Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 804/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 804/R/2009
Ședința publică din data de 29 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Livia Mango Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, și, deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 22 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și teminiciei măsurii arestului preventiv față de inculpații, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătoarea desemnată din oficiu pentru inculpatul, avocat solicită acordarea onorariului avocațial parțial pentru studiu de dosar și prezența la acest termen de judecată.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul, avocat solicită acordarea onorariului avocațial parțial pentru studiu de dosar și prezența la acest termen de judecată.
Întrebați fiind de instanță, inculpații și arată că au formulat recurs în prezenta cauză în data de 24 decembrie 2009, când le-a fost comunicată încheierea penală. Li s-a comunicat că recursurile formulate urmează să fie trimise pe fax.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii penale din data de 22 decembrie 2009 prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv. Apreciază că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, astfel încât se impune punerea în libertate a inculpatului. Au fost administrate toate probele privitoare la acest inculpat până la acest moment. Nu a fost dovedită activitatea infracțională în forma reținută prin rechizitoriu. Inculpatul se află în arest preventiv de 8 luni de zile, perioadă suficientă pentru a conștientiza consecințele faptelor sale. A avut o atitudine sinceră pe întreg parcursul procesului, a colaborat cu organele de urmărire penală, pentru a se descoperi întreaga cantitate de droguri. Perioada infracțională relativ scurtă, de doar 1 lună și J, nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, respectiv că a introdus o cantitate de hașiș în țară.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Cu onorar.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate și în temeiul, art. 3002rap. la art. 1602alin. 2 proc.pen. să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv. Această măsură trebuie privită individual și personal. Pericolul concret pentru ordinea publică la care face referire instanța de fond este generic și nu este susținut prin probe. În motivarea încheierii penale atacate se face referire la convorbirile telefonice interceptate și înregistrările efectuate, care se află la vol. II și IV din dosarul de urmărire penală. Sunt peste 100 de file de convorbiri telefonice transcrise, însă doar 10, 15 dintre acestea îl privesc pe acest inculpat. Se evidențiază că în ceea ce-l privește pe inculpatul nu există nicio cumpărare autorizată de droguri. Concluziile raportului de constatare tehnico-științifică relevă că acele substanțe nu erau interzise de lege. Menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpatul este motivată cu declarațiile martorilor și ale celorlalți inculpați. Însă inculpații nici măcar nu se cunoșteau între ei, astfel că nu poate fi vorba de o rețea. Din cei peste 30 de martori audiați doar 5 dintre aceștia au arătat că îl cunosc pe inculpatul. Martorii, au arătat că nu au achiziționat droguri de la inculpatul. Martora Doința a arătat că l-a văzut pentru prima oară pe inculpatul atunci când a fost adus în boxă la instanță. Din toate datele existente la dosar rezultă că acest inculpat nu a fost implicat în rețea.
Potrivit art. 5 paragraf 3 din CEDO orice persoană arestată sau deținută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil și eliberată în cursul procedurii. Inculpatul se află în stare de arest preventiv de 9 luni de zile.
În subsidiar, solicită luarea unei măsuri neprivative de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Învederează că nu se arată în mod concret în ce constă pericolul pentru ordinea publică în cazul în care inculpatul va fi cercetat în continuare în stare de libertate.
În concluzie, solicită în principal revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apărătorul ales al inculpatului solicită, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d proc.pen. admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv față de inculpat, cu consecința punerii de îndată în libertate. Solicită să se aibă în vedere încheierea prin care Tribunalul Cluja menținut această măsură. Se poate observa că toate încheierile sunt similare, chiar identice, singurul aspect modificat fiind cel al datei ședinței de judecată.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 30 martie 2009. La acel moment s-a reținut că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, respectiv că lăsarea în libertatate pune în pericol comunitatea și influențează în mod negativ buna desfășurare a procesului penal. Ulterior luării acestei măsuri, inculpatul a dat o declarație completă, a arătat tot ceea ce cunoștea în legătură cu activitatea infracțională defășurată de ceilalți coinculpați. A ajutat organele de urmărire penală să organizeze un flagrant. Dacă inculpatul nu ar fi ajutat la organizarea flagrantului sau dacă nu dădea o declarație completă, atunci inculpații și nu se aflau în boxa acuzațiilor și nici nu se ajungea la acea descoperirea acelei cantități de droguri. Inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere și regret.
Se face referire la complexitatea dovezilor și vasta rețea de traficanți de droguri. Însă așa zisa activitate infracțională s-a desfășurat pe o perioadă relativ scurtă de timp. Organele judiciare au intervenit ferm și au stopat activitatea infracțională. Nu putem discuta în aceste condiții de o complexitate deosebită. S-a reținut de asemenea că a fost un număr foarte mare de consumatori de droguri, însă inculpatul nu a fost un veritabil distribuitor de droguri. A oferit cantități mici de hașiș, dar numai grupului de consumatori din care făcea parte.
În încheierea recurată se invocă mai multe decizii ale CEDO și se apreciază că potrivit acestor decizii simpla bănuială că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este acuzat, este suficientă pentru a menține măsura arestului preventiv. Inculpatul a recunoscut faptele și a arătat că le regretă. Nu este însă suficient să fi bănuit de comiterea unor fapte prevăzute de legea penală, trebuie să existe și probe în acest sens. Trebuie să existe probe certe din care să reiasă pericolul concret pentru ordinea publică.
Inculpatul a fost arestat preventiv la sfârșitul lunii martie 2009. Se află în arest de aproximativ 9 luni de zile. Apreciază că termenul rezonabil al măsurii arestului preventiv a fost împlinit. Atitudinea inculpatului avută până în prezent denotă că nu se va sustrage cercetării judecătorești, a înțeles că a greșit și este de acord să plătească pentru faptele sale.
În cursul săptămânii trecute s-a judecat la Curtea de Apel Cluj un dosar, având ca obiect tot trafic de droguri, cu o cantitate impresionantă, aproximativ 150 kg droguri, iar inculpații din acel dosar au fost puși în libertate după o perioadă mai scurtă de timp.
În concluzie, solicită în principal revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv. Nu există probe noi care să justifice privarea de libertate în continuare a inculpatului. Pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la momentul luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă. Din probele administrate până în prezent rezultă că starea de fapt nu este așa de gravă cum a fost reținută prin rechizitoriu. Apreciază că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate. O parte din situația de fapt referitoare la acest inculpat este lămurită.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate. Apreciază că în speță subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, respectiv disp. art. 136, art. 143, art. 148 proc.pen. Există indicii temeinice, probe certe că inculpații au săvârșit infracțiunea de trafic de droguri. Pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților la acest moment procesual prezintă pericol pentru ordinea publică, raportat la complexitatea cauzei, la numărul actelor materiale și la numărul mare de consumatori. Nu are relevanță că activitatea infracțională a fost una scurtă. S-a susținut că măsura arestului preventiv durează de peste 8 luni de zile, că inculpații au conștientizat gravitatea faptelor lor. Însă trebuie subliniat că măsura arestului preventiv nu este o pedeapsă, astfel că nu se poate susține că inculpații au realizat gravitatea faptelor lor.
Durata arestului preventiv, având în vedere complexitatea cauzei, este rezonabilă și nu a fost depășită.
Încheierile pronunțate în prezenta cauză de Tribunalul Cluj prin care s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpați au fost supuse cenzurii instanței superioare, iar recursurile formulate de inculpați au fost respinse ca nefondate.
În ceea ce privește situația inculpatului, raportat la aspectul că a colaborat cu organele de urmărire penală, ajutând la organizarea flagrantului, precizează că este un caz de reducere a pedepsei, conf. art. 16 din Legea nr. 143/2000. A fost în interesul său să coopereze și să-și ușureze propria situație.
Apărătorul ales al inculpatului, prin susținerile sale, a arătat că în ceea ce-l privește pe acest inculpat nu au existat cumpărări autorizate. Potrivit art. 63 alin. 2 proc.pen. probele nu au o valoare dinainte stabilită. Din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.
În concluzie, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii penale atacate ca fiind legală și temeinică.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul în replică, arată că se pune întrebarea de ce nu există nicio persoană care să fi cumpărat de la inculpatul. La perchezițiile efectuate la domiciliul acestuia nu s-a găsit nimic. Cum se poate menține această măsură a arestului preventiv doar raportat la declarația unui singur inculpat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta. Nu a realizat că prin simplul fapt de a fuma niște droguri, care în alte țări sunt considerate legale, va ajunge în această situație. Apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică în ceea ce-l privește s-a diminuat. Are sprijinul familiei. Solicită punerea în libertate sub control judiciar sau înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă că a ajuns în această situație. Există doar o singură declarație de coinculpat. La perchezițiile efectuate la domiciliu nu s-a găsit nimic. Martorii audiați au arătat că nu au cumpărat droguri de la el. Nu sunt probe în ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri. Solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă faptele săvârșite. A dat o declarație sinceră pe care a menținut-o în totalitate. A recunoscut învinuirile aduse, nu a realizat atunci ce infracțiune săvârșește. A fost consumator de droguri, însă nu a urmărit niciun beneficiu. A terminat o facultate, a avut un loc de muncă, are două magazine în administrare. Solicită să fie văzut individual, nu ca făcând parte din grup. Nu are nicio legătură cu ceilalți inculpați. Solicită să fie cercetat în stare de libertate, nu are antecedente penale. gravitatea faptelor săvârșite. Solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate. Dorește să fie alături de familie.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate și solicită să fie cercetat în stare de libertate. Nu are antecedente penale. Solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din 22 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.3097/-, în temeiul art.3002pr.pen. raportat la art.160 pr.pen. s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpații:
-, fiul lui și, născut la data de 18.02.1982 în municipiul C-N, jud.C, de cetățenie română, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, studii: 8 clase și școala profesională, recidivist,. în municipiul C-N,-, jud.C, CNP: -,
-, fiul lui și, născut la data de 06.05.1985 în municipiul O, jud. B, de cetățenie română, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, fără antecedente penale, în municipiul C-N, Calea nr.109,.41, jud.C, CNP -,
-, fiul lui și, născut la data de 21.11.1985 în municipiul O, jud. M,. în Chișinău C,-, jud.A, de cetățenie română, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, studii: 10 clase, fără antecedente penale, CNP: -,
-, fiul lui și, născut la data de 03.07.1982 în municipiul C-N, jud. C, cu. în municipiul C-N,-, jud. C, de cetățenie română, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, studii: 10 clase, fără antecedente penale, CNP: - și,
-, fiul lui și, născ. la 02.12.1988 în C-N,. în municipiul C-N,-,.6, jud.C, de cetățenie română, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, studii: 4 clase, fără antecedente penale CNP: -, în prezent toți cinci arestați în Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută, respingând implicit cererile acestora de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținută că prin încheierea penală nr.29/C/01 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a dispus în temeiul art.1491pr.pen. raportat art.148 alin.1 lit.f pr.pen. arestarea preventivă a inculpaților, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen.și art.37 lit.a pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 pen. introducere în țară fără drept de droguri de risc, prev. și ped. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.16 din Legea nr.143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. și art.16 din Legea 143/2000, totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen pe o durată de 29 zile începând cu data de 01 aprilie 2009 și până la data de 29 aprilie 2009 inclusiv, fiind emise mandatele de arestare preventivă cu nr.31/01.04.2009, 32/01.04.2009, 33/01.04.2009, 34/01.04.2009 și 35/01.04.2009.
În fapt, s-a reținut că în perioada decembrie 2008 - martie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații au oferit, au pus în vânzare și au vândut spre consum rezină de cannabis, substanță care se regăsește în tabelul nr.III, privind produsele sau substanțele stupefiante în legătură cu care este incriminată circulația de orice fel în dispozițiile Legii nr.143/2000, mai multor persoane pe raza municipiului C-N, activitate infracțională pe care aceștia nu au desfășurat-o în mod singular, ci printr-o rețea de traficare a drogurilor pe care și-au constituit-
Măsura arestării preventive a inculpaților, și a fost prelungită prin încheierea penală nr.40/C/29 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în temeiul art.159 pr.pen. pe o durată de cate 30 de zile începând cu data de 30 aprilie 2009 și până la data de 29 mai 2009.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj cu nr.116D/P/2009 din data de 22 mai 2009 și înregistrat la data de 26 mai 2009 pe rolul Tribunalului Cluj sub nr-, s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art.262, pct.1, lit."b" pr.pen. trimiterea în judecată în fața acestei instanțe în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen.și art.37 lit.a pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. iar temeiul art.262, pct.1, lit."a" și "b" pr.pen. s-a dispus trimiterea în judecată în fața aceleiași instanțe în stare de arest preventiv a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 pen. introducere în țară fără drept de droguri de risc, prev. și ped. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.16 din Legea 143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. și art.16 din Legea 143/2000, totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen.
Potrivit dispozițiilor art.3002pr.pen. în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art.160bpr.pen. respectiv dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Tribunalul a apreciat că de la data de 17 noiembrie 2009, când s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv nu au intervenit modificări de natură a impune punerea în libertate a inculpaților.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.143 pr.pen. coroborat cu art.148 alin.1 pr.pen. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Examinând probatoriul instanța a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații:, și subzistă și în prezent. Astfel, potrivit dispozițiilor art.143 pr.pen. coroborat cu art.148 alin.1 pr.pen. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
În speță, instanța a constatat că au fost întrunite condițiile arătate la art.143 și art.148 alin.1 lit."f" pr.pen. existând indicii temeinice împotriva inculpaților că aceștia au săvârșit faptele de care sunt acuzați (transcrierea convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de către Tribunalul Cluj - Secția penală vol.II - vol.IV, cumpărările autorizate făcute de către investigatori și colaboratorii acestora, rapoartele de constatare tehnico-științifice întocmite în cauză și care certifică faptul că substanțele provenite de la inculpați sunt droguri de risc precum și cu depozițiile testimoniale administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească - a se vedea în acest sens depozițiile din 25.08.2009, 20.10.2009) și probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în cauză sunt îndeplinite în continuare temeiurile arestării prev. de art.148 lit."f", pr.pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele comise de inculpați este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie observat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcut abstracție de gravitatea faptei, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpaților, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Ori, în speță inculpații sunt cercetați pentru comiterea unor infracțiuni grave, gravitatea rezultând nu numai sub aspectul caracterului sancționat de legea penală, ci, mai ales, prin consecințele produse și prin perseverența lor infracțională. Așadar, pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, rezultă, din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de comitere a acestora, din împrejurările în care au fost comise.
Ca urmare, apare cu puterea evidenței rezonanța negativă în rândul opiniei publice a comiterii faptelor respective și constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte grave organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Cu privire la cererile formulate de inculpați prin apărătorii lor aleși de a nu se mai menține măsura arestului preventiv luată față de cei cinci inculpați, cercetarea și judecarea lor în stare de libertate cât și aspectele invocate în subsidiar de către aceștia de a se înlocui măsura arestului preventiv cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate constând în obligarea inculpaților de a nu părăsi localitatea sau obligarea de a nu părăsi țara, conform prevederilor art.145 pr.pen și respectiv art.1451pr.pen. instanța a reținut că acestea nu au suportul juridic necesar pentru a fi admisibile.
Astfel, în speță atât la luarea măsurii arestării preventive cât și la prelungirea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere faptul că regula procesului penal este cercetarea inculpatului în stare de libertate, dreptul la libertate fiind garantat atât de normele interne cât și de normele internaționale (Convenția Europeană a Drepturilor Omului) iar arestarea se va putea dispune în condiții strict prevăzute de lege și numai dacă este absolut necesară. Or, în ceea ce privește situația celor 5 inculpați, conduita acestora impune menținerea măsurii arestului preventiv, prin prisma atât a vastei rețele de distribuire a drogurilor (care era destul de mare) cat și a persoanelor care se aprovizionau de la inculpați (fiind in număr mare), conferă măsurilor obligării de a nu părăsi localitatea sau țara o totală ineficiență în cazul infracțiunilor de trafic de droguri de risc, cu o asemenea arie de desfășurare, cu atât mai mult cu cât în declarațiile date în faza de cercetare judecătorească inculpații nu au recunoscut faptele ce li se impută și urmează a fi audiați un număr mare de martori (o parte dintre aceștia fiind consumatorii cărora inculpații le-au oferit sau vândut droguri), ceea ce denotă întinderea activității infracționale a inculpaților.
Conform dispozițiilor art.5 paragraful 1 lit."c" din Convenția uropeană a Drepturilor Omului, care face parte integranta din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor art.20 raportat la art.11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune și fără a aduce atingere prin această apreciere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, întrucât doar prin hotărârea care se va pronunța în urma administrării tuturor probelor necesare pentru o justă soluționare a cauzei se va stabili nevinovăția sau vinovăția inculpatului în această cauză, motiv pentru care raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, există motive de bănuială în sensul convenției.
Prin conținutul hotărârilor Condrada contra Italiei din 24.08.1998; Labita contra Italiei din 06.04.2004, Calleja contra Maltei din 07.04.2005, în prezenta speță, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpații sunt bănuiți de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că inculpații ar fi comis faptele, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit."c" din Convenția Europeană, că faptele invocate să poată fi, în mod rezonabil, încadrate într-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar, infracțiunile imputate inculpaților fiind prevăzute de Legea specială nr.143/2000.
Oricum, dacă se va aprecia că termenul rezonabil al arestului preventiv va fi atins, inculpații vor fi puși în libertate pentru a nu se încălca dispozițiile expres prevăzute de art.5 și art.6 Ca urmare, în această fază procesuală tribunalul, apreciază că după o perioadă de aproximativ 8 luni scursă de la luarea măsurii arestării preventive, detenția provizorie nu se poate transforma într-o pedeapsă privativă de libertate, nefiind încălcate cerințele legislației europene nici sub acest aspect. În speță, independent de conduita bună a inculpaților pe parcursul urmăririi penale, de împrejurarea că aceștia au avut o atitudine cooperantă, iar în faza cercetării judecătorești au avut poziții sincere, pericolul concret pentru ordinea publică subzistă și se impune menținerea acestora în continuare în stare de arest preventiv.
Dincolo de considerentele umanitare ce trebuie avute în vedere la alegerea unei măsuri preventive de o gravitate extremă, credem că nu există nici un alt argument solid care să justifice nelegalitatea și netemeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpați și implicit a luării unei alte măsuri neprivative de libertate.
Față de considerentele anterior expuse, instanța în temeiul art.3002pr.pen. raportat la art.160 pr.pen. a constatat că măsura preventivă dispusă prin încheierea penală nr.29/C/01 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj este legală și temeinică și, întrucât motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații:, și.
Având în vedere considerentele anterior expuse în ceea ce privește cererile formulate de către cei cinci inculpați prin apărătorii lor aleși instanța le- respins, atât timp cât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv ce au fost anterior detaliate, subzistă și în prezent.
Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, recurs oinculpații criticând-o ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său inculpatul a învederat faptul că nu se mai impune privarea sa de libertate, deorece nu prezintă pericol pentru ordinea publică, a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, a colaborat cu organele de poliție, iar durata arestului a fost suficient de lungă pentru a conștientiza pe de-a intregul consecințele faptelor sale.
Inculpatul a încvederat în motivele sale de apel că nu prezintă pericol, concret pentru ordinea publică, că acel pericol la care face referire nstanța de fond este doar generic, nefiind susținut de probe, că probele incriminatoare de la și anume convorbirile telefonice nu-l privesc pe inculpatcă inculpații nu se cunoșteau între ei neputându-se vorbi despre o rețea. De asemenea s-a invocat faptul că a fost depășit termenul rezonabil definit de art.5 din CEDO.
Inculpatul în motivele sale de recurs, a învederat faptul că a fost menținut în stare de arest preventiv prin încheieri identice, că nu numai că a recunoscut comiterea faptei dar chiar a avut o contribuție hotărâtoare în depistarea celorlalți inculpați. De asemenea, inculpatul a învederat faptul că nu este cu adevărat distribuitor de droguri că susținerile acuzării referitoare la un număr mare de persoane cărora le-ar fi fost vândute droguri nu sunt susținute de un probatoriu concret.
Inculpatul în motivarea recursului său a araăta că nu există probe noi care să justifice menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, iar pericolul concret pentru ordinea publică care a existat în momentul arestării nu mai subzistă, iar probele administrate în prezent sunt în favoare punerii în libertate a acestuia.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
La data de 1.04.2009 s-a dispus de către Tribunalul Cluj arestarea preventivă inculpaților recurenți, și, ca și temei al arestării fiind reținută incidența prevederilor art.148 lit.f pr.pen. reținându-se că inculpatul a introdus în țară cantitatea de 1,2 kg cannabis, ceea ce constituie infracțiunea de trafic de droguri de risc, în formă continuată și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, în formă continuată, inculpatul, este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată și în stare de recidivă și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, în formă continuată, cu reținerea stării de recidivă, inculpații și, sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, în formă continuată, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată cu reținerea art.16 din Legea 143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, în formă continuată, cu reținerea art.16 din Legea 143/2000.
Din probele administrate până în prezent rezultă existența indiciilor temeinice că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, pentru vânzarea cantității de 1,2 kg de cannabis inculpații sperau să obțină suma de 84.000 lei. Noțiunea de "motive verosimile" a fost interpretată și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (hotărârile Gusinskiy contra Rusiei /19.05.2004; și Durmus contra Turciei/ 2.11.2004) în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana să fi săvârșit infracțiunea respectivă. Dar, aceste date, nu trebuie să aibă aceeași forță probantă ca cele necesare pentru a justifica o condamnare sau o trimitere în judecată, scopul reținerii, tocmai acesta fiind - de a se continua cercetările, urmând să se confirme sau să se infirme motivele care constituie temei al reținerii.
Faptul invocat în apărare că o parte din martori au fost audiați, iar cei care urmează a da declarații nu îi vizează pe toți inculpații, probațiunea fiind epuizată pentru unii dintre inculpați nu constituie un argument pertinent pentru cercetarea în stare de libertate a acestora, câtă vreme faptele de care sunt acuzați indică o natură organizată a activității infracționale, unii inculpații au interese contrare, astfel că există riscul ca odată eliberat oricare dintre inculpați să încerce să influențeze martorii fie pentru a-și ușura propria situație, fie pe cea a unuia dintre coinculpați.
Referitor la durata rezonabilă a arestării preventive în sensul dispozițiilor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană privind apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, curtea constată că există o practică constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia durata rezonabilă se apreciază în fiecare caz concret în funcție de complexitatea cauzei, de numărul și de gravitatea faptelor reținute în sarcina autorilor precum și de atitudinea părților din proces și operează pe faze procesuale distincte respectiv urmărire penală, judecată în fond și judecată în căile de atac.
Raportat la caracterul complex al cauzei, cu o multitudine de fapte și de părți, curtea apreciază că nu s-a depășit o durată rezonabilă a detenției preventive a inculpaților recurenți.
În ceea ce privește arestarea preventivă, cazul prev. de art.148 lit.f C.P.P. caz reținut de prima instanță, legea română prevede ca infracțiunea să prezinte o anumită gravitate materializată într-un minimum de pedeapsă de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce să rezulte din probe.
Jurisprudența instanțelor a reținut că pericolul pentru ordinea publică nu este identic cu pericolul social al faptei. Pericolul concret are un sens mult mai larg și presupune o rezonanță a acelei fapte în rândul colectivității, de natură a naște temerea că împotriva unor asemenea persoane periculoase organele judiciare nu reacționează eficient. de insecuritate din rândul colectivității poate proveni din împrejurarea că o persoană care a comis o infracțiune de o gravitate ieșită din comun este cercetată în stare de libertate, circumstanțe ce ar putea încuraja și alte persoane să comită infracțiuni.
Faptele pentru care sunt judecați inculpații, constând în introducerea în țară și comercializarea unor cantități apreciabile de droguri relevă o tipologie deosebită a acestora, puțin frecventă în realitatea citadină.
Privarea de libertate a inculpaților reprezintă la momentul actual cel mai adecvat răspuns alarmei create în opinia publică, fiind o măsură necesară în circumstanțele concrete ale prezentei cauze.
Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate.
Va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de câte 50 lei onorariu pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pt. av. și si câte 100 lei pentru av. C și.
Va obliga pe inculpati să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care câte 150 lei reprezentând onorariu avocațial
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii, și, aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 22 decembrie 2009 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de câte 50 lei onorariu pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pt. av. și si câte 100 lei pentru av. C și.
Obligă pe inculpati să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care câte 150 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
7 ex./05.01.2010
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Iuliana Moldovan
