Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 731/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 731
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 27.11. 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan
JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Vadana Monica Mengoni Arin
- -
*
GREFIER:
***********
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ J-- BIROUL TERITORIAL BACĂU - reprezentat prin procuror-
*
La ordine au venit spre soluționare recursurile formulate de inculpații și, împotriva încheierii de ședință din data de 24.11.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați în stare de arest, asistat de avocat, asistat de avocat .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- făcut referatul oral al cauzei după care:
Apărătorii recurenților inculpați și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece încheierea atacată nu este motivată.
Dreptul la libertate este un drept individual, iar instanța trebuia să aprecieze pentru fiecare inculpat în parte dacă se impune sau nu menținerea stării de arest.
Pe fond consideră că încheierea atacată este netemeinică, iar conform art. 300/2 raportat la art. 160/b să C.P.P. se constate că temeiurile arestării preventive s-au modificat, nu mai subzistă, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate inculpatului.
La ultimul termen de judecată la instanța de fond s-au prezentat trei părți vătămate care au fost audiate și care au confirmat în totalitate susținerile inculpatului.
Cele trei părți vătămate au relatat că nu au fost traficate, au confirmat că inculpatul a muncit în aceleași condiții ca și ele și că inculpatul nu avea cunoștință despre condițiile de muncă pe care urma să le găsească.
Singurul temei pe baza căruia s- menținut starea de arest preventiv este cel prev. de art. 148 lit. f
C.P.P.Consideră că cele două condiții prevăzute la art. 148 nu sunt îndeplinite cumulativ și nu se impune menținerea stării de arest a inculpatului.
Invocă în susținerea concluziilor dispozițiile art. 5 lit. din CEDO, solicitând a se avea în vedere faptul că părțile vătămate au infirmat acuzațiile reținute în actul de sesizare și că, în cauză nu există probe certe de vinovăție a inculpatului.
Pericolul social al faptei se va reflecta în pedeapsa ce va fi aplicată inculpatului dacă va fi găsit vinovat.
Arată că încheierea atacată este stereotipă, succint motivată, invocând cauza Mihuț contra României.
Față de aceste considerente, apreciază că față de inculpat se poate lua o altă măsură, respectiv aceea prev. de art. 145/1
C.P.P.Solicită a se avea în vedere și practica instanțelor europene precum și termenul rezonabil al arestării, inculpatul fiind arestat de 8 luni, timp în care au fost audiate doar trei părți vătămate.
Chiar dacă ar fi existat un pericol social concret, în 8 luni de zile de când inculpatul este arestat, acesta s- diminuat.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece încheierea atacată nu a fost motivată, neexistând o referire expresă pentru fiecare inculpat cu privire la necesitatea menținerii stării de arest.
Pentru a se menține setarea de arest trebuie avute în vedere datele certe din care să rezulte că lăsarea în libertate inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pericolul social concret pentru ordinea publică a fost principalul temei al arestării inculpatului, însă acest pericol nu mai există având în vedere perioada de timp scursă de la data arestării inculpatului, impactul asupra opiniei publice s- diminuat.
În cauză au fost audiate părți vătămate care au relatat că nu s-a solicitat de nici un inculpat din cauza de față să meargă la cerșit, părțile vătămate nefiind influențate de către rudele inculpaților să declare astfel.
În concluzie solicită solicită trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât încheierea nu este motivată pentru fiecare inculpat în parte.
Pe fondul cauzei, solicită revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpati ca nefondate, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Solicită a se avea în vedere natura infracțiunilor, modalitatea comiterii faptelor, pericolul social concret pentru ordinea publică, persoana inculpaților și faptul că în cauză au fost audiate doar trei părți vătămate, cercetarea judecătorească nefiind finalizată. Consideră că lăsarea în libertate inculpaților ar putea influența bunul mers al procesului penal.
Avocat având cuvântul în replică pentru recurentul inculpat arată că la dosarul cauzei nu există indicii temeinice din care să rezulte că lăsarea inculpatului în libertate ar putea influența bunul mers al procesului penal, ar putea influența martorii. Părțile vătămate au fost audiate în prezența unul consilier, prin mijloace tehnice video și audio. în care le-au fost luate declarații la poliție acestor părți vătămate până a fi audiate la parchet, nu poate fi avută în vedere, în sensul că inculpații ar denatura adevărul dacă ar fi lăsați în libertate.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, arată că a muncit la fel ca și părțile vătămate, era cu familia sa și nu a avut nici o contribuție la comiterea faptei ce a fost reținută în sarcina sa.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin încheierea din 6.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău pronunțată în dosarul nr- s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive privind pe inculpații ȘI pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12alin 1,2 lit. a și art. 13 alin 1,2,3 raportat la art. 12 alin 2 lit.a din Legea 678/ 2001 modificată și completată prin Legea 287/2005, în temeiul art.300/1alin 1,3 Cpp
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, obligație ce revine instanței, în baza art.300/2 Cod procedură penală, s-a constatat că în speță nu s-au schimbat temeiurile inițiale în sensul că nu au dispărut indiciile că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și nici nu au intervenit aspecte ce duc la concluzia că lăsarea în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, temeiuri avute în vedere la luarea măsurii preventive pentru ambii inculpați.
Se reține din datele dosarului că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 al.1, 2 lit. și art. 13 al.1,2,3 raportat la art. 12 al.2 lit.a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin Legea 287/2005,cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, faptele constând în esență în aceea că în cursul lunii august 2008 în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul, au recrutat prin înșelăciune, constând în promisiunea mincinoasă a obținerii unui loc de muncă în străinătate, persoanelor vătămate, Cupaș, și ( minor în vârstă de 16 ani), cărora le-au prezentat informații false cu privire la condițiile de muncă și salarizare în Spania, și ulterior, la începutul lunii septembrie 2008, le-au asigurat transportul în această țară, (cu excepția persoanelor vătămate și ), unde le-au suspus exploatării prin executarea unor munci cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă, și le-au obligat să cerșească beneficiind de sumele de bani realizate din această activitate. Anterior, în cursul lunii mai 2008, împreună cu, sub promisiunea mincinoasă a angajării în agricultură, în Spania, profitând de servitutea datoriilor instituită asupra persoanelor vătămate, G și, inculpatul, le-a determinat să accepte să se deplaseze cu el în Spania, unde le-a supus exploatării prin prestarea de activități cu încălcarea normelor legale de muncă, salarizare, sănătate și securitate, abandonându-le în această țară.
Se mai reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 al.1,2 și art. 13 al.1,2,3 raportat la art. 12 al.2 lit. a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin Legea 287/2005, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod Penal, faptele reținute în sarcina acestuia constau în aceea că în cursul lunii august 2008, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul, au recrutat prin înșelăciune, constând în promisiunea mincinoasă a obținerii unui loc de muncă în străinătate persoanelor vătămate, Cupaș, și ( minor în vârstă de 16 ani), cărora le-au prezentat informații false cu privire la condițiile de muncă și salarizare în Spania, și ulterior, la începutul lunii septembrie 2008, le-au asigurat transportul în această țară,( cu excepția persoanelor vătămate și ), unde le-au suspus exploatării prin executarea unor munci cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă, și le-au obligat să cerșească beneficiind de sumele de bani realizate din această activitate.
Inculpații au fost arestați în baza încheierii din 13.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, pe o durată de 29 de zile, măsură ce a fost prelungită ulterior în condiții legale. La luarea acestei măsuri, instanța a avut în vedere temeiurile legale prevăzute de art.148 lit. f Cod pr.penală.
Rezultă că inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni de trafic de persoane, fapte sancționate de textele de lege încriminatoare cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Împrejurarea că au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive și că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acesteia susținută de inculpați prin apărători nu a putut fi reținută de instanță.
Instanța a reținut că infracțiunile pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată sunt apreciate ca infracțiuni grave, respectiv trafic de persoane, apreciind că nu a fost depășit termenul rezonabil despre care se face vorbire în jurisprudența CEDO.
Potrivit art.5 din CEDO și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice a drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Este de remarcat că în aprecierea limitelor rezonabile ale detenției, jurisprudența CEDO, acordă prioritate circumstanțelor fiecărui caz în parte. Cauza de față, așa cum s-a mai arătat și anterior, este o cauză complexă ce necesită un probatoriu laborios, amânările fiind determinate de eforturile instanței de a lămuri cauza sub toate aspectele, cu garantarea dreptului la apărare și a dreptului de a furniza toate mijloacele de probă considerate necesare.
Este de observat că cercetarea judecătorească se află în desfășurare, împrejurarea că în cauză au fost audiate 3 părți vătămate din declarațiile cărora ar rezulta nevinovăția inculpaților, nu constituie un motiv de a considera că pericolul public pe care îl prezintă faptele și făptuitorii s-a diminuat și că nu s-ar mai justifica privarea de libertate a acestora, atât timp cât nu s-a epuizat administrarea probatoriului.
Având în vedere considerentele expuse, instanța constatând că nu au dispărut temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, v dispus menținerea acesteia, conform art.300/2 cu art.160/b alin.3 Cod pr.penală cu privire la ambii inculpați.
Împotriva încheierii au declarat recurs ambii inculpați.
Ambii recurenți au solicitat casarea încheierii recurate față de motivul de casare prev de art 385/9 pct 9 Cpp, încheierea nefiind motivată, instanța neprecizând pentru fiecare inculpat în parte argumentele pentru care este necesară menținerea stării de arest.
Oral, în fața instanței de recurs inculpatul,prin apărător ales a invocat netemeinicia încheierii față de împrejurarea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii -au schimbat, la ultimul termen de judecată cele trei părți vătămate schimbându-și declarațiile. Se mai arată că susținerea primei instanțe că menținerea stării de arest este necesară pentru lămurirea cauzei nu poate fi primită.În subsidiar a solicitat înlocuirea stării de arest cu obligarea de a nu părăsi țara.
Inculpatul, prin apărător ales invocat netemeinicia încheierii primei instanțe, întrucât lipsește pericolul concret pentru ordinea publică, răspunderea aparținea patronului spaniol,ei înșiși, inculpații au rămas în Spania fără mijloace de subzistență.Arată că, chiar dacă acest pericol a existat la data luării măsurii acesta s-a mai diminuat cu trecerea timpului.
Examinând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art 385/6 alin 3 Cpp,instanța de control judiciar constată că recursurile sunt nefondat din considerentele următoare.
Din materialul probator de la dosar, respectiv Curtea constată că în privința inculpaților și există suficiente probe sau indicii temeinice care să îndreptățească presupunerea că aceștia ar fi săvârșit infracțiunile de trafic de persoane și de minori pentru care sunt cercetați.
De asemenea, din probe rezultă că recurenții se află în situația prev de art.148 lit f Cpp în sensul că există presupunerea că ar fi săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpații au fost arestați prin încheierea Tribunalului Bacău din 13.04.2009 pronunțată în dosarul nr-.
Curtea de APEL BACĂU prin încheierea nr. 30 din 17.04.2009 a respins recursurile declarate de inculpați.
Ulterior starea de arest a inculpaților fost prelungită iar după trimiterea în judecată, menținută.
În ceea ce privește condiția că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii,la aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de gravitatea faptei. Pericolul public poate rezulta și din însăși pericolul social al infracțiunii, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, în lipsa unei riposte ferme a autorităților, de noi fapte asemănătoare. Pericolul social concret în cauză este demonstrat și de caracterul organizat al acțiunii inculpaților, de numărul mare de victime, de vulnerabilitatea lor socio- economică, de caracterul transfrontalier al activității infracționale, ale acesteia aparențele de veridicitate și legalitate.
Existenta unor temeiuri plauzibile de a-l bănui pe inculpat de comiterea infracțiunilor si riscul ca el să se sustragă justiției sunt motive suficiente care să legitimeze luarea unei masuri preventive adecvate -a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea din 26 octombrie 2000, în cazul Kudla Poloniei.
În aprecierea pericolului pentru ordinea publică a lăsării inculpatului în libertate trebuie pornit de la regula de principiu stabilită sub acest aspect prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care în mai multe cauze, printre care: Lettelier contra Franței, împotriva Italia, împotriva Austria și Stasaitis contra Lituaniei, a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște, trebuie demonstrat că punerea în libertate a inculpaților ar tulbura în,mod real ordinea publică, aceasta ar fi efectiv amenințată și că ar exista indicii precise cu privire la un interes public, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție a inculpaților, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.
Pe de altă parte necesitatea desfășurării în bune condiții a cercetării judecătorești, în condițiile în care au adoptat o atitudine de negare a săvârșirii faptelor, pe care o manifestă și în prezent precum și administrarea probelor în cauza pendinte, presupune asigurarea unor măsuri sporite de protecție a părților vătămate și a martorilor care pot fi realizate exclusiv prin intermediul măsurii arestării preventive.
Cercetarea judecătorească este în curs, fiind audiate o parte din părțile vătămate, urmând a fi audiați martorii din lucrări, punerea în libertate a inculpaților în acest moment procesual putând duce la influențarea declarațiilor acestora, atâta vreme cât inculpații nu recunosc săvârșirea faptei. Susținerea inculpaților că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii -au schimbat, la ultimul termen de judecată cele trei părți vătămate schimbându-și declarațiile, nu poate fi avută în vedere de instanța de recurs, aprecierea probatoriului se va face de către prima instanță pe fondul cauzei.
Sub aspectul termenului rezonabil prev de art 6 CEDO, instanța europeană a arătat că aprecierea caracterului rezonabil se face atât în funcție de complexitatea cauzei, de numărul de părți implicate dar și de comportamentul procesual al părțior dar și cel al autorităților.În această privință instanța reține că recurenții au fost arestați prin încheierea Tribunalului Bacău din 13.04.2009 iar raportat la complexitatea cauzei, care implică un număr mare de părți vătămate și martori, o durată a detenției preventive de 7 luni, în care s-a realizat urmărirea penală și a început cercetarea judecătorească, nu apare ca excesivă.
Nici susținerea ambilor inculpați cum că încheierea primei instanțe este nemotivată nu poate fi primită. După cum se desprinde și din jurisprudența CEDO care ser referă la motivarea hotărârilor ca o componentă a dreptului la un proces echitabil hotărârea judecătorească nu trebuie să fie foarte amplă. Hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii situației de fapt desprinse din acestea, prin înlăturarea motivată a unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care își găsesc justificarea în motivarea hotărârii judecătorești. Atâta vreme cât aceasta cuprinde toate argumentele care au determinat instanța să dispună anumită măsură nu se poate susține că este nemotivată, chiar dacă argumentele avute în vedere pentru un inculpate sunt valabile și pentru cel de-al doilea, nefiind obligatorie reluarea acestora.
În cauză, judecata se află la început, existând pericolul ca prin lăsarea inculpaților în libertate să influențeze părțile vătămate și martorii care urmează a fi audiați.
Întrucât încheierea primei instanțe este legală și temeinică și nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu în temeiul art. 385 / 9 al 3 Cpp Curtea, va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cpp.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin 2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE;
ÎN NUMELE LEGII;
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct.1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați și, împotriva încheierii din data de 24.11.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Constată că inculpații au fost asistați de apărători aleși.
În baza art. 192 alin. 2 obligăC.P.P. recurenții să plătească statului câte 3oo lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11.2009, în prezența inculpaților arestați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Vadana Monica Mengoni Arin
- - - -
- -
GREFIER,
Red. înch.
Red.
Tehnored. PE/ 02.12.2009/ 2 ex
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Vadana Monica Mengoni Arin
