Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 707/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 707
Ședința publică din data de 17 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Paul
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui - și, născut la 06.01.1982, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din 02.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, prin care, în baza dispozițiilor art. 300/2 raportat la art. 160/b alin.3 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de împrejurarea că dosarul a fost strigat ultimul pe lista de ședință, respectiv la ora 10,30, iar apărătorul ales al recurentului inculpat, avocat, din cadrul Baroului P, deși confirmase prezența în instanță nu s-a prezentat pentru a asigura asistența juridică, s-a dispus numirea unui apărător din oficiu, având în vedere că inculpatul a stăruit în judecarea recursului.
Cu acordul instanței, avocat, a luat legătura cu recurentul inculpat, după care, arată că nu are cereri prealabile de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 02.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului.
Apreciază că menținându-se această măsură i se încalcă dreptul la libertate și prezumția de nevinovăție potrivit art. 5 și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În concluzie, solicită admiterea recursului în temeiul art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală, considerând că pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat.
De asemenea, solicită să fie avută în vedere decizia penală nr. 682 din. 12.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a admis recursul celuilalt inculpat și s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, considerând că această măsură se poate dispune și în cazul inculpatului.
În concluzie, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea fără încuviințarea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea încheierii de ședință din 02.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Pentru a se dispune astfel, solicită să fie avută în vedere gravitatea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, modalitatea de comitere a faptelor, apreciind că nu se poate dispune revocarea măsurii arestării preventive, așa cum s-a solicitat, considerând că lăsarea sa în libertate, prezintă pericol pentru ordinea publică și cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să beneficieze de egalitate de tratament și să fie judecat în stare de libertate ca și inculpatul.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din data de 02.10.2009 a Tribunalului Dâmbovița în baza disp. art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod proc. penală a fost menținută măsura arestării preventive a apelanților inculpați fiul lui - și, născut la 06.01.1982 în Târgoviște, județul D, cu domiciliul în comuna, sat, județul D, CNP - și fiul lui și, născut la data de 29.04.1969 în Târgoviște, județul D, cu domiciliul în comuna, sat,-, județul D, CNP -, ambii aflați în Penitenciarul Mărgineni, dispunându-se ca măsura să se comunice locului de deținere - Penitenciarul Mărgineni.
Pentru a pronunța încheierea respectivă prima instanță a reținut următoarea situație:
Instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora, în raport cu împrejurarea că aceștia au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat, prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, condiție impusă de dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
S-a avut în vedere faptul că apelanții-inculpați au fost trimiși în judecată și condamnați de către instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 180 alin. 2 Cod penal, 192 alin. 2, 189 alin. 1 și 2 Cod penal, și art. 211 alin. 1, alin. 2 - alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal și aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal pentru apelantul-inculpat, constând în aceea că în noaptea de 17/18.04.2009, apelanții-inculpați, în dorința de a-și recupera bunurile sustrase de către apelantul -inculpat - parte vătămată, au mers acasă și fără a avea acordul acestuia, au intrat în domiciliu cu intenția de a-l duce la poliție, în acest scop forțându- prin lovituri să părăsească domiciliul și să se urce în căruța apelanților-inculpați. Pe drum, aceștia s-au oprit, au coborât din căruță și sub amenințare și lovire i-au luat din buzunar apelantului - inculpat - parte vătămată suma de 110 lei, precum și pantofii sport sustrași și pe care acesta îi purta, după care l-au lăsat să plece.
S-a apreciat că lăsarea în libertate a apelanților-inculpați ar crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate, având în vedere valoarea socială lezată prin acțiunea acestuia - patrimoniul individual - creând astfel convingerea că justiția este prea blândă, în situația în care aceștia nu ar fi în continuare izolați de comunitate și în această fază procesuală, detenția preventivă luată față de ei, fiind justificată și de necesitatea imperioasă de a-i împiedica să comită alte infracțiuni, apelantul-inculpat având și statut de recidivist.
Prin menținerea măsurii arestării preventive față de apelanții-inculpați nu se încalcă acestora dreptul la libertate prevăzut de art. 5 și nici prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 66 Cod procedură penală și Constituția României, inculpații beneficiind de această prezumție până la luarea unei hotărâri definitive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și învederând că i se încalcă dreptul la libertate și prezumția de nevinovăție potrivit art. 5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. A solicitat să beneficieze de egalitate de tratament cu inculpatul care în acest moment se bucură de cercetarea sa în stare de libertate așa cum s-a dispus prin decizia penală nr. 682/12.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin. 3 Cod proc. penală, constată că recursul este nefondat.
În acest sens, se reține că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 694 din 01.07.2009 a Judecătoriei Moreni la pedeapsa cu închisoarea pentru un număr de patru infracțiuni precum lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal; violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal; lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal și tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c, alin. 21lit. a Cod penal, pedeapsa rezultantă fiind de 7 ani închisoare.
Această persoană execută arest preventiv din data de 21.04.2009 adică de mai puțin de 6 luni de zile, în condițiile în care este cunoscut cu antecedente penale după cum reiese din fișa de cazier aflată la fila 41 dosar urmărire penală pentru fapte asemănătoare cu cele pentru care este judecat în prezenta cauză (violare de domiciliu și lovire), săvârșind faptele în stare de recidivă postcondamnatorie.
Chiar dacă mai sus amintita stare de agravare a sancțiunilor de drept penal nu mai constituie un temei de dispunere a măsurii arestării preventive, situația în care se află inculpatul reliefează fără putință de tăgadă o periculozitate sporită a acestei persoane datorită incorigibilității dovedite și drept urmare un pericol social concret pentru ordinea publică.
Nu se poate pune în consecință semnul totalei egalități între acest inculpat și inculpatul persoană care, cu puțin timp în urmă a fost pusă în libertate, tot așa cum nu se poate aprecia că raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-au depășit limitele unui termen rezonabil în materia arestării preventive conform art. 5 alin. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Spre exemplu, în cauza Toth contra Austriei, hotărârea din 12 decembrie 1991 s-a învederat în mod excelent faptul că jurisdicția competentă poate impune o anumită durată a detenției preventive atâta timp cât durează temerea rezonabilă ca inculpatul să nu se dedea la noi acte delictuale având în vedere natura infracțiunilor precedente și pedepsele suportate în consecință. Orice durată de sub 6 luni de zile, în condițiile arătate este evident că nu înfrânge sub nicio formă exigențele textului de lege mai sus menționat.
Față de cele astfel reținute, constatând că față de inculpatul s-a procedat corect atât din punctul de vedere al legalității cât și din punctul de vedere al temeiniciei în ceea ce privește menținerea stării sale de arest preventiv, Curtea, în baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b Cod proc. penală, va respinge recursul ca nefondat.
Având în vedere și disp. art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui - și, născut la 06.01.1982, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din 02.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu ce se va avansa din fonul în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17.10.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. TE
4 ex./20.10.2009
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu, Paul
