Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 745/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.745/R/2009
Ședința publică din 25 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan JUDECĂTOR 2: Maria Boer Claudia Ilieș
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin procuror:
.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 17 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere, sprijinire a unui grup infracțional organizat prev.de art.7 alin.1 și 3 din Legea 39/2003 și trafic de migranți, prev.de art.71 alin.1 din OUG 105/2001 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul Bihor, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului. S-a arătat de prima instanță că se impune menținerea măsurii arestării preventive raportat la gravitatea faptei comise de inculpat, însă infracțiunea poate să fie gravă din punct de vedere teoretic sau practic. Este cert că pedeapsa pentru infracțiunea prev.de art.7 din Legea 39/2003 nu poate fi mai mare decât cea prevăzută pentru infracțiunea pentru care inculpații s-au asociat. În speță, pedeapsa este între 2 și 7 ani închisoare. Când se vorbește de pedeapsă, nu se poate folosi decât noțiunea de pedeapsă legală, iar aceasta este între 2 și 7 ani, iar în forma tentativei, între 1 și 3 ani și Prin urmare, inculpatul a săvârșit o infracțiune sancționată cu pedeapsa între 2 și 7 ani închisoare, la aceste limite trebuie să ne raportăm. Măsura arestării preventive încetează de drept când se atinge J din maximul prevăzut de lege. În concret, arată că inculpatul, cetățean ucrainean se află în libertate, fiind căutat și acum de organele de poliție. Inculpatul pe care-l asistă asigura doar partea finală, însă fără trecerea frontierei, activitatea acestuia nu avea nicio relevanță. Rolul inculpatului este mult mai mic decât ceea ce se susține. La luarea măsurii arestării preventive, s-au reținut temeiurile prev.de art.148 lit.a,d și f pr.pen. În ceea ce privește temeiul prev.de art.148 lit.d pr.pen. instanța de fond a arătat că din eroare s-a reținut, că nu trebuia să se rețină, dar la data de 19.11.2009 din nou se reține acest caz. Referitor la art.148 lit.f pr.pen. situația nu este identică cu momentul luării măsurii arestării preventive, deoarece faptele comise au un răsunet social, care se diminuează odată cu trecerea timpului. Inculpatul recunoaște fapta comisă, chiar a dorit să iasă din acea rețea, mergând la poliția de frontieră, dar nu s-a mai putut. Trebuie să se țină seama de situația personală a inculpatului când se vorbește de cercetarea în stare de libertate. Solicită a se avea în vedere decizia Curții de APEL CLUJ din 25 martie 2009, prin care a fost pus în libertate coinculpatul. S-a arătat că urmărirea penală este finalizată, că au fost audiați inculpații și martorii, că inculpatul recunoaște comiterea faptei, a dat declarații complete și nu are antecedente penale. S-a mai arătat că trecerea timpului (4 luni) a dus la diminuarea pericolului pentru ordinea publică. Situația inculpatului pe care-l asistă este identică cu a inculpatului, doar că acesta are antecedente penale. Din luna mai de când s-a predat inculpatul, se poate spune că s-a diminuat pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar fi prezentat lăsarea în libertate a inculpatului. Cu privire la art.148 lit.a pr.pen. nu este îndeplinită teza a II-a și anume să existe date că inculpatul va încerca să se sustragă. Inculpatul s-a predat de bunăvoie, în condițiile în care putea să rămână în Ucraina. Apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, solicită a se dispune revocarea măsurii și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Pedeapsa fiind între 2 și 7 ani, dacă inculpatul va fi condamnat la 1 an sau 2 închisoare, în acest moment, aproape că ar putea fi liberat condiționat, ceea ce nu este firesc.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului. Este adevărat că inculpatul a avut o atitudine de cooperare cu organele judiciare, ca și inculpatul, însă situația acestora nu este identică. Solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, apreciind că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA
Prin Încheierea penală din 17 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, în temeiul art. 3002.pr.pen. raportat la art. 160 pr.pen. s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului (CNP -, fiul lui și, născut la data de 06.04.1977 în Ocna, județul M, domiciliat în S M,-, jud. M, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla ), măsură care a fost menținută pentru următoarele 60 de zile.
S-a respins, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpatul.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. 32D/P/2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluja fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere, sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 și trafic de migranți prev. de art. 71 alin. 1 din nr.OUG 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, alături de inculpații, și -.
Prin încheierea penală nr. 737 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului pe timp de 30 de zile cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 36/U din 15 decembrie 2008.
În considerentele încheierii s-a reținut că din cuprinsul actelor de urmărire penală rezultă existența unor indicii care să justifice presupunerea că inculpatul împreună cu alți inculpați, a participat la constituirea, la începutul anului 2008, unui grup infracțional organizat în vederea racolării, îndrumării și călăuzirii mai multor persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat.
În concret, în seara de 26/27 noiembrie 2008, inculpatul împreună cu alți inculpați au organizat sub coordonarea inculpatului trecerea frauduloasă a frontierei dintre Ucraina și România a unui număr de 20 migranți de origine indo-pakistaneză. Inculpatul împreună cu ceilalți a fost depistat pe raza localității, în timp ce transportau, cu autoturismele personale un număr de 20 cetățeni de origine pakistaneză.
Prin încheierea penală din 14 mai 2009 s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 36/U din 15 decembrie 2008 al Tribunalului Maramureș emis în baza încheierii penale nr. 737 din 15.12.2008 a Tribunalului Maramureș în dosarul nr- privind pe inculpatul.
Astfel, instanța a reținut că sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. a, d și f Cod procedură penală, respectiv există date că inculpatul intenționează să se sustragă de la judecată și este acuzat de săvârșirea unei noi infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a avut în vedere că inculpatul este acuzat de comiterea unei infracțiuni grave, iar împrejurările în care se susține că și-a desfășurat activitatea, respectiv în cadrul unui grup organizat, cu stabilirea unui plan comun de acțiune și cu atribuții clar determinate, circumstanțiază atât gradul de pericol social al acestor fapte cât și perseverența infracțională a inculpatului, aspecte de natură să genereze un puternic sentiment de insecuritate în rândul membrilor societății și convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează suficient de ferm împotriva infracțiunilor de acest tip.
De asemenea, instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală pe o perioadă de mai multe luni, ceea ce justifică presupunerea că, lăsat în libertate, acesta ar putea să se sustragă în continuare de la chemarea în fața organelor judiciare.
În consecință, având în vedere și dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, instanța a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului și a dispus menținerea acesteia pentru următoarele 60 de zile, în condițiile art. 160 Cod procedură penală.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul, instanța a respins-o ca nefondată, apreciind în raport de dispozițiile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală că această măsură a fost dispusă cu respectarea tuturor prevederilor legale incidente și nu au intervenit modificări ale temeiurilor care au determinat luarea acestor măsuri.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs inculpatul a solicitat casarea încheierii pronunțate în cauză și revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate, raportat la aspectul că trecerea timpului a condus la diminuarea pericolului concret pentru ordinea publică.
Inculpatul a susținut că temeiurile arestării prevăzute de dispozițiile art.148 lit.a și C.P.P. art.148 lit.f nu C.P.P. mai subzistă, întrucât nu a avut intenția de a se sustrage și s-a predat de bună voie autorităților, deși putea să rămână în Ucraina,iar temeiul prev. la lit.d pr.pen. s-a reținut în mod greșit. Totodată, nu există nicio probă care să justifice temerea că inculpatul s-ar sustrage cercetărilor.
Analizând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Verificând încheierea atacată, în baza lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, conf. art. 38514și art. 3856alin. 3 proc.pen. Curtea constată ca nefondat recursul declarat de inculpat în cauză pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Din cuprinsul actelor de urmărire penală rezultă că în seara de 26/27 noiembrie 2008, inculpatul împreună cu alți inculpați au organizat sub coordonarea inculpatului trecerea frauduloasă a frontierei dintre Ucraina și România a unui număr de 20 migranți de origine indo-pachistaneză. Din datele existente în cauză a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a participat și la alte activități de trecere frauduloasă a frontierei a unor migranți alături de ceilalți inculpați.
S-a reținut în cauză că sunt incidente în continuare dispozițiile art.148 lit. a, d, f respectiv C.P.P. inculpatul a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărire penală sau judecată, întrucât prin încheierea penală nr.737/2008 s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului pe o durată de 30 de zile, mandatul de arestare preventivă fiind pus în executare la data de 14 mai 200,că a comis din nou o infracțiune și că prezintă pericol pentru ordinea publică.
Însă temeiurile arestării avute în vedere cu ocazia luării măsurii arestării preventive au fost cele prev.de art.148 lit.a și f pr.pen. - f 75 dosar - al Tribunalului Maramureș, mandat de arestare - reținându-se că existau probe și indicii temeinice că inculpatul este autorul faptelor reținute în sarcina lui și că din datele de la dosar a rezultat că acesta se sustrage de la urmărirea penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de comiterea cărora era suspectat este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea lui în libertate prezenta pericol concret pentru ordinea publică, rezultat din însuși pericolul social al faptelor de care era acuzat și din posibilitatea comiterii de fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. S-a mai arătat că faptele pentru care era cercetat inculpatul sunt de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate.
Având în vedere că instanța reține incidența "în continuare", fără precizarea existenței unui nou temei al arestării, și anume cel de la art.148 lit.d pr.pen. Curtea constată că acest temei este reținut din eroare, nefiind incident la data luării măsurii și nici constatat valabil, argumentat ca fiind intervenit ulterior.
Inexistența temeiului prev.de art.148 lit.d pr.pen. nu afectează legalitatea ori temeinicia hotărârii pronunțate, câtă vreme se constată că în mod corect s-a reținut faptul că subzistă temeiurile prevăzute de art.148 lit.a și f pr.pen.
În privința acestora din urmă curtea reține că este neîndoielnic faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, mandatul de arestare emis în lipsa inculpatului la data de 15.12.2008 fiind pus în executare abia la data de 14 mai 2009, inculpatul neoferind nicio explicație convingătoare referitoare la neprezentarea sa în fața organelor judicire, în ciuda citațiilor și a mandatelor de aducere emise pe numele său și la adresa la care locuia.
O astfel de conduită nu este de natură a oferi vreo garanție că lăsat în libertate nu va îngreuna ancheta penală prin neprezentare, cu atât mai mult cu cât în cauză nu a fost încă audiat de instanța de fond.
Referitor la temeiul prevăzut de art.148 lit.f pr.pen. curtea reține că fapta de trafic de migranți prev.de art.71 alin.1 din OUG 105/2001 este pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, în timp ce pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de constituire, asociere, sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003 este închisoarea de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Într-o decizie de speță dată în dosar nr- ÎCCJ a stabilit că individualizarea pedepsei pentru fapta de la art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 se face în limitele de la 5 la 20 de ani, fără se depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai care intra în scopul grupului infracțional organizat, astfel cum prevede art.7 alin.2 din Legea nr.39/2003.
De asemenea, prin Decizia nr.XXVIII/2006 dată în recurs în interesul legii s-a stabilit, în aplicarea prevederilor art.160halin.1 din Codul d e procedură penală,că în cazul învinuiților sau inculpaților minori între 14 și 16 ani, prin pedeapsă prevăzută de lege în accepțiunea reglementării din articolul menționat se înțelege pedeapsa prevăzută în textul care incriminează fapta săvârșită în forme consumate, fără luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de dispozițiile art.109 din Codul penal.
Reiese așadar că în cadrul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv urmează a se lua în considerare pedeapsa prevăzută în textul de incriminare pentru fapta consumată, pedeapsă care pentru fapta prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 este închisoarea de la 5 la 20 de ani.
Gravitatea faptelor inculpatului recurent este dată așadar de presupusa sa participare la constituirea, asocierea, sprijinirea unui grup infracțional organizat, pentru care pedeapsa minimă prevăzută de lege este de 5 ani închisoare.
În mod corect a reținut instanța de fond că și temeiul prev. de art.148 lit.f pr.pen. continuă să subziste, lăsarea în libertate a inculpatului recurent continuând să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, rezultat din însuși pericolul social al faptelor de care este acuzat și din posibilitatea comiterii de fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte, care sunt de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate.
Inculpatul recurent nu este supus unui tratament discriminatoriu în raport cu ceilalți inculpați cercetați în această cauză, câtă vreme situația lui este diferită de a celorlalți inculpați, care nu posedă antecedente penale și nu s-au sustras de la ancheta penală. Pentru inculpatul există de asemenea emis mandat de arestare în lipsă, ce nu a fost pus încă în executare, inculpatul nefiind depistat.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, soluția pronunțată de instanța de fond de menținere a măsurii arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, iar în cauză nu se impune înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara ori localitatea.
Având în vedere și dispozițiile art.38515pct.1 lit.b C.P.P. în cauză nefiind incident nici unul din motivele de casare prevăzut de dispozițiile art.3859C.P.P. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.189 și art.192 alin.2 se C.P.P. va stabili onorariu avocațial parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 17 noiembrie 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.IM/09.12.2009
Dact./4ex.
Jud. fond.
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan, Maria Boer Claudia Ilieș
