Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 781/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 781/R
Ședința publică din 22 august 2008
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursurilor formulate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 11.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații recurenți și, în stare de arest preventiv și asistați de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul solicită să se constate că recursul a rămas fără obiect, având în vedere că prin decizia Curții de APEL TIMIȘOARA nr. 775/R din 20.08.2008 a fost respins recursul inculpaților declarat împotriva încheierii Tribunalului Timiș din 04.06.2008, prin care s-a menținut starea de arest a inculpaților. În subsidiar, solicită admiterea recursului.
Aceleași concluzii pune și avocatul din oficiu.
Procurorul solicită să se constate ca rămas fără obiect recursul formulat de inculpați, iar în subsidiar, pune concluzii de respingere ca nefondat.
Inculpații recurenți, având fiecare ultimul cuvânt, susțin concluziile apărătorilor lori.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 11.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș, în baza art. 3002Cpp rap. la art. 160 Cpp a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizate înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
Tribunalul a apreciat că față de inculpați continuă să fie incidente dispozițiile art. 148 alin.1 lit.f Cpp, în sensul că acuzele care planează asupra inculpaților vizează infracțiuni care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la circumstanțele reale reținute drept cadru al săvârșirii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunilor, caracterul organizat al desfășurării activității infracționale. Mai mult decât atât, de la ultima verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive până la data pronunțării acestei încheieri, s-a constatat că temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestei măsuri privative de libertate nu s-au schimbat.
Împotriva încheierii de ședință din 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, au declarat recurs, inculpații, și, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 3944.3/30/16.05.2008.
Recursurile nu au fost motivate în scris, ci numai cu ocazia susținerii concluziilor orale, aspectele invocate fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3001.C.P.P. și 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Instanța de recurs apreciază că solicitarea apărătorului ales al inculpaților și de a constata ca rămas fără obiect recursul prezent declarat împotriva încheierii de ședință din 11.06.2008 urmare a soluționării recursului declarat de aceeași inculpați împotriva încheierii de menținere a stării de arest a celor doi inculpați din 4.08.2008 este în contradicție cu dispozițiile legale aplicabile și cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului care, în cauza Herz contra Germaniei a statuat că recursul trebuie să fie o cale eficientă și efectivă de atac, constatându-se încălcat art.5 paragraf 4 deoarece reclamantului nu i-a fost asigurată o cale eficientă de atac din moment ce demersul său a fost respins fără a fi examinată legalitatea luării măsurii pe motiv că durata măsurii privative de libertate a expirat. În acest sens instanța europeană a conchis că simplul fapt că ordinul prin care s-a luat măsura a expirat nu poate priva persoana în cauză de dreptul de a fi verificată legalitatea acestui act, chiar după expirarea măsurii, având în vedere gravitatea măsurii dispuse. Pe de altă parte, instanța de recurs are obligația de a verifica legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpații recurenți de la data luării acesteia și până la momentul în care oportunitatea măsurii privative de libertate a fost supusă controlului ierarhic, raportat la ultima menținere. Pentru motivele prezentate instanța de recurs va proceda la analizarea recursului declarat de inculpați împotriva încheierii penale din 11.06.2008
Instanța de recurs constată că în mod corect s-a reținut că probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual nu a înlăturat temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, ci mai mult consistența acestora a condus la întocmirea rechizitoriului. Astfel, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a și al. 4.Cod Penal, art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 23 lit. a,b, c din Legea nr. 656/2002, constând în aceea că la data de 01.02.2008, prin utilizarea neautorizată a parolei de acces a directorului BRD Sucursala C, împreună cu alte persoane, au sustras, fără drept prin transfer bancar neautorizat, aproximativ 8.000.000 lei aflați la dispoziția BRD General SA C, din care 4.000.000 lei au fost transferați din dispoziția inculpatului, de către inculpata în contul inculpatului, iar diferența în contul inculpatului, ce a ridicat suma de 1.500.000 lei folosind fără drept instrumente de plată electronice. Între indiciile temeinice privind comiterea faptelor se rețin declarațiile inculpatei (filele 58-59 dosar UP), procesul verbal de recunoaștere (fila 60 doar UP), declarațiile martorilor asistenți și coroborate cu declarațiile martorului (filele 70-71 dosar UP), inculpatului (fila 8 dosar UP), declarația inculpatului (filele 99-100 dosar UP) - care deși contestă faptele imputate, recunoaște că îi cunoștea pe inculpații, și, declarațiile inculpatului care a declarat (fila 120 vol I dosar UP) că "mi s-a oferit posibilitatea de a obține niște bani de către numitul, în sensul de a-mi deschide 2 conturi bancare noi, unul la BRD Sucursala T și altul la Bank Sucursala T pentru a primi bani în cont de la o firmă din B, pentru a fi folosiți într-o afacere în sensul că pe de o parte folosindu-se de cursul mai ridicat al euro să cumpere euro, iar pe de altă parte o parte din bani să fie investiți în achiziționarea unui loc mai mare de teren cu mai mulți proprietari", "am plecat de la bancă cu suma de 1350 mii lei, am fost sunat pe telefon de persoana respectivă, mi-a zis să opresc, am oprit și am predat banii numitului, care era împreună cu persoana din B și care mi-a explicat că valoarea comisionului meu este în funcție de cantitatea de bani pe care o voi retrage de la bancă", "în 10 minute am obținut banii, pe care i-am luat și i-am predat prietenului meu și persoana din B, respectiv 200 de euro și 500 mii lei"; în timp ce inculpatul a relatat (fila 123 vol I dosar UP) că "persona despre care a afirmat că este din B este originară din C - se numește și locuiește la mine ocazional de aproximativ un an", "sunt adevărate evenimentele relatate de ", "precizez că banii care au fost retrași de către i-am preluat eu întrucât se aflau puși într-o geantă pe care am depus-o pe bancheta din spate a autoturismului, întrucât se afla la volan".
Din starea de fapt descrisă anterior rezultă că pericolul social al infracțiunilor pentru care există indicii temeinice este sporit, cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale, fapt ce determină ca lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, inducând temerea în rândul opiniei publice în contextul în care activitatea infracțională pare a fi una extinsă atât ca număr de persoane implicate, cât și ca arie teritorială. Mai mult, trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.și C.P.P. art. 139.C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin în continuare acest fapt, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente în continuare dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică, făcând și o analiză judicioasă și completă a incidenței normelor și jurisprudenței CEDO aplicabile în cauză.
În completarea considerentelor și evaluării făcute de prima instanță, pe care și le însușește, instanța de recurs constată și că infracțiunile de care sunt acuzați inculpații sunt grave, cu impact social deosebit, implicând activitatea mai multor persoane; fapte ce aduc atingere nu numai patrimoniului, ci și încrederii și securității circuitului electronic al valorilor; iar lăsarea în libertate a acestora nu ar face altceva decât să sporească acest sentiment de nesiguranță și să conducă la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecția a organelor statului. În plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății conduce la pericolul întreținerii climatului infracțional, creând făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și și împotriva încheierii penale din 22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga fiecare inculpat la plata a câte 40 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cpp, respinge recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 al.2 Cpp obligă fiecare inculpat recurent la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 40 lei către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 august 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Red. /22.08.08
Tehnored. 2 ex./28.08.08
PI. - - Trib.
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
