Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 732/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 732
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 27.11. 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan
JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Vadana Monica Mengoni Arin
- -
*
GREFIER:
***********
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ J-- BIROUL TERITORIAL BACĂU - reprezentat prin procuror
*
La ordine au venit spre soluționare recursurile formulate de inculpații și, împotriva încheierii din data de 24.11.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați, în stare de arest, asistat de avocat ales, asistat din oficiu de avocat .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- făcut referatul oral al cauzei după care:
Apărătorii recurenților inculpați și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că art. 5 paragraful 3 din CEDO face referire la termenul rezonabil al arestării. CEDO și jurisprudența invocă anumite cauze care fac referire la termenul rezonabil al arestării, termen care curge de la data arestării și până la pronunțarea hotărârii.
Consideră că în cauza de față acest termen rezonabil este încălcat având în vedere încadrarea juridică a faptei.
Recurentul inculpat este arestat de 1 an și 8 luni, s-au administrat probatorii în cauză, urmând a mai fi audiați doar câțiva martori cu identitate protejată.
Consideră că instanța de fond nu a avut în vedere termenul rezonabil al arestării, încheierea atacată fiind netemeinică și nelegală deoarece nu sunt temeiuri noi care să justifice menținerea arestării preventive a inculpatului.
Inculpatul a recunoscut fapta comisă, a colaborat cu organele de cercetare penală, astfel că lăsarea în libertate a acestuia nu ar împiedica bunul mers al procesului penal.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, potrivit art. 160/b alin. 2 revocarea C.P.P. măsurii arestării preventive inculpatului, considerând că această măsură poate fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recurentul inculpat este consumator de droguri însă nu a făcut parte din vreun grup infracțional.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, se raliază la concluziile puse de dl. avocat cu privire la termenul rezonabil al arestării, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Inculpatul a recunoscut că a deținut droguri pentru consumul propriu, lăsarea acestuia în libertate neprezentând pericol pentru ordinea publică.
Solicită onorariu avocat oficiu din fondul special al.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea ca nefondate a recursurilor, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, având în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați și împrejurările concrete ale comiterii faptelor, lăsarea în libertate a inculpaților în acest stadiu al procesului penal - când nici nu s-a finalizat cercetarea judecătorească - ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și ar genera o stare de insecuritate socială.
Pericolul social pentru ordinea publică rezultă din consecințele grave pe care le are consumul de droguri asupra stării de sănătate populației, frecvența infracțiunilor de trafic de droguri și necesitatea unei prevenții generale.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, arată că recunoscut că a deținut droguri deoarece este consumator, însă nu a făcut trafic de droguri, solicitând judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, solicită punerea în libertate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin încheierea din data de 24.11.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dos- s-a dispus în temeiul art.300/2 cu art.160/b alin.3 Cod pr.penală menținerea stării de arest a inculpaților (fost ) și.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele: Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, obligație ce revine instanței, în baza art.300/2 Cod procedură penală, s-a constatat că în speță nu s-au schimbat temeiurile inițiale în sensul că nu au dispărut indiciile că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și nici nu au intervenit aspecte ce duc la concluzia că lăsarea în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, temeiuri avute în vedere la luarea măsurii preventive pentru ambii inculpați.
S-a reținut din datele dosarului că inculpatul (fost ) a fost cercetat și trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.31 al.2 Cod penal rap. la art.3 al.1,2 din.nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.4 al.1 din.nr.143/2000, art.8 din.nr.39/2003 cu ref. la art.323 al.1,2 Cod penal, art.10 din.nr.143/2000 cu aplicarea art.33 Cod penal, constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale pentru o perioadă de 8 luni de zile în scopul obținerii de foloase materiale ilicite au organizat, finanțat și desfășurat activități de introducere intermediată, fără drept, în țară, de droguri de risc și mare risc (cannabis, comprimate ecstasy și cocaină) acționând în cadrul unei asocieri infracționale în colaborare cu inculpatul și alte persoane fiind identificat și ca deținător de droguri de risc (în principal cannabis) pentru consumul personal.
S-a mai reținut că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute de art.2 al.1,2 din.nr.143/2000 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, art.8 din.nr.39/2003 cu ref. la art.323 al.1,2 Cod penal și de art.4 alin.2 din.nr.143/2000 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că acționând aceleiași rezoluții infracționale prin asociere cu alte persoane o perioadă îndelungată de timp din cursul anului 2008 procurat în repetate rânduri de la inculpatul, intermediat din străinătate, droguri de mare risc în special comprimate ecstasy pe care le-a comercializat direct sau împreună cu alte persoane pe"piața neagră" din O și alte localități obținând foloase materiale pe care le-a pus la dispoziția inculpatului, și a deținut pentru consum personal droguri de mare risc respectiv comprimate ecstasy.
Prin încheierea din 29.07.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 29.07.2008 și până la data de 26.08.2008, temeiurile legale care au stat la baza luării acestei măsuri preventive fiind dispozițiile art.148 lit.f Cod pr.penală.
Sub aspectul temeiniciei, examinând actele dosarului și probatoriul administrat până în acest moment al procesului, instanța a considerat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută, întrucât temeiurile care au determinat arestarea justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Sub aspectul legalității, analizând dosarul cauzei, instanța a constatat că luarea acestei măsuri a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât în ceea ce privește condițiile de fond cât și condițiile de procedură și întinderea în timp a măsurii.
Astfel s-a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile pe care art.148 lit. f din Cod pr.penală - temeiul legal al arestării inculpaților - le impune, respectiv pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de care sunt acuzați aceștia sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
S- putut constata că inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată pentru fapte care prin natura lor și prin modalitatea în care se reține că au fost concepute și săvârșite (fie prin oferirea de droguri spre vânzare, fie prin introducerea în țară de droguri de risc prin intermediari și acționând în grup organizat) prezintă un grad sporit de pericol social.
Împrejurarea că au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive la dosar neexistând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, susținută de inculpați prin apărător nu putut fi reținută de instanță.
Potrivit art. 5 din O paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr. 30/1994 și prin prisma prevederilor art. 20 raportat la art. 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă a săvârșit o infracțiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la soluționarea definitivă a cauzei.
Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, instanța a apreciat că în speță există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției.
Menținerea măsurii de prevenție se face ținând seama de scopul acesteia (prevăzut la art. 136 alin. 1 cod pr. penală), de gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată precum și de împrejurările concrete în care se reține în actul de sesizare că s-au comis.
În cadrul criteriilor complementare, pericolul social al infracțiunilor trebuie privit atât prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi consecințele grave pe care le are consumul de droguri asupra stării de sănătate a populației și în special a tinerilor cât și în raport de unele circumstanțe de ordin general, respectiv frecvența infracțiunilor de trafic de droguri și necesitatea unei prevenții generale.
Ori, pentru infracțiunile de trafic de droguri în modalitățile reținute că au fost comise de inculpați precum și pentru infracțiunile de asociere în vederea comiterii de astfel de fapte, probele referitoare la existența lor și identificarea făptuitorilor constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică întrucât acestea au rezonanță și implicații negative și asupra siguranței colective.
În aceste condiții instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților în acest stadiu al procesului penal - când nici nu s-a finalizat cercetarea judecătorească - ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și ar genera o stare de insecuritate socială.
În ceea ce privește gradul de implicare a fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, precum și stabilirea vinovăției, reprezintă aspecte ce vizează în exclusivitate soluționarea fondului cauzei și individualizarea sancțiunilor penale asupra cărora instanța se poate pronunța numai cu ocazia soluționării fondului cauzei.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, fără a fi motivate în scris.
Cu ocazia concluziilor orale formulate în cadrul dezbaterilor în fond a recursului, apărătorii inculpaților au criticat netemeinicia încheierii recurate, apreciind că în mod greșit Tribunalul Bacăua menținut detenția preventivă a acestora.
Apărătorii celor doi recurenți inculpați au invocat depășirea termenului rezonabil al măsurii arestării preventive luată față de aceștia.De asemenea s-a mai invocat dispariția tuturor temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, având în vedere stadiului terminal al cercetării judecătorești și circumstanțele personale ale inculpaților care caracterizează pozitiv persoana acestora.
În considerarea motivelor de recurs expuse, toți inculpații, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și revocarea arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de cei doi inculpați, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) proc.pen. instanța de recurs constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de cei doi recurenți inculpați continuă să subziste. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de aceștia ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Totodată în mod corect Tribunalul a apreciat că împotriva inculpaților continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței și natura infracțiunilor. În acest sens, se reține că infracțiunile în materia traficului de droguri prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, aceste infracțiuni de o amploare deosebită aducând atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală, nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia.
În condițiile speței, având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, impactul social al acestora și complexitatea deosebită a cauzei, Curtea apreciază că detenția preventivă a recurenților inculpați nu a devenit excesivă.
În considerarea celor expuse, constatând că la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cpp, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de aceștia.
Va constata că recurenții inculpați, au fost asistați de apărători aleși.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2,4 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE;
ÎN NUMELE LEGII;
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit b Cpp, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați și împotriva încheierii din data de 24.11.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dos-.
Constată că recurenții inculpați au fost asistați de apărători aleși.
În baza art.192 al.2,4 Cpp obligă pe fiecare recurent-inculpat să plătească statului câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.11.2009, în prezența inculpaților arestați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Vadana Monica Mengoni Arin
- - - -
- -
GREFIER,
Red. înch.
Red.
Tehnored. E/02.12.2009/ 2 ex
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Vadana Monica Mengoni Arin
