Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 706/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.706/R/2009
Ședința publică din 13 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș Săndel Macavei
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale din 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.290 pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. totul cu aplic.art.33 lit.a pen. și art.75 alin.1 lit.d și alin.2 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul București, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., care solicită acordrea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului și prezența la acest termen de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită, în principal, a se constata că a încetat de drept măsura arestării preventive dispusă față inculpat. Instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului la termenul din 29 octombrie 2009, iar recursul trebuia să se judece în 3 zile, ceea ce nu s-a întâmplat. Pe fond, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului. Acesta este arestat de circa 8 luni de zile, iar în speță nu se poate vorbi de celeritatea procesului penal, deoarece la data de 30 aprilie 2009 instanța a respins în bloc toți martorii propuși în apărare, iar în luna mai apărătorii au solicitat restituirea cauzei la procuror, instanța pronunându-se asupra cererii doar peste 4 luni, la insistențele sale. Instanța a respins toate cererile formulate în probațiune de apărători. Apreciază că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, având în vedere că din probe nu rezultă că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Cu privire la dispoziția instanței de la termenul anterior, respectiv amenda aplicată în cuantum de 5000 lei, va depune la dosar o cerere pentru scutirea de la amendă sau reducerea acesteia.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Arată că nu sunt incidente dispozițiile privind încetarea de drept a măsurii arestării preventive, legalitatea și temeinicia acestei măsuri fiind verificată în interiorul celor 60 de zile, recursul nefiind suspensiv de executare. Pe fond, în mod corect s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, având în vedere că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, respectiv art.143 și 148 lit.f pr.pen. În consecință, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că temeiurile arestării trebuie să fie actuale și dovedite.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate pentru a-și dovedi nevinovăția. Totodată, arată că de la luarea măsurii arestării preventive până în prezent, nu s-a întâmplat nimic în acest dosar.
CURTEA
Prin încheierea penală din 29.10.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul.
În temeiul art. 160 proc.pen. raportat la art. 3002.proc.pen. s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, porecla "", CNP -, fiul lui și, născut la data de 09 septembrie 1969 în B M, județul M, domiciliat în B M,-/4, județul M, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla, cercetat pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și în consecință menține arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de 15 aprilie 2009 în dosarul nr. 157-D/P/2008, - Biroul Teritorial Maramureșa dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 290 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal-ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 75 alin. 1 lit. d și alin. 2 Cod penal.
Procedând din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, în temeiul art. 3002.pr.pen. și art. 160 pr.pen. tribunalul a constatat următoarele:
Prin încheierea penală nr.100/24.02.2009 a Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe timp de 29 zile, cu începere de la 24.02.2009 până la 24.03.2009 inclusiv în temeiul art. 148 lit. f pr.pen. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În considerentele încheierii s-a reținut faptul că, în speță, din ansamblul probator administrat în cauză până la acel moment rezulta existența unor indicii care să justifice presupunerea că inculpatul în perioada iulie 2008 - februarie 2009 împreună cu concubina sa (fostă și ), a racolat prin metoda inducerii în eroare, vizând false promisiuni privind locuri de muncă onorabile și decente în Cipru, mai multe tinere majore din jud. M și B, pe care le-a traficat în Cipru, în orașul, unde le-a exploatat sexual în beneficiul său prin exercitarea de amenințări ori acte de violență și prin limitarea drepturilor și libertăților fundamentale ale acestora, însușindu-și astfel importante sume de bani în valută pe care le-a folosit pentru achiziționarea de bunuri proprii și pentru investirea în noi activități de recrutare de tinere fete în țară. Au fost exploatate în acest fel un număr de peste 10 victime, iar unele au fost doar recrutate, urmând a fi transportate la destinație. În sprijinul promisiunilor neadevărate cu care ademeneau victimele, inculpatul folosea contracte de muncă întocmite în fals, în care s-a specificat că practicarea prostituției este exclusă.
Instanța a constatat că sunt realizate cerințele art. 143.pr.penală, fiind de asemenea incident față de inculpat cazul prevăzut în art. 148 lit. f pr.penală, întrucât faptele pentru care este cercetat sunt sancționate cu o pedeapsă mai M de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol evident pentru ordinea publică rezultă din analiza întregii activități infracționale, amploarea acesteia și perioada de timp în care a fost comisă, natura faptei ce se presupune că inculpatul a comis-o și prin care s-a adus atingere unor importante valori ocrotite de legea penală, ca și rezonanța socială negativă a unei astfel de fapte. În raport de aceste circumstanțe, lăsarea inculpatului în libertate ar crea în rândul opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate, condiție în care interesul public primează, așa cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Măsura arestării preventive a fost prelungită cu 30 de zile, respectiv începând cu data de 25 martie 2009 și până la data de 23 aprilie 2009 inclusiv, prin încheierea penală nr. 143/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, măsura fiind de asemenea verificată sub aspectul legalității și temeiniciei de către instanța de judecată, după sesizarea tribunalului cu judecarea cauzei și la termene ulterioare.
Cu ocazia verificării legalității măsurii arestării preventive la termenul de judecată din 29.10.2009, tribunalul a constatat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent (art.148 lit.f Cod procedură penală) și se impune în continuare privarea de libertate a acestuia, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost arestat preventiv este închisoare mai M de 4 ani, iar raportat la natura și la gravitatea faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică derivând și din rezonanța socială puternic negativă a faptelor de care este acuzat inculpatul, iar lipsa unei reacții prompte din partea autorităților putând crea sentimente de teamă în rândul societății.
Instanța a constatat că la acest moment procesual nu a intervenit nici un element nou care să schimbe temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive și care să justifice punerea în libertate a inculpatului, toate apărările formulate de către avocatul ales al inculpatului, cu ocazia verificării măsurii arestării preventive, au excedat problemei suspuse dezbaterii fiind de fapt apărări ce urmează a fi analizate de instanță la momentele procesuale oportune după demararea cercetării judecătorești și cu ocazia cercetării fondului cauzei.
Pe de altă parte, măsura preventivă luată și menținută față de inculpat, apare justificată și prin prisma jurisprudenței CEDO, Curtea arătând în mod constant că avantajele pe care le prezintă detenția preventivă sunt cunoscute și nu pot fi negate: să împiedice persoana suspectă să fugă, să evite distrugerea unor probe, să împiedice săvârșirea unor noi infracțiuni sau, eventual, să-l protejeze împotriva furiei publicului sau a victimei.
Tribunalul a reținut că toate elementele evidențiate mai sus și consacrate de jurisprudența CEDO se regăsesc în prezenta cauză și în consecință, măsura arestării preventive apare ca fiind justificată.
Pe de altă parte, măsura apare justificată și prin prisma aprecierii caracterului rezonabil al duratei detenției preventive și aceasta în raport de complexitatea cauzei și de faptul că dosarul a suferit nenumărate amânări la solicitarea inculpatului, tocmai pentru a da posibilitate avocaților angajați de acesta de a efectua apărări eficiente și efective în cauză.
Aceasta, nu înseamnă însă că procedând la amânări justificate de respectarea dreptului la apărare, să se ajungă la situația în care instanța ar trebui să fie obligată să ia măsuri de prejudiciere a bunei desfășurări a judecății, prin punerea în libertate a inculpatului, câtă vreme temeiurile care au determinat această măsură nu s-au schimbat.
Având în vedere că în acest moment subzistă temeiurile de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, tribunalul a apreciat că se justifică menținerea stării de arest preventiv a inculpatului și, pe cale de consecință, respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul.
În motivarea recursului inculpatul, prin apărătorul său ales, a solicitat în principal, să se constate că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat a încetat de drept, iar în subsidiar a solicitat să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate, apreciind că, din probe, nu rezultă că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive are loc în cursul judecății periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 160/b proc.pen. Procedura reglementată de aceste dispozițiile legale permite verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive și ea este diferită de procedura reglementată de dispozițiile art. 159.proc.pen. care vizează prelungirea arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale. Solicitarea inculpatului de a se dispune încetarea de drept a măsurii arestării preventive, întrucât soluționarea recursului trebuia să aibă loc înainte de expirarea arestului dispus anterior de instanță nu poate fi primită, întrucât o astfel de dispoziție legală este prevăzută doar de dispozițiile art. 159 alin. 8.proc.pen. și vizează doar încheierea prin care s-a dispus asupra prelungirii arestării în cursul urmăririi penale.
În cauză, în mod corect a reținut instanța de fond că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului, respectiv dispozițiile art. 143 și 148 lit. f proc.pen. subzistă și impun privarea acestuia de libertate.
De asemenea, subzistă și pericolul concret pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpatului în libertate, întrucât în examinarea subzistenței acestui pericol trebuie să se aibă în vedere natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, împrejurările în care inculpatul a acționat, gravitatea faptelor și urmărire produse, precum și antecedentele penale ale inculpatului. Astfel, instanța este datoare să aprecieze dacă infracțiunile de care este acuzat inculpatul tulbură ordinea juridică, mediul social ocrotit prin normele drept penal și procesual penal și dacă creează o stare de primejdie pentru raporturile sociale și normala lor desfășurare.
În cauză, în mod corect s-a reținut că, în speță, se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și art. 290.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. Se reține astfel că inculpatul în perioada iulie 2008 - februarie 2009 împreună cu concubina sa (fostă și ), a racolat prin metoda inducerii în eroare, vizând false promisiuni privind locuri de muncă onorabile și decente în Cipru, mai multe tinere majore din jud. M și B, pe care le-a traficat în Cipru, în orașul, unde le-a exploatat sexual în beneficiul său prin exercitarea de amenințări ori acte de violență și prin limitarea drepturilor și libertăților fundamentale ale acestora, însușindu-și astfel importante sume de bani în valută pe care le-a folosit pentru achiziționarea de bunuri proprii și pentru investirea în noi activități de recrutare de tinere fete în țară. Au fost exploatate în acest fel un număr de peste 10 victime, iar unele au fost doar recrutate, urmând a fi transportate la destinație. În sprijinul promisiunilor neadevărate cu care ademeneau victimele, inculpatul folosea contracte de muncă întocmite în fals, în care s-a specificat că practicarea prostituției este exclusă.
Reținând că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică sub toate aspectele, având în vedere și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b proc.pen. recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2.proc.pen. se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 29 octombrie 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.MB/dact.MM
4ex./20.11.2009
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Claudia Ilieș Săndel Macavei
