nici un fel să dovedească vinovăția care a fost reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului.
De mai bine de 4 termene în cauză nu s-a întâmplat absolut nimic, nu s-a reușit să se facă nici un pas înainte, nu se pot audia martori pentru că aceștia nu se mai află în țară, nici măcar martorul sub acoperire.Nu s-a făcut nici un demers în vederea aducerii și audierii acestora de către instanță. Ori, toate acestea nu trebuie să se răsfrângă asupra situației inculpaților. Dacă se are în vedere faptul că toate aceste dispoziții care au fost instrumentate și care sunt prevăzute în Codul d e procedură penală și care prevăd verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive la un interval de timp, toate aceste lucruri au fost făcute într-un anumit scop. Dacă lucrurile se schimbă, ele trebuie să fie rezolvate. Ori, în situația de față s-a plecat de la indicii temeinice că inculpații ar fi săvârșit o anumită infracțiune care prin încadrarea dată ar fi fost deosebit de gravă și pericolul ar fi atras de cuantumul pedepsei și luarea acestei măsuri a arestării preventive.
Dar, din păcate, dacă după un an și 4 luni nu s-a reușit a se face nici măcar un singur pas înainte și la acest moment se întreabă dacă nu trebuie să se discute despre termenul în care poate să stea arestat preventiv un inculpat,dacă nu trebuie să avem în vedere toate aspectele și toate criteriile pe care atât Înalta curte de Casație și Justiție precum, și instanța europeană le-au avut în vedere.
Termenul rezonabil a încetat de mult, indiciile care au fost avute în vedere nu s-au dovedit a fi justificate pe timpul dezbaterii judecătorești, așa încât consideră că la acest moment - și evident că instanța pipăie un pic și fondul cauze i- a fost audiată o singură martoră care nu și-a mai menținut depoziția în ce-l privește pe inculpatul și a relatat că nici măcar nu-l cunoaște pe acesta și motivele pe care le-a avut când a dat declarația, se știe cum se întâmplă.
Având în vedere și prevederile CEDO și prevederile Constituției și ale Codului d e procedură penală, solicită să se constate că nu mai există nici un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere data de la care se presupune că s-au săvârșit infracțiunile, data de la care s-a luat măsura arestării preventive și în concret solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea de nu părăsi localitatea și de a fi prezent la toate termenele sorocite de către instanță.
Nu există nici un pericol concret de a fi influențat vreun martor într-un fel pentru că acestora nu li se cunoaște domiciliul, nu se știe unde se află. Este vorba de un infractor primar, nu a intrat niciodată în conflict cu legea penală și acest lucru trebuie să se vadă în soluțiile pe care instanța le va lua. Solicită admiterea recursului, modificarea încheierii din 12.01.2009 și raportat la concluziile pa care le-a pus azi, a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea prev. de art.139 Cod pr.penală.
Reprezentantul Ministerului Public, asupra recursurilor declarate de inculpați, apreciază că sunt nefondate, încheierea de ședință din 12.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galațio apreciază ca fiind legală și temeinică. Instanța, procedând la verificarea legalității măsurii arestării preventive în mod corect a constatat că aceasta este legală și în consecință, constatând că aceste temeiuri prevăzute de art.143 și art.148 lit.f Cod pr. penală subzistă, în mod corect a dispus menținerea acestei măsuri și în consecință a respins cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive.
S-a precizat de apărătorii inculpaților că nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, deci în acest fel acest temei s-ar fi schimbat. Ori, instanța a avut în vedere la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică,infracțiunile pentru care cei doi inculpați sunt trimiși în judecată, gravitatea acestora, urmările produse, întinderea lor în timp, iar pe de altă parte.
În ce privește susținerea că s-ar fi împlinit termenul rezonabil, corect instanța de judecată a stabilit că acesta nu s-a împlinit. Stabilirea și determinarea acestui termen trebuie să se facă diferențiat de la cauză la cauză, ori,în acest caz, cauza nu este o cauză oarecare, această cauză este complexă, o cauză care presupune un număr mai mare de persoane de audiat,ori faptul că până în prezent nu s-a reușit audierea tuturor martorilor din dosar nu sunt urmarea culpei sau unei inactivități din partea instanței de judecată. Apreciază că încheierea de ședință este legală și temeinică. Solicită respingerea recursurilor, cu obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare.
Inculpatul recurent este de acord cu apărătorul său. Solicită să se judece în libertate, are 40 de ani, trebuie să își pună dantura pentru că nici nu mai poate să mănânce.
Inculpatul recurent arată că este de acord cu apărătorul său. Solicită să fie judecat, dacă este posibili, în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 12.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-a respins ca nefondată, cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 1451.pr.pen.
De asemenea, s-a respins ca nefondată cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145.pr.pen.
În temeiul disp. art. 160balin. 3.C.P.P. raportat la art. 3002C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpaților și .
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că și la acest moment subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Totodată, având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor, natura și importanța relațiilor sociale lezate, numărul de persoane presupus a fi fost traficate, s-a apreciat că lăsarea în libertate inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursurilor promovate, cei doi inculpați prin apărătorii lor au precizat că sunt arestați de 1 an și 4 luni, iar măsura arestării depășit termenul rezonabil, arătându-se că la acest moment instanța ar putea aprecia dacă se poate aplica și o altă măsură preventivă.
Astfel, inculpatul solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi țara, iar inculpatul, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea.
Inculpatul a mai arătat în susținerea motivelor de recurs că e la primul impact cu legea penală și de asemenea are o situație familială deosebită.
S- susținut că lăsarea inculpaților în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, motiv pentru care s-a solicitat admiterea recursurilor promovate, casarea încheierii recurate și în rejudecare, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi țara/localitatea.
Recursurile formulate sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că în mod corect prima instanță apreciat că se impune menținerea stării de arest celor doi inculpați.
. punctul de vedere al instanței de fond, în sensul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv disp. art. 148 lit. pr.pen. subzistă și în prezent.
Astfel:
- faptele pentru care sunt cercetați inculpații ( art. 12 al. 1, 2 din Lg. 678/200 cu aplic. art. 41 al.2 și art. 13 al. 1, 2 și 3 din Lg. 678/2001) sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani;
- la dosar există probe administrate până în prezent din care rezultă că lăsarea în libertate celor doi inculpați prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această din urmă condiție rezultă și din împrejurările în care s-au săvârșit faptele, modalitatea de comitere ( prin obligarea unor persoane, printre care și minore, să practice prostituția în scopul obținerii de foloase materiale), din gravitatea deosebită pe care o au astfel de fapte și rezonanța social negativă acestora.
Referitor la faptul că durata arestării preventive inculpaților depășit termenul rezonabil, reținem următoarele:
Caracterul rezonabil al duratei perioadei arestării se apreciază ținând seama de circumstanțele cauzei și de criteriile cunoscute în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente.
Apreciem că în cauză nu s- împlinit durata rezonabilă arestării preventive, având în vedere complexitatea cauzei, raportat la natura infracțiunilor și numărul de persoane implicate.
Faptul că până în prezent nu s-a reușit audierea tuturor martorilor din dosar nu este urmarea culpei sau unei inactivități din partea instanței de judecată.
Totodată, protejarea libertăților individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea procesului în bune condiții (cauza TOMASI VS FRANȚA).
Întrucât și la acest moment subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă, apreciem că în mod corect s-au respins cererile de înlocuire măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi țara/localitatea, cereri care au fost reiterate și în recurs.
Față de cele de mai sus, văzând și disp. art. 38515pct. 1 pr.pen. urmează fi respinse ca nefondate recursurile inculpaților.
Văzând și disp. art. 192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 12 aprilie 1969 în municipiul G, CNP -, cu domiciliul în G, str. - nr. 1, - 13,. 252,. în G,-, - 6,. 22, deținut în Penitenciarul Galați ) și (fiul lui și, născut la data de 27 iunie 1975 în municipiul G, CNP -, cu domiciliul în G, str. -.- nr. 2, - 3,. 63, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii de ședință nr- din 12.01.2009 Tribunalului Galați.
În temeiul art. 192 alin.2 pr.pen. obligă pe inculpați la plata câte 50 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare către.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 21 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /21.01.2009
Tehnored./CG /2ex./23.01.2009
Jud.fond. -
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Daniela Liliana
