Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 71/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 71/2008
Ședința publică de la 24 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
Judecător - - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I reprezentat prin procuror
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii penale pronunțate la 21 iulie 2008 de către Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurenți Inculpați - și personal, în stare de arest preventiv în Penitenciarul M - D și asistați de avocat apărător desemnat din oficiu cu delegați de asistență judiciară obligatorie la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpaților, avocat solicită admiterea recursurilor declarate de cei doi inculpați, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza revocarea măsurii arestării preventive și punerea inculpaților în libertate raportat la disp. art.160/b Cod procedură penală.
Inculpatul a recunoscut 23 din actele săvârșite, prejudiciul a fost parțial recuperat, este minor, la data săvârșirii faptelor avea vârsta de 17 ani, nu prezintă pericol pentru ordinea publică și dorește să-și continue studiile.
Inculpatul s-a autodenunțat, a avut o atitudine sinceră și a contribuit astfel la aflarea adevărului în cauză.
Depune la dosar un memoriu formulat de inculpatul.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, în cauză există o hotărârea de condamnare în primă instanță și menținerea măsurii arestului preventiv se impune cu executarea pedepsei în regim de detenție.
Inculpatul în ultimul cuvânt solicită judecarea în stare de libertate pentru a -și continua studiile.
Inculpatul în ultimul cuvânt solicită judecarea în libertate, arată că s-a autodenunțat și nu prezintă pericol social pentru ordinea publică, a executat 4 luni din pedeapsă și consideră că nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin încheierea pronunțată la data de 21 iulie 2008 de către Tribunalul Hunedoara în dosar nr- s-a dispus, în baza disp. art. 139 alin. 1 Cod pr. respingereap. cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsii localitatea formulată de inculpatul.
Prin aceeași încheiere penală s-a mai dispus, în baza disp. art. 300/2 Cod proc. penală rap. la art. 160/b din același cod menținerea măsurii preventive a inculpaților, fiul lui și al lui, născut la data de 29.04.1989 și, fiul lui și al lui, născut la data de 02.05.1980, ambii aflați în Penitenciarul d e Maximă Sigurață M -
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către instanța de apel că, din probele administrate în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, că baza factuală a fost confirmată prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță, iar de la acest moment nu au apărut elemente noi de natură să ofere o altă perspectivă în sensul legitimării de a fi lăsați în libertate cei doi inculpați, motive pentru care cererea formulate de inculpatul a fost privită ca neîntemeiată, apreciindu-se că sunt întrunite exigențele art. 300/2 rap. la art. 160/b) Cod pr. p., referitoare la menținere măsurii preventive a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri penale au declarat recurs în termen, nemotivat în scris inculpații și.
La termenul de judecată din 24 iulie 2008, când s-a judecat cauza pe fond, recurentul inculpat a depus în scris motivele de recurs, în care arată că scopul măsurii preventive și-a atins scopul, că a avut o atitudine procesuală sinceră și de cooperare cu organele de urmărire penală, și că s-a depășit durata rezonabilă a arestului preventiv, fiind arestat de 4 luni, astfel că se impune în cauză înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsii localitatea.
În susținerea orală motivelor de recurs inculpații, personal și prin apărătorul legal, au solicitat admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheieri penale atacate și, rejudecând cauza, în baza art.160/b alin.2 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive și punerea inculpaților în libertate iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că încheierea penală atacată este nelegală întrucât, raportat la atitudinea sinceră pe care au avut-o inculpații pe tot parcursul procesului penal și la datele ce caracterizează persoana fiecăruia, inculpații nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ei putând fi judecați în continuare și în stare de libertate.
Analizând legalitate și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de către inculpații, precum și din oficiu, conf. art. 385/6 alin. 3 Cod proc. penală, cu referire la disp. art. 136 alin. 1, 143 și 148 lit. f) din Codul d procedură penală și art. 139 din același cod, și art. 160/1 și urm. Cod proc. penală, se apreciază că în cauză recursurile declarate în cauză nu sunt fondate pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea de apel constată în principal că prin sentința penală nr. 335/2008 din 27.05.2008 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Petroșani, a dispus, printre altele, reținând vinovăția inculpaților și, în baza disp. art. 208 alin.1, art.209 alin. 1 lit. a), e), g) și i), art. 209 alin. 2 lit. a) Cod penal Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 și 76 Cod penal, și respectiv, art. 37 lit. b) Cod penal în ce-l privește pe inculpatul, condamnarea celor doi inculpați la pedeapsa de câte 2 ani închisoare și, respectiv, 2 ani și 2 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (comiterea a 27 de acte materiale de sustragere).
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel cei doi sus-numiți inculpații, precum și inculpatul G.
S-a stabilit un prim termen de judecată a apelurilor inculpaților la data de 18.09.2008.
La data de 21 iulie 2008, tribunalul, ca instanță de apel, a stabilit termen intermediar pentru verificarea legalității și temeinicie măsurii arestării preventive a inculpaților și, conf. art. 300/2 Cod pr. p., rap. la art. 160/b din același cod de procedură.
Prin încheierea penală pronunțată la această dată Tribunalul Hunedoara - Secția penală a dispus, în baza art. 300/2 Cod procedură penală, rap. la art. 160/b Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și, aflați în prezent în Penitenciarul M - Aceasta este hotărârea supusă actualului control de legalitate.
În conformitate cu disp. art. 160/b alin. 3 Cod proc. penală, menținerea arestării preventive în cursul judecății are caracter legal atunci când instanța constată că temeiurile care au justificat această măsură impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în caz, contrar, arestarea preventivă trebuie revocată cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, potrivit alin. 2 al textului de lege amintit.
Inițial, inculpații și, au fost arestați preventiv în baza disp. art. 143,146 și 148 lit. f) Cod proc. penală, texte de lege ce sunt în deplină concordanță cu art. 5 pct. 1 lit. c) CEDO, existând motive verosimile de a bănui că inculpații au comis o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai M de 4 ani - art. 208 alin.1, art.209 alin. 1 lit. a), e), g) și i), art. 209 alin. 2 lit. a) Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, iar lăsare în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, inculpații ( recurenții din prezenta cauză) au fost condamnați în primă instanță la o pedeapsă de 2 ani închisoare și, respectiv, 2 ani și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin.1, art.209 alin. 1 lit. a), e), g) și i), art. 209 alin. 2 lit. a) Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, subzistând astfel temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive.
În acest context, în mod corect, Tribunalul a apreciat că temeiuri care au stat la baza arestării preventive subzistă și în prezent și, având în vedere disp. art. 5 CEDO, existența unei condamnări, chiar în primă instanță a inculpaților, conduce la bănuiala verosimilă că inculpații recurenți au săvârșit infracțiunea pentru care sunt cercetați.
În ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele textului de lege - art. 148 lit.f) Cod procedură penală, în contextul existenței unei sentințe de condamnare chiar nedefinitivă pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa mai M de 4 ani.
Ca atare, menținerea arestării preventive în cursul soluționării apelurilor declarate în cauză este legală și temeinică, aflându-se în deplină concordanță cu disp. art. 300/2, rap. la art. 160/b alin. 3 Cod proc. penală și art. 5 CEDO.
Nu este de neglijat a se arăta că, pentru motivele expuse mai sus și pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, se apreciază că nu se impune cercetarea inculpaților în stare de libertate.
Cât privește motivele referitoare la atitudinea procesuală pe care au avut-o inculpații în cursul procesului penal și la datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat recurent, Curtea precizează că acestea urmează a fi învederat instanței de control judiciar, care le va putea reține ca circumstanțe atenuante judiciare în procesul de individualizare a pedepsei, în ipoteza menținerii hotărârii de condamnare dată de instanța de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs referitor la depășirea duratei rezonabile a detenției provizorii, Curtea constată că nici acest motiv de recurs nu este fondat raportat la sentința de condamnare de 2 ani și, respectiv, 2 ani și 2 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, chiar în contextul în care aceasta nu este definitivă.
Așa fiind, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză de cei doi inculpați, conf. art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod proc. penală.
Curtea arată că pentru aceleași considerente se va respinge și cererea formulată în subsidiar de către recurentul inculpat de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Ca o consecință a acestei soluții, în baza disp. art. 192 alin.2 Cod proc. penală vor fi obligați numiții recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 90 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați în sumă de câte 40 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații ȘI împotriva încheierii penale pronunțate la 21 iulie 2008 de către Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă pe numiții recurenți la plata sumei de câte 90 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați în sumă de câte 40 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 iulie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
- -
Red. /
2ex/25.07.2008
P/
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Sanda Trif
