Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 763/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.763/R/2009
Ședința publică din 03 decembrie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Luminița Hanzer Claudia Ilieș
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de petentul deținut în Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr. 435 din 20 oct. 2009 a Tribunalului Cluj, având ca obiect plângerea împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul, în stare de arest, asistat de apărăto desemnat din oficiu, av., lipsă fiind făptuitorii, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, după care, petentul, întrebat fiind, arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul petentului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza să se dispună în temeiul art. 2781alin.8 lit. b Cod pr.pen. admiterea plângerii și pe cale de consecință să se dispună trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj pentru începerea urmăririi penale față de cei patru făptuitori, având în vedere că făptuitorii l-au arestat și cercetat abuziv în dosarul în care petentul a fost condamnat pe viață.
Prin rezoluția adoptată de procuror în dosarul 70/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Clujs -a dispus neînceperea urmăririi penale pentru că faptele sunt prescrise, însă consideră că în situația în care nu s-au cercetat faptele nu se putea constata că faptele sunt prescrise.
În concluzie, apreciază că sunt suficiente date din care rezultă că făptuitorii au comis fapta imputată de petent și în consecință solicită admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet.
Reprezentantul Parchetului arată că petentul a fost cercetat și condamnat pentru că prin acte de cruzime și-a ucis tatăl și concubina. Din probele administrate în cauză rezultă că recursul promovat de petent este nefondat și în consecință solicită a fi respins.
Petentul, având ultimul cuvânt, susține că nu a comis cele două omoruri, că este arestat de 16 ani și este nemulțumit pentru că nu i se face dreptate.
CURTEA
Prin sentința penală nr.435 din 20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în temeiul art.278/1 alin.8 lit."a" pr.pen. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul, fiul lui și al, născut la data de 21 martie 1953 în localitatea, jud.C, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla împotriva rezoluției din data de 24 februarie 2009 adoptată de procuror în dosarul nr.70/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și împotriva rezoluției de respingere din data de 01 aprilie 2009 adoptată în dosarul nr.227/II/2/2009 de prim procurorul Parchetului pe lângă Tribunalul Cluj privind neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii:,. în comuna, -echi,.3, jud.C, CNP: -, . în comuna, sat, -echi,.11, jud.C, CNP: -, domiciliat în municipiul D,-, jud.C, fără forme legale în municipiul D,-, -.1, jud.C și, domiciliat în comuna, nr.2. jud.C, CNP: - sub aspectul comiterii de către aceștia a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, incriminată de art.246 pen. și arestarea nelegală și cercetarea abuzivă, incriminată de art.266 alin.1 pen. și, au fost menținute soluțiile din rezoluțiile atacate.
În temeiul art.192 alin.2 pr.pen. a fost obligat petentul să achite suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rezoluția din data de 24.02.2009 adoptată de procuror în dosarul nr.70/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, s-a dispus în baza art.228 alin.4, 6, art.10 lit.a, i/1 pr.pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii făptuitorii, și în calitatea acestora de lucrătorii ai Postului de Poliție, jud.C sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art.246 și 266 al.1 din pen. abuz în serviciu și arestare nelegală și cercetare abuzivă reținându-se în esență că in actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat faptul că nu sunt confirmate de către petent susținerile, pe de o parte iar pe de altă parte s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale întrucât presupusele fapte ar fi fost comise la data de 15 noiembrie 1998, în conformitate cu art.122 alin.1 lit."b" pr.pen.
Împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală a făptuitorilor, și din data de 24.02.2009 adoptată de procuror în dosarul nr.70/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, petentul, a formulat a data de 02.04.2009 plângere adresată prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, plângere ce a fost înregistrată sub nr.227/II/2/28.04.2009, prin care s-a solicitat reanalizarea probelor administrate în dosar arătând în esență că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat definitiv.
Prin rezoluția nr.227/II/2/28.04.2009 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj în temeiul art.278 pr.pen. s-a respins plângerea contra soluției procurorului ca fiind neîntemeiată, apreciindu-se că soluția dispusă de către procuror este temeinică și legală, întrucât în mod corect procurorul de caz a apreciat că faptele sesizate de către petentul nu se confirmă, fiind incidente dispozițiile art.10 lit."a" pr.pen.
Din cercetările efectuate în cauză de către organele de urmărire penală, s-a stabilit următoarea stare de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj din data de 08 martie 1994 din dosarul nr.553/1993 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174, 175 lit. c și 176 lit. a, b pen. reținându-se în esență că la data de 14.11.1993 și-a ucis tatăl și concubina prin acte de cruzimi în urma unor lovituri repetate și îndelungate cu corpuri contondente, fapte recunoscute la acea dată de către inculpat și probate prin declarațiile martorilor, procesul-verbal de cercetare la fața locului și rapoartele de expertiză medico-legală.
Prin sentința penală nr.321 din data de 30.11.1994 pronunțată în dosarul penal nr.1208/1994 al Tribunalului Cluj, petentul a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață, aplicându-se măsura complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit."a" și "b" pen. pe o durată de 5 ani.
Împotriva sentinței penale nr.321/30.11.1994 a Tribunalului Cluj petentul (în calitatea sa de inculpat) a formulat apel invocând că la comiterea faptei a contribuit și nepotul său, recunoscând totodată că se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, apel ce a fost respins de către Curtea de APEL CLUJ prin decizia penală nr.57/A/11.04.1995 pronunțată în dosarul penal nr.312/1995.
Împotriva acestei deciziei penale nr.57/A/11.04.1995 a Curții de APEL CLUJ petentul (în calitatea sa de inculpat) a formulat recurs, susținând că autorii omorului sunt nepotul său și, recurs ce a fost respins prin decizia nr.594/12.03.1996 pronunțată în dosarul penal nr.1318/1995 al Curții Supreme de Justiție, motiv pentru care sentința penală nr.321/1994 a Tribunalului Cluja rămas definitivă.
De altfel, motivele de recurs au fost reiterate ulterior de către petentul într-un număr de peste 10 cereri de revizuire ce au fost de asemenea respinse ultima dintre acestea fiind respinsă prin decizia penală nr.28/01.02.2006 a Curții de APEL CLUJ.
Examinând prezenta plângere la soluțiile date de către procuror prin prisma motivelor invocate și raportat la criticile aduse de petent, aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În mod corect a reținut procurorul atât starea de fapt cât și cauzele și împrejurările care au impus dispunerea neînceperii urmării penale față de făptuitorii:, și în calitatea acestora de lucrătorii ai Postului de Poliție, jud.C sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art.246 și art.266 alin.1 din pen. abuz în serviciu și arestare nelegală și cercetare abuzivă.
Aspectele invocate de petent privind vinovăția făptuitorilor, constituie aprecieri personale privind interpretarea probatoriului, organele judiciare având abilitarea conferită de lege să distingă, să rețină sau să înlăture depozițiile, ținând seama de întregul context al cauzei.
Astfel, din vastul probatoriu administrat în cauză, respectiv plângerea penală formulată de petent și declarațiile acestuia (83,6-7,8, 45-54,59-68 din dosar nr.70/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj ), declarațiile făptuitorilor: (9-10 din dosar nr.70/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj ), (11 dosar nr.70/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj ), (12-13 dosar nr.70/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj ), copia sentinței penale nr.321 din data de 30.11.1994 pronunțată în dosarul penal nr.1208/1994 al Tribunalului Cluj (16-18 dosar nr.70/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj ), copia deciziei penale nr.57/A/11.04.1995 pronunțată în dosarul penal nr.312/1995 al Curții de APEL CLUJ (19-23 dosar nr.70/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj ), copia deciziei penale nr.594/12.03.1996 pronunțată în dosarul penal nr.1318/1995 al Curții Supreme de Justiție (24-28 dosar nr.70/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj ), copia deciziei penale nr.28/01.02.2006 pronunțată în dosarul penal nr.576/2006 al Curții de APEL CLUJ (29-32 dosar nr.70/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj ), ordonanța de reținere (33-34 dosar nr.70/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj ), mandat arestare preventivă (35-36 dosar nr.70/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj ), rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj din data de 08 martie 1994 din dosarul nr.553/1993 și actele anexă (37-40, 41-45, 55-58 dosar nr.70/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj ), memoriu adresat procurorului (69 dosar nr.70/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj ), rezultă că toate verificările efectuate în cauză atestă că în cursul anului 1993 în cadrul Postului de Poliție, județul C, și-au desfășurat activitatea agenții de poliție, și ce au fost sesizați cu privire la fapta comisă de inculpatul, după care au luat măsurile de conservare a locului faptei până ce la fața locului a ajuns echipa operativă de cercetare alcătuită din procuror, medic legist și criminaliști.
Constatarea că fapta îndeplinește toate condițiile obiective și subiective prevăzute de norma incriminatoare pentru existența infracțiunii, reprezintă condiția necesară și suficientă pentru fundamentarea răspunderii juridice penale.Astfel, conform dispozițiilor art.62 pr.pen. angajarea răspunderii penale a învinuitului și a oricărei persoane în general, nu se poate face decât pe bază de probe ori, în prezenta cauză dedusă judecății, probatoriul administrat nu a conturat probe care să ateste fără echivoc vinovăția făptuitorilor, și în ceea ce privește infracțiunile reclamate că aceștia le-ar fi comis.
În consecință, în speță, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.10 lit.a și i/1 pr. pen. Astfel, făptuitorii ca lucrători ai Postului de Poliție au fost sesizați de către martorul la data de 15.11.1993 cu privire la fapta comisă de către inculpat, motiv pentru care aceștia au întocmit potrivit atribuțiilor de serviciu, procesul-verbal de consemnare a denunțului oral, după care au luat măsurile ce se impuneau și le reveneau potrivit atribuțiilor de serviciu, respectiv sesizarea IPJ C și asigurarea locului faptei până la sosirea echipei de cercetare condusă de către procuror, cercetările penale fiind efectuate în cauză de către acesta.
Ca urmare, rezultă fără echivoc că făptuitorii și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu ce le reveneau, astfel încât fapta sesizată, respectiv infracțiunea prev. de art. 246. pen. nu există, în cauză fiind reținute în mod corect de procurorul de caz cât și de prim procur că în cauză sunt incidente dispozițiile art.10 lit."a" pr.pen.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art.266 pen. de asemenea în mod just procurorul de caz cât și prim procurorul au concluzionat că nici aceasta nu poate fi reținută în sarcina făptuitorilor atât timp cât cercetările penale, inclusiv măsura arestării preventive, au fost efectuate de către procuror, în cauză fiind deci aplicabile art.10 lit."a" pr.pen.
În fine un ultim aspect reținut de instanță se referă la corecta reținere atât de către procurorul de caz cât și de prim procuror a incidentului juridic referitor la intervenirea prescripției răspunderii penale, prin prisma faptului că termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile reclamate de petent în plângerea sa în calitate de parte vătămată, respectiv cele prev. de art.246 și art.266 pen. este fără echivoc împlinit în momentul de față, mai precis la data de 15 noiembrie 1998, potrivit prevederilor expres prevăzute de legiuitor în art.122 alin.1 lit."d" pen.
Față de cele mai sus expuse, instanța în conformitate cu dispozițiile art.2781alin.8 lit."a" pr.pen. respins plângerea formulată de petentul, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla împotriva rezoluției din data de 24 februarie 2009 adoptată de procuror în dosarul nr.70/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și împotriva rezoluției de respingere din data de 01 aprilie 2009 adoptată în dosarul nr.227/II/2/2009 de prim procurorul Parchetului pe lângă Tribunalul Cluj privind neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii:, și sub aspectul comiterii de către aceștia a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, incriminată de art.246 pen. și arestarea nelegală și cercetarea abuzivă, incriminată de art.266 alin.1 pen. și, a menținut soluțiile din rezoluțiile atacate, probatoriul administrat în cauză, conducând la concluzia temeiniciei și legalității acestor rezoluții vinovăția făptuitorilor nefiind dovedită pentru angajarea răspunderii lor penale.
Având în vedere că petentul a fost găsit în culpă procesuală, în temeiul art.192 alin.2 pr.pen. instanța l-a obligat pe acesta să achite suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe petentul a formulat recurs prin care a solicitat în baza art.2781alin.8 lit.b admiterea C.P.P. plângerii și în consecință trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj în vederea începerii urmăririi penale față de cei patru făptuitori pe motiv că aceștia l-au arestat și cercetat abuziv în dosarul în care petentul a fost condamnat pe viață.
Petentul a mai arătat că prin rezoluția adoptată de procuror în dosarul nr.70/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Clujs -a dispus neînceperea urmăririi penale pe motiv că faptele sunt prescrise și consideră că în măsura în care acestea nu au fost cercetate nu se putea constata că sunt prescrise.
Recursul formulat de petent urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Făptuitorii, și lucrători ai Postului de Poliție au fost sesizați la data de 15 noiembrie 1993 de către cu privire la fapta comisă de petent, sens în care aceștia au consemnat denunțul oral, după care au luat măsurile ce se impuneau în realizarea atribuțiilor de serviciu, respectiv sesizarea IPJ C și asigurarea locului faptei până la sosirea organelor competente pentru cercetarea faptei comise de petent, sens în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.246 și art.266
Cod PenalPe de altă parte răspunderea penală pentru aceste fapte s-a prescris la data de 15.11.1998 potrivit dispozițiilor art.122 alin.1 lit.d
Cod PenalAvând în vedere că făptuitorii în baza atribuțiilor de serviciu au consemnat denunțul oral făcut de către la data de 15.11.1993 și au asigurat paza locului faptei până la sosirea organelor competente de cercetare a faptei comise de petent în baza atribuțiilor de serviciu, sens în care nu s-au realizat elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.246 și art.266 Cod Penal, iar pe de altă parte răspunderea penală pentru aceste fapte s-a prescris în cursul anului 1998 potrivit art.122 lit.d Cod Penal, în baza art.38515pct.1 lit.b recursul C.P.P. formulat de petent împotriva sentinței penale nr.435 din 20.10.2009 a Tribunalului Cluj urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.189 urmează C.P.P. să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C suma de 150 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu care va fi suportat din.
Potrivit art.192 alin.2 petentul C.P.P. urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul deținut în Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr. 435 din 20 oct. 2009 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 150 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 150 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- --
Red./
4 ex./07.12.2009
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Luminița Hanzer Claudia Ilieș
