Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 8/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.8 /
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
GREFIER - I - - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupraplângerii formulate de petentul, domiciliat în G, str.-.-, nr.24, -/4,.31, împotriva Ordonanțelor nr.405/II/2/2008 din data de 12.05.2008 și nr.262/P/2007 din data de 22.02.2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față defăptuitorul, domiciliat în T,-, jud.G, pentru infracțiunile de înșelăciune prev.de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 din Codul penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16 ianaurie 2009, și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțare asupra cauzei, la data de 20 ianuarie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra plângerii penale de față:
Petentul a formulat plângere, în baza disp.art.2781proc.penală, împotriva Ordonanțelor nr.262/P/2007 din 22.02.2008 și nr.404/II/2/2008 din 12.05.2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Ordonanța nr.262/P/2007 din data de 22.02.2008, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIa dispus neînceperea urmăririi penale față de, avocat în cadrul Baroului G, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin. L, 2, 3 și 5 din codul penal, întrucât fapta nu există, fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 cod penal și fals în declarații prevăzută de art.292 cod penal, faptele neîntrunind elementele constitutive ale acestor infracțiuni lipsind latura obiectivă.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIa reținut următoarele:
Prin ordonanța din 1 august 2007, dată în dosarul nr. 262/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, avocat în cadrul Baroului G, în baza art. 228 alin.6 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.a Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal și uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal, disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați pentru faptele reclamate ca fiind comise de și.
Cercetările au fost efectuate urmare plângerii penale formulate de împotriva soților și, precum și a plângerii penale formulate de împotriva lui.
Împotriva soluției a formulat plângere, care a apreciat soluția ca nelegală, întrucât nu s-au efectuat cercetări cu privire la toate faptele pe care le-a sesizat.
Prin ordonanța din 28 septembrie 2007 (lucrarea nr. 1039/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI ), plângerea formulată de a fost admisă ca întemeiată și s-a dispus infirmarea parțială a ordonanței din 1 august 2007 dată în dosarul nr. 262/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, numai cu privire la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de avocatul (pct. l din ordonanță), în vederea completării cercetărilor.
Prin ordonanța de infirmare s-a reținut că procurorul nu a efectuat cercetări și nu s-a pronunțat cu privire la toate faptele.
Astfel, deși petentul a susținut că una din cele două declarații, date în ziua de 20 februarie 2003, de avocatul, prin care arăta că prețul din contractul de vânzare-cumpărare nr. 360/10 februarie 2003 fost achitat și de care arăta că prețul nu a fost achitat, conține date nereale, ceea ce ar constitui infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă săvârșită pentru înlesnirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, procurorul nu s-a pronunțat și nu a verificat aspectul sesizat, respectiv modul în care au fost susținute în instanță de către avocatul a acțiunilor civile promovate în legătură cu imobilul în litigiu și care ar fi învederat intenția acestuia de a înșela.
S-a mai reținut că nu s-a verificat la cererea petentului, modul în care a cumpărat imobilul de la " T"
Din actele premergătoare efectuate după infirmarea ordonanței, coroborate cu verificările anterioare, rezultă următoarele:
În baza contractului de locație nr. 1500 din 30 decembrie 1999, Tad at în locație lui, sediul social administrativ al fermei nr. 12, compus din suprafața totală de teren de 9.798,13. din care suprafața totală de construcții de 506,15. situate în intravilanul comunei -.
Contractul s-a încheiat pe o durată de 5 ni, având o clauză irevocabilă de vânzare, cu locatarii și chiriașii dacă aceștia vor efectua investiții în activele utilizate și nu vor avea obligații restante față de societate.
Starea contractului a fost constatată atât prin procesul-verbal de predare-primire din 30 decembrie 1999, cât și prin procese-verbale ulterioare, conducerea T dându-și acordul scris ca locatarul să efectueze reparațiile necesare pentru consolidarea și întreținerea în bune condiții a clădirilor și împrejurimilor.
Urmare reparațiilor efectuate, locatarul a formulat cereri în fața instanțelor de judecată pentru asigurare de dovezi, în contradictoriu cu proprietara
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Galați sub nr. 1082 din 14 mai 2001, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea T, să-și vândă activul numit Ferma 12 - Sediu administrativ, la prețul înregistrat în evidența financiar-contabilă a pârâtei, cerere motivată de art. 14 din contractul de locație a gestiunii nr. 1500/1999 potrivit căruia pârâta i-a dat în locație activul cu condiția obligatorie de a-1 cumpăra, că a efectuat îmbunătățiri la activ cu acordul expres al proprietarului, îmbunătățiri constatate prin încheiere judecătorească definitivă, și că prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus sistarea vânzării la licitație a activului menționat.
Prin sentința civilă nr. 996 din 12 iunie 2001, pronunțată de Tribunalul Galați - Secția civilă - definitivă și irevocabilă - s-a admis acțiunea formulată de și a obligat pârâta să vândă reclamantului, activul intitulat "Ferma 12 - Sediu social administrativ" - la prețul de 457.936.419 lei cu deducerea îmbunătățirilor efectuate de reclamant, actualizate la suma de 428.607.805 lei.
Pe baza acestei hotărâri s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3044 din 30 octombrie 2001, prin care a cumpărat imobilul în litigiu cu suma de 29.328.614 lei.
Reclamantul, a susținut că numai datorită abilităților lui, nu i s-a refuzat acestuia intabularea la judecătorul Biroului de carte funciară și prețul de 29.328.614 lei nu a fost considerat suspect de mic, așa cum s-a considerat prețul de 15.000.000 lei trecut în contractul de vânzare-cumpărare dintre și el - motiv pentru care i s-a refuzat intabularea.
Ori valoarea reală a construcției stabilită pe baza probelor administrate în instanță era mult mai mare decât prețul la care a fost obligat să-1 plătească, tocmai ca urmare a îmbunătățirilor efectuate și suportate de acesta.
După cumpărarea imobilului, a continuat reparațiile și îmbunătățirile imobilului iar prin expertiza din 20 august 2002 s-a stabilit că valoarea reală a imobilului este de 10,2 miliarde lei.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 360 din 10 februarie 2003, a vândut imobilul lui cu suma de 90.000 $ SUA, plătibilă în patru rate, în perioada 10 aprilie 2003 - 10 iulie 2003.
Plata a fost garantată de cumpărător cu 4 file CEC, cu condiția de a fi introduse în situația neachitării la termen a uneia din rate și două autoturisme marca Mercedes, date modificate ulterior prin actul de novație autentic nr. 613 din 28 februarie 2003.
În ziua de 17 februarie 2003, dă procura autentificată sub nr. 662 de Biroul Notarilor Publici " și ", prin care soția sa -, era împuternicită să vândă imobilul cumpărat de la, soții găsind cumpărător pe din G, în mod cert înaintea acestei date. Dându-și seama că nu vor putea să vândă imobilul datorită conținutului contractului de vânzare-cumpărare nr. 360 din 10 februarie 2003, din care rezulta că prețul nu era achitat, s-a prezentat la data de 20 februarie 2003 la biroul avocatului, cu o geantă în care a pretins că are toată suma necesară achitării imobilului, în lei.
i-a spus că prețul a fost stabilit în dolari SUA și să meargă să-i schimbe, moment în care, i-a cerut să-i confirme în scris că i-a achitat valoarea contractului sub pretextul că trebuie să-i motiveze soției sale de ce a luat toți banii din casă. Acea declarație i-a fost dată de, pe care a și învestit-o cu dată certă, în prezența martorilor și -, considerând că era de bună credință și după scurt timp va achita suma din contract.
După plecarea lui, a fost atenționat de ceilalți doi colegi că a greșit dând acel act și că s-ar putea să nu se mai întoarcă, motiv pentru care au plecat cu mașina după el și 1-au căutat prin telefon.
după circa 20 de minute, a motivat că nu mai are declarația dată de întrucât a predat-o soției sale și a fost de acord să dea declarație din care rezulta că în realitate nu a achitat prețul, care de asemenea a fost învestită cu dată certă sub nr. 18 din 20 februarie 2003, promițând că va reveni după schimbarea leilor în dolari, lucru care nu s-a mai întâmplat. y
În aceiași zi, -, în baza împuternicirii dată de, prin procura autentificată sub nr. 662 din 17 februarie 2003, având asupra sa declarația dată de din care rezulta că a primit prețul imobilului vândut prin contractul autentificat sub nr. 360 din 10 februarie 2003, vândut imobilul lui cu suma de 15.000.000 (cincisprezece milioane) lei, încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 734 din 20 februarie 2003 la Biroul Notarilor Publici Asociați " - - " din
Întrucât prin încheierea nr. 511 din 25 februarie 2003 Judecătoriei Tecuci - Biroul de carte funciară - s-a respins cererea formulată de și, de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului dobândit prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 734 din 20 februarie 2003, constatându-se că prețul de vânzare este derizoriu, în raport de valoarea de impozitare a bunului și de valoarea cu care acel bun fusese dobândit în urmă cu numai 10 zile, prin încheierea notarială nr. 3625 din 15 aprilie 2003 Biroului Notarilor Publici Asociați " - - ", sub pretextul îndreptării "erorii materiale" s-a trecut drept preț de vânzare suma de 15.000 Euro.
Aflând că a vândut imobilul fără a achita suma de 90.000 $, a solicitat instanței anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 360 din 10 februarie 2003, acțiune înregistrată la Judecătoria Tecuci sub nr. 1357 din l aprilie 2003.
Prin sentința civilă nr. 871 din 21 mai 2003 Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a admis acțiunea și s-a constatat desființate contractele de vânzare-cumpărare nr. 360 din 10 februarie 2003 și nr. 613 din 28 februarie 2003, iar prin încheierea nr. 2521 din 15 august 2003, s-a reintabulat dreptul de proprietate ca efect al repunerii lui în situația anterioară.
Prin sentința civilă nr. 1821 din 29.09.2004, pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr. 2093/2004, definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului formulat de (decizia civilă nr. 482/A din 8.04.2005 a Curții de APEL GALAȚI ) și a recursului (decizia civilă nr. 27/R din 17 ianuarie 2006 Curții de APEL GALAȚI ), s-a admis acțiunea formulată de și și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 734 din 20 februarie 2003 și a încheierii notariale de rectificare nr. 3625 din 15 aprilie 2003 - date de Biroul Notarilor Publici Asociați " - - ".
Instanțele au reținut nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 734/2003 și a încheierii de rectificare nr. 3625/2003 emise de Biroul Notarilor Publici Asociați " - - ", întemeiată pe reaua credință a terților achizitori - și concertată cu reaua credință a vânzătorilor - și, dedusă din prețul derizoriu la care s-a perfectat contractul și din cunoașterea modului în care vânzătorii deveniseră proprietari cu doar 10 zile înainte, printr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat sub condiția unui pact comisoriu deultim gradîn caz de neplată a unei rate și la prețul de 90.000 dolari SUA.
Din cele arătate rezultă cu certitudine că avocatul a fost victima acțiunilor frauduloase concepute de către și soția sa -, cu complicitatea reclamantului.
Această concluzie rezultă din modul în care aceștia au acționat și anume că după dobândirea imobilului de la, soții neavând niciun moment intenția să achite prețul convenit, s-au hotărât să îl vândă, motiv pentru care la 17 februarie 2003 i-a dat procură în acest sens soției sale, la 20 februarie 2003 s-a prezentat la cu o geantă în care a spus că are suma în lei pentru achitarea prețului și 1-a indus pe acesta în eroare, determinându-1 să dea declarație că i s-a achitat prețul, declarație pe care a și predat-o imediat soției sale la T (situație confirmată de martorii și -), care în aceeași zi a încheiat actul de vânzare a imobilului cu în orașul Prețul vânzării, stabilit ca derizoriu de către toate instanțele de judecată și faptul că imobilul pe care vânzătorii au dat 90.000 dolari era vândut după numai 10 zile cu 15 milioane lei sau 15.000 Euro, precum și faptul că vânzătorii nu intraseră încă în posesia și stăpânirea efectivă a imobilului deși pretindeau că au achitat prețul, prezentând în acest sens un înscris, trebuia să li se pară suspect cumpărătorilor și să nu încheie actul până la efectuarea unor investigații suplimentare, pentru lămurirea situației reale, dacă nu ar fi fost de rea credință.
Faptul că în acea declarație se arăta că s-a primit prețul imobilului din contractul de vânzare-cumpărare - "azi 20.02.2003" era încă un motiv pentru cumpărători să-și pună un semn de întrebare cu privire la seriozitatea vânzătorilor, cu care în mod cert purtase discuții cu privire la acel imobil și stabilise data întocmirii actelor înainte de 20 februarie 2003, deci înainte de achitare a prețului de 90.000 $.
Reaua credință a lui, rezultă și la data de 28 februarie 2003 când între el și se încheie actul de novație nr. 613/28.02.2003 și când nu spune nimic despre perfectarea actului de vânzare nr. 734 din 20 februarie 2003.
De menționat că a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 755/P din 6.02.2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de înșelăciune în dauna mai multor părți vătămate, fapte pentru care a fost condamnat definitiv la 8 ani închisoare, în prezent sustrăgându-se executării pedepsei.
În raport de aceste date, nu a săvârșit infracțiunea de înșelăciune. Declarația prin care arată că la 20 februarie 2003 primit 90.000 dolari reprezentând prețul din contractul nr. 360 din 10 februarie 2003 și învestită tot de el cu dată certă, nu exprimă realitatea, situație confirmată de martorii și -, care arată cu lux de amănunte împrejurările în care a fost făcut.
Această declarație nu poate constitui infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal, infracțiune care presupune preexistenta unui înscris sub semnătură privată, care să fie falsificat prin unul din modurile arătate în art. 288 Cod penal și condiționat de folosirea acelui înscris de către falsificator sau înmânarea lui altei persoane spre folosire în vederea producerii unei consecințe juridice. Ori este cert că declarația i-a fost dată lui nu pentru aof olosi la efectuarea vânzării ci pentru a se justifica fată de soția sa, în acest mod acesta reușind să-1 ducă în eroare pe.
Fapta nu poate constitui nici infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 292 Cod penal, deoarece declararea necorespunzătoare a adevărului nu s-a făcut "în fața unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145".
Împotriva Ordonanței nr.262/P/2007 din data de 22.02.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIa formulat plângere petentul la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI care prin Ordonanța nr.405/II/2/2008 din 12.05.2008 a respins, ca nefondată, această plângere.
Pentru a dispune astfel, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIa reținut că ordonanța dată de procurorul în cauză este legală.
S-a reținut că susținerile petentului în sensul că prețul cu care avocatul a cumpărat imobilul în litigiu de la SC SA T este vădit disproporționat, că prețul reparațiilor făcute acestuia sint nejustificat de mari, că încheierile nr.17 și 18 din 20.02.2003 nu sunt reale și că s-ar fi folosit de anumite relații pe care de are în sistemul de justiție nu au legătură cu obiectul cauzei.
Hotărârile judecătorești civile irevocabile nu confirmă cele susținute de petent în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune.
Pe de altă parte, corect s-a stabilit că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 cod penal sau fals în declarații prevăzută de art.292 cod penal.
Declarația prin care avocatul arată că la 20.02.2003 ar fi primit plata integrală a prețului stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare nr.360 din 10.02.2003 și investită cu dată certă nu exprimă realitatea, fapt confirmat de martorii și.
Martorii confirmă susținerea avocatului conform căreia declarația nu a fost dată lui pentru a fi fololsită la efectuarea vânzării.
Împotriva Ordonanței nr. 405/II/2/2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIa formulat plângere, în baza dispozițiilor art. 2781proc.penală, petentul, susținând că cercetarea celor sesizate de petent s-a făcut mai mult formal, invocând aceleași motive pe care le-a invocat și în plângerea adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
Arată că nu s-au verificat condițiile în care SC SA Tav ândut făptuitorului imobilul situat în comuna -, precum și împrejurările în care făptuitorul, avocat de profesie, a eliberat cele două chitanțe, în aceeași zi, cu conținut contradictoriu, cu privire la plat sumei de 90.000 dolari de către.
De asemenea, arată că în vânzarea imobilului către avocatul a existat o fraudă, cu complicitatea directorului SC SA
Plângerea petentului este nefondată.
Verificând ordonanțele Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI nr.262/P/2007 din data de 22.02.2008 și nr.405/II/2/2008 din 12.05.2008, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, precum și pe baza susținerilor petentului, conform disp.art.2781alin.7 din codul d e procedură penală, Curtea constată că acestea sunt legale și temeinice.
Referitor la dobândirea imobilului în cauză de către avocatul de la SC SA T, organul de cercetare penală a efectuat suficiente cercetări, explicând în amănunt modalitatea de dobândire a acestuia, arătând succesiunea actelor încehiate de părți și neidentificând nici o încălcare a legii de către nici una din părți.
Pe de altă parte, petentul nu este parte în contractul de vânzare-cumpărare a imobilului de către făptuitorul și nici nu a făcut dovada vreunei vătămări ale intereselor sale ca urmare a achiziționării acestui imobil. Nu a fost parte și nici nu a dovedit existența vreunei vătămări nici cu ocazia încheierii contractului de garanție imobiliară nr.231 din 19.11.2003, depus la dosar la termenul din 12.12.2008; părțile din contract fiind cele ce pot invoca eventualele încălcări ale condițiilor de încheiere a acestora, conform art.973 din codul civil.
Cu privire la declarațiile, investite cu dată certă, din data de 20 februarie 2003 date de către în biroul făptuitorului, cu ocazia cercetărilor, s-a dovedit că numitul a încercat să-l inducă în eroare pe acesta, situație dovedită cu declarațiile martorilor și -, care, până în prezent, nu s-au dovedit a fi false, precum și cu succesiunea numerelor de înregistrare a acestora, respectiv nr.17/20.02.2003 a primei declarații prin care se atesta că ar fi plătit suma, și, a doua declarație, cu nr.17.20.02.2003, prin care declară că de fapt nu a plătit nici o sumă avocatului, declarație ce nu s-a dovedit în vreun fel a fi falsă sau a fi luată sub amenințare.
În mod corect s-a reținut și faptul că nu sunt îndeplinite nici condițiile legale pentru reținerea în sarcina făptuitorului a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât nici unul din actele încheiate de nu s-a dovedit a fi falsificat în condițiile cerute de lege, respectiv art.288 cod penal, iar cu privire la infracțiunea de fals în declarații, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, lipsind latura obiectivă a acesteia.
Față de susținerea petentului că făptuitorul ar fi indicat în mod intenționat, greșit, adresa persoanelor cu care se judeca în dosarul nr.1357/2002 al Judecătoriei Tecuci și că, în aceste condiții s-a desființat un contract de vânzare-cumpărare, pentru remedierea acestei situații, partea interesată avea la îndemână căile ordinare și cele extraordinare de atacare a hotărârii pronunțate.
Pentru aceste considerente, urmează ca, în baza disp.art.2781al.8 lit.a proc.penală, să respingă plângerea petentului împotriva Ordonanțelor Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI nr.262/P/2007 din 22.02.2008 și nr.405/II/2/2008 din 12.05.2008, ca nefondată și să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 al.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, domiciliat în G, str.-.-, nr.24, -/4,.31, împotriva Ordonanțelor nr.405/II/2/2008 din data de 12.05.2008 și nr.262/P/2007 din data de 22.02.2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față defăptuitorul, domiciliat în T,-, jud.G, pentru infracțiunile de înșelăciune prev.de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 din Codul penal.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 20 ianuarie 2009.
Președinte,
Grefier,
I
Red.MT. - 23.01.2009
Tehnored. - 23.01.2009/2ex
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea
