Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 29/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 29/2008

Ședința publică de la 24 Iulie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mircea Bădilă

JUDECĂTOR 2: Sanda Trif

JUDECĂTOR 3: Marius Aurel Motolea

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I reprezentat prin procuror

Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr.35 pronunțată la 22 iulie 2008 de către Tribunalul Hunedoara, secția penală în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:

- recurent Inculpat - personal și asistat de avocat apărător ales din Baroul

- recurent Inculpat - personal și asistat de avocat apărător ales, din Baroul H cu împuternicire avocațială la dosar.

- recurent Inculpat - personal și asistat de avocați ȘI din Baroul H apărători aleși cu împuterniciri avocațiale la dosar.

- recurent Inculpat - personal și asistat de avocat din Baroul H, apărător ales cu împuternicire avocațială la dosar.

Avocat depune la dosar motive de recurs formulate în scris pentru inculpatul recurent.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.

În subsidiar, raportat la faptul că în cauză urmează să se prezinte inculpaților materialul de urmărire penală solicită a se lua față de inculpat una dintre măsurile preventive prevăzute de art.145 și respectiv 145/1 Cod procedură penală.

Pe fondul cauzei susține că încheierea atacată este nefondată, instanța de fond a reținut că actele de urmărire penală stipulate în propunerea de prelungire a parchetului se subsumează scopului măsurii arestării preventive, dar art.136 Cod procedură penală alin.8 lasă la îndemâna instanței de judecată luarea uneia dintre aceste măsuri raportat și la circumstanțele inculpatului. Mai mult decât atât instanța de fond a reținut că inculpatul trebuie să fie prezent doar la prezentarea materialului de urmărire penală. Dar prezentarea acestui material se poate face și cu inculpatul în stare de libertate iar actele de urmărire penală au fost administrate până în prezent.

S-a mai reținut în motivarea instanței că "subzistă temeiurile arestării", într-adevăr la momentul luării măsurii arestării preventive exista posibilitatea existenței acestora dar de la 26 mai și până în prezent pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat sau mai mult decât atât nu mai există și probațiunea în cauză a fost administrată.

În încheierea atacată se reține existența pericolului social și nu a pericolului concret pentru ordinea publică.

Mai trebuie arătat instanței că a existat o persoană căreia i s-a reținut în sarcină traficul de droguri de mare risc care însă este în liberate și instanța trebuia să analizeze dacă mai subzistă acest temei și scopul poate fi atins și fără luarea măsurii arestării preventive.

În cauză nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri și inculpatul poate fi cercetat și în stare de libertate, acesta nu mai poate fi reținut raportat la probațiunea aflată în prezent la dosarul cauzei, s-a mers doar pe cele două declarații ale inculpaților aflate la dosarul de urmărire penală și aici se poate observa atitudinea acestora care a fost treptată și raportat la acele declarații nu se mai poate susține că mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.

Raportat la actele și lucrările dosarului și la noul volum în care s-au depus poze de la percheziția efectuată la, aici apare găsită la un alt inculpat, o plantă găsită la. În 26.05.2008 la percheziția de la nu s-au găsit droguri și nu se cădea să se depună la dosar acest act.

Cu privire la complexitatea cauzei susține că conexele dintre inculpați nu există. La data de 21.05.2008 a început urmărirea penală pentru fiecare inculpat, în grup, alții pentru consum, alții pentru trafic dar inculpații nu se cunoșteau între ei.

Avocat, apărător ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și în baza art.385/15 alin.2 lit.d Cod procedură penală respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv.

În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Pe fondul cauzei susține că în motivarea încheierii atacate se reține că urmează a fi efectuate de către organele de urmărire penală 9 demersuri procesuale și din cele 9 doar unul singur ar putea avea legătură cu inculpatul.

În cauză a fost audiat și nu s-a reținut decât vânzarea directă la investigatorii sub acoperire și nu o vânzare directă așa cum s-a reținut la arestare. Sub nici o formă nu se pot influența aceste persoane. Înlocuirea măsurii arestării preventive este prezentă, inculpatul s-a prezentat la toate actele și cererile procurorului.

Organul de urmărire penală a depus 2 volume de acte noi la dosar și a venit răspunsul la cele 2 constatări tehnico-științifice și majoritatea sunt negative.

Rezultatele rapoartelor științifice dovedesc că oamenii au spus adevărul.

Cele reținute la arestare nu mai subzistă și nu mai pot fi considerate temeiuri legale.

Mai mult decât atât în încheierea atacată nu se spune în ce constă pericolul concret (art.148 lit.f) sau în ce ar consta acesta cu în stare de libertate.

În continuare se mai reține în încheierea atacată "vânzări repetate de droguri către investigatorii sub acoperire și colaboratorii acestora, existența unor strânse legături infracționale între inculpați și învinuiții din dosar". Inculpatul a avut legături cu 2 inculpați din acest dosar din convorbirile telefonice interceptate nu rezultă nici un indiciu că acesta ar fi săvârșit infracțiuni, nu rezultă legătura cu cercul infracțional.

Încheierea atacată a fost motivată cu preluarea motivărilor din încheierile anterioare ale Tribunalului Hunedoara și instanța prin motivarea dată recunoaște că temeiurile care au subzistat la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent.

Se mai reține în încheierea atacată " săvârșirea mai multor acte materiale de vânzare de droguri" dar nici după 60 de zile de arest nu s-a spus încă starea de fapt a inculpatului în concret, ce cantitate, în ce dată, nu se știe cui, când, cât. În cauză nu sunt alte probe noi ca măsura arestării preventive să mai fie menținută.

În concluzie solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și susținut azi în fața instanței.

Apărătorul ales al inculpatului, avocat solicită admiterea recursului și punerea inculpatului în libertate.

Pe fondul cauzei critică încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cu privire la nelegalitatea încheierii nr.35 din 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara susține că instanța a admis o cerere de prelungire a măsurii arestului preventiv care este nemotivată față de inculpatul, este doar o înșiruire de acte materiale, nu s-a făcut nici un act de urmărire penală și consideră că acest lucru este luat nelegal.

Cu privire la netemeinicia încheierii atacate susține că nu există nici un temei nou în cauză nu s-au făcut acte majore se reține doar pedeapsa mai mare de 4 ani și prezența pericolului pentru ordinea publică.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și singura probă este că acesta a vândut 7 de canabis, iar cu privire la pericolul social arată că inculpatul este arestat în altă cauză și nu ar influența cu nimic cercetarea acestuia în stare de libertate.

Cu privire la inechitatea de tratament arată că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și un alt inculpat cu 11 cocaină, drog de mare risc este cercetat în stare de libertate.

În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Situația inculpatul este foarte grea, mama acestuia lucrează în străinătate, bunica este grav bolnavă iar tatăl acestuia a decedat.

Apărătorul ales al inculpat recurent -, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și critică încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cu privire la nelegalitatea încheierii atacate arată că nici unul din motivele de prelungire a arestării preventive nu fac referire la inculpatul și în primele 10 pagini de la prelungire nu există nici un act menționat ca făcut de inculpatul, apoi urmează actele de urmărire penală pe care urmează să le facă parchetul și în nici unul dintre acestea nu se regăsește inculpatul.

Complexitatea acestei cauze a fost dată de conexarea a 5 dosare. Inculpatul a recunoscut de la început prezența sa la unele din actele materiale din acest dosar, a recunoscut participația sa, a recunoscut actele materiale din 18/03 a arătat că-l cunoaște pe, etc.

Mai mult decât atât pericolul concret pentru ordinea publică nu mai există în prezent, s-a diminuat în timp, și în prezent nu mai există.

La instanța de fond au fost depuse la dosar toate actele prin care acesta arată că s-a înscris la sesiunea de bacalaureat august-septembrie, s-a înscris în programul Agenției Naționale Antidrog și dorește să se reintegreze în societate.

În prezent nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, nu există temeiuri noi și solicită judecarea acestuia în libertate, revocarea măsurii arestului preventiv.

În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Apărătorul inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv și punerea inculpatului în libertate.

În subsidiar solicită casarea încheierii atacate și rejudecând în baza disp. art.139 Cod procedură penală înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile prevăzute de art.145, 145/1 Cod procedură penală.

Pe fondul cauzei critică încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că Tribunalul Hunedoaraa motivat încheierea atacată la modul general fără a arăta însă pericolul concret pentru ordinea publică, individual apoi arată actele de urmărire penală care urmează a fi efectuate de către Ministerul Public și care nu-l vizează pe inculpatul, rezultă astfel că inculpatul nu a consumat substanțe interzise și astfel nu există nici trafic.

Se rețin vânzările repetate de droguri din 23.03-1.04.08 către colaboratorul (fila 317) și din moment ce participația inculpatului a fost ocazională acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică. La percheziția efectuată nu s-a găsit nimic și vânzările nu au avut loc față de altă persoană decât la colaborator, punerea inculpatului în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și inculpatul și-a recunoscut fapta.

În concluzie solicită admiterea recursului, casare încheierii atacate și rejudecând punerea inculpatului în libertate cu cercetarea acestuia în stare de libertate.

În subsidiar în baza disp. art.139 Cod procedură penală solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Reprezentantul parchetului susține că pentru luarea măsurii arestării preventive trebuie să existe o acuzație și indici temeinice că s-au făcut acele infracțiuni și limitele de pedeapsă.

Temeiurile arestării preventive încetează atunci când acestea dispar deci intervine achitarea, în rest ele există și câtă vreme există vânzare către investigatori există și traficul de droguri.

Instanța va proba și verifica vânzarea de droguri.

În cauză există temeiuri și vor înceta doar atunci când se va pronunța o hotărâre de primă instanță.

Avocat în replică susține că odată luată această măsură a arestării preventive nu s-ar mai impune nici prelungirile. Susține că s-a făcut referire doar la motivele de prelungire.

Inculpatul, în ultimul cuvânt solicită cercetarea în libertate, arată că regretă fapta săvârșită și a solicitat ajutor Agenției Antidrog.

Inculpatul, în ultimul cuvânt solicită punerea în libertate și se angajează să se supună măsurilor dispuse de către instanță și se va prezenta la fiecare termen de judecată.

Inculpatul -, în ultimul cuvânt arată că regretă fapta comisă și solicită judecare în libertate deoarece s-a înscris pentru sesiunea august-septembrie 2008 în vederea susținerii examenului de bacalaureat și a conștientizat riscul ilegalităților săvârșite.

Inculpatul, în ultimul cuvânt solicită judecarea în stare de libertate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

CURTEA DE APEL,

Asupra recursurilor penale de față

Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 35 pronunțată la 22 iulie 2008 de către Tribunalul Hunedoara, Secția penală în dosar nr- s-a admis propunerea formulată de - Biroul Teritorial Hunedoara, și în consecință:

În baza art. 155 și urm. Cod pr. pen. s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților:

, fiul lui și, născut la 08.10.1986 în Orăștie, jud. H, domiciliat în Orăștie, str. -,. 55, A,. 3,. 14, jud. H, fără forme legale în Orăștie, str. -,.22,. B,. l,. 13, jud. H, posesor al CI seria - nr. - eliberat de Mun. Orăștie, CNP -, aflat în Arestul Poliției Municipiului D;

2., fiul lui G și, născut la 30.12.1983 în H, jud. H, domiciliat în D, Al. Pescarilor, - 10,. 3,. 1,.46, jud. H, fără forme legale în D, Calea,. 52,. A,. 2, jud. H, posesor al CI seria - nr. - eliberat de Mun. D, CNP -, aflat în Arestul Poliției Municipiului D;

3., fiul lui și, născut la 13.05.1989 în Orăștie, jud. H, domiciliat în Orăștie,-, jud. H, posesor al CI seria - nr. - eliberat de Poliția Orăștie, CNP -, aflat în Arestul Poliției Municipiului D;

4. zis "", fiul lui și, născut la 26.03.1976 în comuna, jud. C, domiciliat în D, str. -, - 4,. 3,. l,. 5, jud. H, fără forme legale în D, B-dul -, -. A,. 12, jud. H, CNP -, aflat în Arestul Poliției Municipiului D;

5., zis "", fiul lui și, născut la 12.05.1989 în Orăștie, jud. H, domiciliat în Orăștie, str. -, nr. 31, jud. H, posesor al CI seria - nr. - eliberat de Mun. Orăștie, CNP -, arestat în altă cauză;

6., fiul lui și a, născut la 10.12.1988 în H, jud. H, domiciliat în H,-,. l,. 31, jud. H, CNP -, arestat în altă cauză; pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 26 iulie 2008 și până la 24 august 2008.

Prin aceeași încheiere penală s-au respins cererile formulate de inculpații, având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsii țara sau localitatea, precum și cererile inculpaților - și, având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsii localitatea prev. de art. 145, și, respectiv, art. 145/1 Cod pr. pen.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Examinând actele dosarului de urmărire penală s-a reținut că, în adevăr, există indicii temeinice și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele penale pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a început urmărirea penală pentru fiecare inculpat în parte:

1.: infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, în data de 02.04.2008, împreună cu, au vândut investigatorilor sub acoperire cantitatea de 7,2 gr. rezină de cannabis, contra sumei de 300 lei, drogurile fiind vândute în timp ce se aflau în apartamentul învinuitului din Orăștie și în prezența acestuia.

2., zis "" (arestat în altă cauză): infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, în data de 14.02.2008, a vândut colaboratorului autorizat în cauză cantitatea de 0,9 gr.rezină de cannabis, contra sumei de 50 lei.

În data de 28.02.2008 a vândut aceluiași colaborator autorizat în cauză cantitatea de 1,2 gr. rezină de cannabis, contra sumei de 50 lei.

În data de 10.03.2008 a vândut investigatorului sub acoperire prin intermediul colaboratorului acestuia, cantitatea de 1,1 gr. rezină de cannabis, contra sumei de 50 lei.

În data de 26.03.2008, cu ocazia percheziției efectuată la locul de muncă al inculpatului - "" din H - au fost descoperite 72,5 gr. rezină de cannabis.

3., zis "": infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 329 alin. (2) Cod penal, constând în aceea că, în data de 23.03.2008, i-a vândut investigatorului sub acoperire, prin intermediul colaboratorului, cantitatea de 7,0 gr. rezină de cannabis(sub forma a 9 bucăți de diferite forme și dimensiuni), contra sumei de 700 lei.

În data de 23/24.03.2008 i-a oferit investigatorului sub acoperire, prin intermediul colaboratorului, cantitatea de 0,3 gr. rezină de cannabis.

În data de 27.03.2008 a vândut investigatorului sub acoperire, prin intermediul colaboratorului, cantitatea de 3,6 gr. rezină de cannabis (ambalată într-o punguliță de material plastic), contra sumei de 500 lei.

În data de 29.03.2008 a vândut investigatorului sub acoperire, prin intermediul colaboratorului, cantitatea de 4,9 gr. rezină de cannabis (sub forma a două bucăți de formă diferită), contra sumei de 500 lei.

În data de 30.03.2008 a vândut investigatorului sub acoperire, prin intermediul colaboratorului, cantitatea de 10,6 gr. rezină de cannabis, (6 bucăți de diferite forme și dimensiuni) contra sumei de 1.000 lei.

În data de 03.04.2008 a vândut investigatorului sub acoperire, prin intermediul colaboratorului, cantitatea de 7,8 gr. rezină de cannabis, contra sumei de 500 lei.

În data de 01.04.2008 a vândut investigatorului sub acoperire, prin intermediul colaboratorului, cantitatea de 4,1 gr. rezină de cannabis, contra sumei de 300 lei.

De asemenea, în data de 12.05.2008, G-, zis "" și, zis "" au adresat îndemnuri celor două polițiste sub acoperire, autorizate în cauză, de a practica prostituția în Austria, ocazie cu care le-au promis câștiguri substanțiale.

4. (arestat în altă cauză): infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, în data de 02.04.2008, împreună cu, au vândut investigatorilor sub acoperire cantitatea de 7,2 gr. rezină de cannabis, contra sumei de 300 lei, drogurile fiind vândute în timp ce se aflau în apartamentul învinuitului din Orăștie și în prezența acestuia.

5.: infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, în perioada decembrie 2007 - mai 2008, vândut mai multor narcotraficanți, mai exact lui G -, - mai multe cantități de hașiș și marijuana, primite de la, prin intermediul lui. De asemenea, a intermediat distribuirea de hașiș către consumatori prin intermediul învinuiților zis "", zis "", zis "", zis "" și, zis "".

6.: infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, în data de 02.04.2008, împreună cu, numitul - a vândut investigatorilor sub acoperire, în municipiul Orăștie, în fața restaurantului "", cantitatea de 4,1 grame rezină de cannabis contra sumei de 210 lei. De asemenea, în data de 07.04.2008, împreună cu același învinuit, au vândut investigatorilor sub acoperire, în spatele catedralei din municipiul Orăștie, cantitatea de 2,6 grame rezină de cannabis contra sumei de 120 lei.

Ulterior, la data de 20 iunie 2008 același tribunal prin încheierea penală nr. 30/2008 - dosar nr-, astfel cum a fost modificată prin încheierea penală nr. 24/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA - dosar nr-, a prelungit măsura arestării preventive a numiților inculpați, pe considerentul că organele de anchetă penală au continuate să efectueze acte de urmărire penală împotriva inculpaților și că temeiurile care au stat inițial la baza arestării acestora impun în continuare privarea de libertate.

Aceste date rezultă, în principal, din procesele - verbale încheiate de către investigatorii sub acoperire autorizați în cauză, din care reiese că inculpații le-au oferit acestora sau colaboratorilor acestora diverse cantități de droguri de risc ori au adresat îndemnuri spre a practica prostituția în Austria în schimbul unor sume de bani către polițistele sub acoperire autorizate în cauză.

În ceea ce privește pericolul social pe care l-ar reprezenta inculpații pentru ordinea publică, s-a reținut că acesta rezultă din consecințele grave ale traficului de droguri pentru sănătatea consumatorului și pericol potențial pe care îl prezintă pentru ordinea de drept persoanele care vând și consumă droguri.

În consecință, față de considerentele de mai sus, și apreciind că sunt indicii temeinice că inculpații au comis faptele reținute, precum și împrejurarea că aceștia prezintă pericol pentru ordinea publică, s-a admis propunerea -- Biroul Teritorial Hunedoara de prelungire a măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile a inculpaților:, și -.

Tot pentru aceleași considerente, s-au respins și solicitările de a dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea formulate de către inculpați.

Împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Hunedoara au declarat recurs în termen inculpații, - și.

În motivele scrise de recurs inculpatul arată că încheierea penală atacată este nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond a motivat generic, fără a preciza în concret pericolul pe care îl prezintă fiecare inculpat în parte, că este dovedit că numitul inculpat nu a consumat droguri, că vânzările au fost făcute la insistențele investigatorilor sub acoperire, că participarea inculpatului a fost ocazională și către o persoană cu care era în relații de prietenie, că datele dosarului relevă că lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că urmărirea penală se poate desfășura în bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate; cu privire la fapta prev. de art. 329 Cod penal, se arată că nu există indicii că a comis această faptă și excluderea inculpatului din comunitate o perioadă de 60 de zile a fost suficientă pentru a conștientiza gravitatea faptelor.

În susținerea orală a motivelor de recurs recurenții inculpați, personal și prin apărătorii aleși, au arătat, în esență, că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri; că inculpații pot fi cercetați și în stare de libertate, lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la datele ce caracterizează persoana fiecăruia și la timpul scurs de la arestarea inițială; inculpații nu au antecedente penale, au recunoscut faptele; că nu se poate susține că dosarul este unul complex, volumul de dosar este rezultatul conexării a celor 5 dosare de urmărire penală; mai multor. De asemenea, s-a susținut că măsura arestării preventive nu este proporțională cu gravitatea acuzației, solicitând înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură preventivă.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor invocate de inculpați, precum și din oficiu, conf. art. 385/6 alin. 3 și art. 385/9 alin.3 Cod pr. pen. cu referire la art. 143, 146, 148 și 155 Cod procedură penală, Curtea de apel constată că recursurile declarate de inculpații, sunt nefondate, iar recursul inculpatului - este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

1.În ce privește recursul inculpaților,:

Potrivit art. 155 alin. (1) Cod pr. pen. " Arestarea inculpatului dispusă de instanța poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate."

Din interpretarea acestor dispoziții legale, precum și a celorlalte dispoziții cu relevanță în materia prelungirii măsurii arestării preventive, respectiv, art. 143, 145 și 148 Cod pr. pen. rezultă că la analiza prelungirii duratei arestării în cursul urmăririi penale se apreciază asupra subzistenței probelor sau indiciilor temeinice referitoare la săvârșirea de infracțiunii și nu se stabilește vinovăția inculpaților, după cum nu se face o analiză a modului în care procurorul anchetator înțelege să conducă ancheta penală.

Potrivit dispozițiilor art. 5 din Convenția (europeană) a drepturilor omului (denumită în continuare CEDO) și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Pericolul concret pentru ordinea publică poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, fie din amploarea luată de astfel de fapte în anumite comunități.

Aspectele reținute de către instanța de fond în încheierea penală supusă actualului control de legalitate, cum că în actualul stadiu procesual inculpații, și prezintă pericol social concret pentru ordinea publică și că subzistă indiciile temeinice potrivit cărora inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați penal, sunt însușite de către curtea de apel, deoarece au fundamentare faptică în probatoriul cauzei și corespund dispozițiilor legale în materia prelungirii măsurii arestării preventive.

Astfel, probatoriul administrat în cauză până la acest moment procesual, demonstrează că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați continuă să subziste, deoarece actele de urmărire penală efectuate după arestarea preventivă a inculpaților confirmă starea de fapt reținută în momentul inițial al luării măsurii preventive.

Tribunalul a reținut, în mod corect, că sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că recurenții inculpați au săvârșit următoarele fapte:

2., zis "": infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 329 alin. (2) Cod penal, constând în aceea că, în data de 23.03.2008, i-a vândut investigatorului sub acoperire, prin intermediul colaboratorului, cantitatea de 7,0 gr. rezină de cannabis(sub forma a 9 bucăți de diferite forme și dimensiuni), contra sumei de 700 lei.

În data de 23/24.03.2008 i-a oferit investigatorului sub acoperire, prin intermediul colaboratorului, cantitatea de 0,3 gr. rezină de cannabis.

În data de 03.04.2008 a vândut investigatorului sub acoperire, prin intermediul colaboratorului, cantitatea de 7,8 gr. rezină de cannabis, contra sumei de 500 lei.

În data de 01.04.2008 a vândut investigatorului sub acoperire, prin intermediul colaboratorului, cantitatea de 4,1 gr. rezină de cannabis, contra sumei de 300 lei.

3.: infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, în perioada decembrie 2007 - mai 2008, vândut mai multor narcotraficanți, mai exact lui G -, - mai multe cantități de hașiș și marijuana, primite de la, prin intermediul lui. De asemenea, a intermediat distribuirea de hașiș către consumatori prin intermediul învinuiților zis "", zis "", zis "", zis "" și, zis "".

Condiția cerută de art. 148 lit. f) teza I din Cod pr. pen. potrivit căreia pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de care sunt acuzați inculpații trebuie să fie mai mare de patru ani închisoare este îndeplinită.

Principala problemă pe care o ridică această speță este aceea dacă există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, respectiv dacă este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. f) Cod pr. pen.

Mergând pe același raționament, pericolul concret pentru ordinea publică poate fi definit ca un ansamblu de circumstanțe reale și personale rezultate din săvârșirea unei fapte penale de o anumită gravitate, care justifică presupunerea rezonabilă a existenței unor riscuri de natură a pune în primejdie funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor cetățenilor.

Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie să fie actual, precis, bine determinat și perceptibil prin simțurile judecătorului.

Pentru a putea determina pericolul pentru ordinea publică, în speța de față, se impune a ne raporta la cantitatea de droguri oferită spre vânzare și natura acestora, la numărul de acte săvârșite, la împrejurarea dacă inculpații dețineau cantități de droguri pentru a fi oferite spre vânzare și traficare.

În principal, se constată că există indicii temeinice din care rezultă bănuiala legitimă că inculpații au procurat și vândut droguri de risc, respectiv rezină de canabis, care este drog de mare risc.

Recurenții inculpați, și au săvârșit mai multe acte materiale de vânzare de droguri, cantități mai mari, circumstanțe reale ce evidențiază un grad de pericol social pentru ordinea publică rezonabil și suficient pentru a justifica excluderea temporară în continuare pentru o perioadă de 30 de zile a numiților inculpați din comunitate.

Curtea nu poate împărtășii opinia recurenților inculpați cum că nu mai prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, raportat la datele favorabile ce caracterizează persoana fiecăruia - lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaștere a faptelor, deoarece aceste circumstanțe trebuiesc a fi interpretate în mod corelat cu temeiurile de fapt și de drept ce justifică prelungirea măsurii arestării preventive, în continuare, așa cum just a dispus instanța de fond.

În ce privește criticile recurenților inculpați referitoare la nevinovăția lor, Curtea nu are a le analiza, raportat la obiectul prezentei cauze.

Curtea are a aminti că în actualul stadiu procesual judecătorul este chemat doar să stabilească dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penal, dacă este incident vreunul dintre cazurile de arestare (art. 148 Cod proc. penală ) și dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive ( art. 155 Cod. Pr. pen.)

Așa fiind, în raport de obiectul cauzei - prelungirea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale, judecătorul nu are competența de a verifica modul în care organele de anchetă au efectuat urmărirea penală, care este atributul exclusiv al acestora, astfel că criticile invocate de recurenții inculpați sub acest aspect nu pot fi însușite de instanța de recurs.

Este adevărat, că într-o practică constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu se justifică privarea de libertate a unei persoane doar pe baza prezumției dată de gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul și pe bata unui pericol ipotetic de a se sustrage urmăririi penale sau de a săvârși o altă infracțiune. Însă, tot la fel de adevărat este că aceeași curte a decis în mod constant că dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenție,menținerea în detenție a unui acuzat este legitimă (,26 ianuarie 1993, c/, 13 iulie 1996, der Tang c/, 6 noiembrie 2003, Pantano c/ Italie), așa cum este cazul în speță.

Analizând măsura arestării preventive a inculpatului și din perspectiva dispozițiilor art. 5 paragraf 1 lit. c) din Convenție, Curtea de Apel constată că sunt îndeplinite exigențele acestui text de lege, arestarea inculpaților, și până la acest moment procedural fiind legitimă.

Instanța de recurs apreciază că prima instanță a motivat încheierea atacată, prezentând într-o argumentare acceptabilă temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării arestării preventive.

Așa fiind, în temeiul art. 385/15 alin. (1) pct. 1 lit. b) Cod pr. pen. Curtea de Apel va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și.

Ca o consecință a acestei soluții și, raportat la dispozițiile art. 192 alin.2 Cod pr. pen. numiții recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Față de considerentele expuse anterior, Curtea de apel va respinge ca neîntemeiate și cererile formulate de numiții recurenții inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsură preventivă a obligării de a nu părăsii localitatea sau țara.

2.În ce privește recursul inculpatului -:

În cauza de față, respectiv în cauza ce formează obiectul nr.46 D/P/2007 inculpatul -, este cercetat alături de alți inculpați sub acuza comiterii infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

Prin încheierea penală nr. 25/2008 pronunțată la data de 27.05.2008, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 21/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA - dosar nr-, Tribunalul Hunedoaraa dispus, printre altele, arestarea preventivă a inculpatului -, reținându-se ca temei al arestării art. 148 lit. f) Cod pr. pen. Ulterior, măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită de către același tribunal la data de 20 iunie 2008 prin încheierea penală nr. 30/2008 - dosar nr-, astfel cum a fost modificată prin încheierea penală nr. 24/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA - dosar nr-.

Examinând considerentele încheierii penale nr. 25/2008 a Tribunalului Hunedoara, Curtea de Apel constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul - au fost art. 143, 146, 148 lit. f) Cod pr. penală.

În concret, s-a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și 148 lit. lit. f) Cod pr. pen., și anume există probe privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzută de legea penală pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Aspectele reținute de către instanța de fond în încheierea penală supusă actualului control de legalitate, cum că în actualul stadiu procesual subzistă indiciile temeinice privind presupunerea că inculpatul a comis o faptă penală sancționată de legiuitor cu pedeapsa mai mare de 4 ani, sunt însușite de către Curtea de Apel, deoarece ele au fundamentare faptică în probatoriul cauzei.

Deși inculpatul recurent a susținut atât personal cât și prin apărătorul legal că nu există probe sau indicii temeinice că el a comis fapta, Curtea examinând probele administrate în cauză apreciază că subzistă în continuare suspiciunea că inculpatul recurent la data de 2 aprilie 2008 și, respectiv, 7 aprilie 2008, împreună cu au vândut investigatorilor sub acoperire, în municipiul Orăștie, cantitatea de 4,1 grame rezină de canabis contra sumei de 210 lei și, respectiv, cantitatea de 2,6 grame rezină de cannabis contra sumei de 120 lei ( art. 5 paragraf 1 lit. c) CEDO).

Așa fiind, criticile formulate de către inculpatul recurent referitoare la lipsa probelor sau indiciilor temeinice nu sunt fondate, urmând a fi respinse.

Aspectele reținute de către instanța de fond în încheierea de ședință pronunțată cum că în actualul stadiu procesual inculpatul - mai prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, nu pot fi însușite de către Curtea de Apel, deoarece ele nu au fundamentare faptică în probatoriul cauzei și contravin dispozițiilor legale în materia prelungirii măsurii arestării preventive.

Așa cum precizam anterior, arestarea preventivă a inculpatului s-a întemeiat pe cazul prevăzut de art. 148 lit. f) cod pr. penală. Dacă la momentul luării măsurii arestării preventive gravitatea acuzelor ce planează asupra inculpatului recurent și prin reacția publicului față de săvârșirea lor s-a produs o anumită "tulburare socială" de natură a justifica o detenție provizorie pe o anumită perioadă de timp, în prezent din actele dosarului nu se mai poate considera că eliberarea inculpatului recurent ar constitui în mod real o tulburare a opiniei publice în accepțiunea reglementării din acest text de lege. Cu alte cuvinte, detenția provizorie nu este legitimă decât dacă opinia publică rămâne realmente amenințată, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.

Relevant sub acest aspect este faptul că recurentul inculpat a recunoscut faptele, a conștientizat gravitatea lor, iar timpul petrecut în detenție provizorie a fost de natură a corija conduita inculpatului în sensul continuării instrucției școlare și a consilierii psihologice privind consumul de droguri.

Continuarea detenției recurentului inculpat - nu mai corespunde exigențelor art. 5 paragraf 3 CEDO prin raportarea la actele dosarului.

Sub acest aspect este relevant a se preciza că într-o practică constantă Curtea ( europeană ) a drepturilor omului a statuat că numai imperativele urmăririi penale nu mai justifică detenția inculpatului, pentru că, în mod normal, riscurile inițiale ale perturbării ei se atenuează, pe măsura efectuării investigațiilor necesare, a obținerii mărturiilor și a efectuării verificărilor (, 26 ianuarie 1993, 12 decembrie 1991, Clooth c/ Belgiei).

Așa fiind, ținându-se seama circumstanțele concrete ale cauzei, precum și de întinderea procedurii anchetei penale, se apreciază că tribunalul trebuia să examineze dacă se mai impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului - sau era cazul ca aceasta să fie înlocuită cu o altă măsură preventivă.

Față de cele expuse anterior, constatându-se că nu se mai impune prelungirea detenției provizorii a recurentului inculpat -, urmează a se examina dacă nu este cazul înlocuirii acestei măsuri cu o altă măsură preventivă.

În atare situație, în raport cu dispozițiile art. 136 cod pr. penală, referitoare la scopul și categoriile măsurii preventive, precum și cu ale art. 145/1 din același cod, referitoare la măsura preventivă constând în obligarea de a nu părăsi țara, se impune a se aprecia că aceasta din urmă măsură este cea mai potrivită să fie luată în continuare față de inculpatul -, prelungirea arestării preventive nemaifiind necesară, la dosar existând date din care rezultă că acesta nu se va sustrage urmării penale.

Ca urmare, neînlocuind măsura arestării preventive a inculpatului cu o altă măsură preventivă, prima instanță nu a făcut o justă aplicare a prevederilor art. 155 cod pr. penală, cu referire la art. 145 și 148 lit. f) cod pr. penală și art. 136 cod pr.penal, astfel că încheierea atacată este supusă casării, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d) Cod pr. penală.

Așa fiind, se va admite recursul inculpatului -, se va casa încheierea atacată cu privire la prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului și se va dispune înlocuirea acestei măsuri, cu aceea a obligării de a nu părăsi țara.

Ca efect al acestei casări și al înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 145/1 raportat la art. 145/1 alin 1/1 pr.penală se va stabilii ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, susnumitul inculpat să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la organul de poliție al localității de domiciliu conform programului de supraveghere întocmit de către acesta sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu-și schimbe domiciliul fără încuviințarea instanței de judecată;

d) să nu dețină, să nu folosească, să nu poarte nici o categorie de arme

În baza disp. art.145/1 alin.2 rap. la art.145 alin.3 Cod procedură penală instanța va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor menționate mai sus, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

Organul de poliție de la domiciliul inculpatului va verifica periodic respectarea măsurii și a obligațiilor ce îi revin inculpatului.

Conform art. 192 al.3 cod pr. penală, cheltuielile judiciare privind pe acest inculpat vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Admite recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale nr. 35/22 iulie 2008 Tribunalului Hunedoara - secția penală și în consecință:

Casează în parte încheierea penală atacată și respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara cu privire la inculpatul -.

În baza art. 139.pr.penală dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul - cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 145/1 pr.penală.

În baza art. 145/1 raportat la art. 145/1 alin 1/1 pr.penală stabilește ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, susnumitul inculpat să respecte următoarele obligații:

e) să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

f) să se prezinte la organul de poliție al localității de domiciliu conform programului de supraveghere întocmit de către acesta sau ori de câte ori este chemat;

g) să nu-și schimbe domiciliul fără încuviințarea instanței de judecată;

h) să nu dețină, să nu folosească, să nu poarte nici o categorie de arme

Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. 3.pr.penală raportat la art. 145/1 pr.penală.

Desemnează organul de poliție al localității de domiciliu a numitului inculpat cu verificarea respectării obligațiilor stabilite în sarcina acestuia prin prezenta încheiere.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului:

- -, fiul lui și, născut la data de 13 mai 1989 în Orăștie, județul H, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.15/27 mai 2008 emis de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-

dacă nu este arestat în altă cauză.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații -, și împotriva aceleiași încheieri penale.

În baza art. 192 alin.2 pr.penală obligă pe inculpații recurenți -, și, să plătească statului suma de câte 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 24 iulie 2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.T/

2ex/25.07.2008

Președinte:Mircea Bădilă
Judecători:Mircea Bădilă, Sanda Trif, Marius Aurel Motolea

#Judecator Mircea Badila

Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 29/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 29/2008. Curtea de Apel Alba Iulia