Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 764/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1187/2009)
DECIZIE PENALĂ NR. 764R
Ședința publică de la 25 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 28.04.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.12/25.05.2009, atașată la fila 6/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată, respingerea cererii de menținere a măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, apreciind că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Precizează că, pericolul pentru ordinea publică nu trebuie prezumat ci trebuie dovedit. Sub acest aspect, solicită să se rețină că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei pentru care este cercetat.
Mai mult decât atât, fapta pentru care este trimis în judecată inculpatul nu se probează cu martori sau expertize, așa încât nu există temerea că lăsat în libertate inculpatul ar putea impieta buna desfășurarea a procesului penal prin influențarea unor martori, experți sau părți vătămate.
Mai susține apărarea că, la momentul reținerii, inculpatul se afla sub tratament medical, atât pentru consumul de droguri, cât și pentru accidentul suferit la cap, iar întreruperea bruscă a acestui tratament îi provoacă acestuia grave tulburări psihice.
În acest sens se depun la dosarul cauzei note scrise și acte în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, de împrejurările concrete de comitere ale acestora, față de pericolul social al acestor infracțiuni și ținând cont și de circumstanțele inculpatului, apreciază că recursul este nefondat, astfel că solicită respingerea acestuia și menținerea încheierii de ședință atacată ca legală și temeinică, apreciind că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 28.03.2008-20.06.2008, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut colaboratorilor cu nume de cod " " și " ", cantitatea totală de 0,44 grame de substanță, care conține heroină, contra sumei de 250 lei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută și pedepsită de art.2 alin.2 din Legea nr. 143/2000
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, în dosarul nr-, în baza art.3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului menținându-se față de acesta măsura arestării preventive.
Totodată, a fost respinsă ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de același inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București din data de 14.01.2009, în dosarul nr.430D/P/2008, a fost trimis in judecata, în stare de arest preventiv inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art.2 alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal și art.4 alin.2 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic, art.33 lit.a din Codul penal.
În fapt, s-au reținut următoarele:
Inculpatul, în perioada 28.03.2008 -20.06.2008, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut colaboratorilor cu nume de cod " " și " " cantitatea totală de 0,44 grame substanță care conținea heroină, contra sumei de 250 lei, provenită din fondurile; la data de 28.03.2008 a vândut colaboratorului cu nume de cod " o punguță ce cântărea 0,99 grame substanță care conținea heroină, contra sumei de 50 lei; la data de 13.06.2008 a vândut colaboratorului cu nume de cod " două punguțe ce cântăreau 0,19 grame substanță care conținea heroină, contra sumei de 100 lei; la data de 20.06.2008 a vândut colaboratorului cu nume de cod " " două punguțe ce cântăreau 0,16 grame substanță ce conținea heroină, contra sumei de 100 lei.
Inculpatul a fost arestat în baza nr.219/ 23.10.2008 emis de către Tribunalul București, Secția I Penală, reținându-se că sunt întrunite condițiile prev. de art.143, art.148, lit.f, Cod proc. pen. art.151 și art.1491Cod. proc.pen.
În cauză, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a apreciat că măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost dispusă în cauza cu respectarea dispozițiilor art.136, art.143, art 148 lit. f și C.P.P. art 1491.
C.P.P.Astfel, a apreciat că sunt întrunite exigențele art. 143.p Cod Penal existând indicii temeinice, în accepțiunea prev. de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta penală reținută în sarcina sa.
Totodată, s-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu au încetat și nu s-a constatat existența unor împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri în condițiile în care, prin raportare la disp. art.3002.C.P.P. până la acest termen inculpatul nu a fost audiat și nu au fost administrate probe.
În al doilea rând, evaluând condițiile cumulative impuse de dispozițiile art. 148 lit. C.P.P. în contextul cauzei, s-a constatat ca infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul se pedepsește cu închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în sensul cerut de lege.
Astfel, natura și gravitatea infracțiunilor care se presupune că au fost săvârșite de inculpat, modalitatea concreta de comitere a acestora, așa cum a fost reținută, sunt elemente ce conturează un grad ridicat de pericol social al faptelor, ce se reflectă și în limitele de pedeapsa prevăzute de lege și imprimă o periculozitate deosebită a inculpatului, așa încât lăsarea in libertate creează un impact negativ în rândul societății civile, de neîncredere și insecuritate.
Analizând măsura preventivă luată față de inculpat din perspectiva art.5 tribunalul a apreciat că proclamând dreptul la libertate, scopul articolului menționat este acela de a asigura ca nici o persoană să nu fie deposedată de libertatea sa în mod arbitrar (cazul Amurr vs. Franța).
Totodată, protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții (cazul Tomas vs. Franța).
Așa fiind s-a considerat că și în raport de dispozițiile jurisprudenței, măsura privativa de libertate dispuse față de inculpat se justifică tocmai pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal, nefiind administrate toate probele până în prezent.
Cum, din actele și lucrările dosarului a rezultat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate subzistă în continuare și există temeiuri, așa cum au fost reținute, care justifică privarea de libertate a inculpatului, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, potrivit art. 136.C.P.P. instanța de fond menținut arestarea preventivă în continuare, potrivit disp. art.l60 alin.2 și C.P.P. a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând încheierea de ședință pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând punerea sa în libertate.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 din același cod.
Potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod procedură penală, instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform Art.160 alin.3 Cod procedură penală atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune menținerea arestării preventive.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Prin urmare, apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.68/1 Cod procedură penală, existând presupunerea rezonabilă că acesta a comis faptele trafic de droguri de mare risc și deținere în vederea consumului de droguri de mare risc.
De asemenea, constată că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a acestui inculpat.
Astfel, temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive a inculpatului, se menține și în prezent respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de textul menționat.
Așa după cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a fost arestat preventiv pentru infr. prev. de art.2 alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal și art.4 alin.2 din Legea nr. 143/2000, ambele fapte fiind pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptei comise (multiple acte materiale, categoria drogurilor traficate și deținute) cât și din circumstanțele ce țin de persoana recurentului, care nu au fost de natură a convinge instanța că, lăsat în libertate, nu va relua activitatea infracțională.
Or, gravitatea concretă a infracțiunii rezultă din modalitățile și împrejurările comiterii faptelor, așa cum acestea sunt relevate de probatoriul administrat în cauză (inculpatul a expediat din Spania un colet în care se aflau droguri, ascunse în pachete de cafea).
Pe de altă parte, nu sunt de neglijat nici sentimentul de insecuritate generat în societate de prezența în stare de libertate inculpatului care prin activitatea sa infracțională a pus în pericol sănătatea persoanelor și nici recrudescența acestui gen de infracțiuni, împrejurări ce îndrituiesc Curtea să aprecieze că se impune menținerea stării de privare de libertate a acestuia.
Curtea apreciază că, în această cauză, este justificată menținerea stării de arest preventiv, temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au schimbat, impunându-se în continuare privarea de libertate a acesteia.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că fiind legală și temeinică hotărârea tribunalului privind menținerea stării de arest a inculpatului .
În consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului și în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință fin 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.SC-03.06.2009/13.07.2009
Dact.EA-05.06.2009/2ex
.II.Pen - jud.
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Viorica Costiniu
