Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 806/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 806/R/2009
Ședința publică din data de 29 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Livia Mango Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 22 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate din data de 22 decembrie 2009, prin care s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpat și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv. Apreciază că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate. Nu există probe certe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Apreciază că la evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică nu se poate avea în vedere pericolul social al faptei, pentru că în acest caz s-ar aduce atingere prezumției de nevinovăție. Subliniază aspectul că inculpatul nu recunoaște comiterea faptei de care este acuzat. Măsura arestului preventiv este exagerată. Inculpatul a fost privat de libertate timp de 7 luni și a fost în măsură de a conștientiza gravitatea faptei.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 proc.pen.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare în favoarea statului. Apreciază că încheierea pronunțată de Tribunalul Maramureș prin care s-a menținut măsura arestului preventiv este temeinică și legală. Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 19 iunie 2009 și trimis în judecată la data de 3 iulie 2009 pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de lege cu pedeapsa de la 15 la 25 de ani închisoare. Din probele administrate în cauuză rezultă fără dubiu că inculpatul este autorul aceste infracțiuni. Acesta a lovit victima cu o, pe fondul unor neînțelegeri legate moștenirea unui teren. Întreaga practică judiciară, precum și jurisprudența CEDO în materie au statuat că natura și gravitatea unei infracțiuni pot determina o anumită tulburare în rândul colectivității de natură să justifice detenția unui inculpat pe o perioadă de timp. Temeiul prev. de art. 148 lit. f proc.pen. este pe deplin justificat în prezenta cauză.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că se consideră nevinovat de capetele de acuzare aduse. Solicită să fie cercetat în stare de libertate, întrucât starea sa de sănătate este precară.
CURTEA
Prin Încheierea penală din 22 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în temeiul art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală s-a constatat, din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive inculpatului, CNP -, născut la data de 9 martie 1946 în de, jud. M, fiul lui și, domiciliat în de nr. 1175 (str. - nr. 34), jud. M, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art. 174 Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. c și i Cod penal și, în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 60 de zile.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureșa fost trimis în judecată inculpatul, pentru infracțiunea de omor calificat prev. și ped. de art. 174 Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. c și i Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 21.05.2009, în loc public, a aplicat mai multe lovituri cu o bucată de scândură în zona capului victimei, rudă de gradul IV, lovituri în urma cărora acesta a decedat
Inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv. Prin încheierea penală nr. 330 din 19 iunie 2009 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe timp de 29 de zile cu începere de la 19 iunie 2009 până la 17 iulie 2009, inclusiv. Împotriva încheierii penale nr. 330 din 19 iunie 2009, inculpatul a declarat recurs, iar Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori, prin încheierea penală nr. 80/R/2009 a respins recursul ca nefondat.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Maramureș sub dosar nr-.
Prin încheierile din 07 iulie 2009, 28 iulie 2009, 15 septembrie 2009, 29 septembrie 2009, 27 octombrie 2009, 24 noiembrie 2009 instanța, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, a menținut această măsură.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpat, în conformitate cu dispozițiile art.3002și art.160 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că această măsură a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale și a garanțiilor procesuale. Totodată, s-a reținut că față de inculpat continuă să fie aplicabile dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei în actul de sesizare. În acest sens s-a avut în vedere natura infracțiunii, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta, atingerea adusă uneia din valorile cele mai importante ocrotite de legea penală, impactul social negativ și că asemenea fapte ar întreține climatul infracțional fără o ripostă fermă a societății.
Potrivit dispozițiilor legale, măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar în raport de probațiunea administrată până în această fază procesuală, rezultă că nu există date din care să reiasă că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
În raport de considerentele anterior expuse și constatând faptul că în cauză nu au intervenit schimbări a împrejurărilor și temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, instanța a menținut arestarea preventivă a acestuia pentru următoarele 60 de zile.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, fără a arăta în scris motivele, dar în a cărui susținere orală de către apărător, s-a solicitat casarea încheierii și, rejudecând, să fie revocată măsura arestării, cu consecința punerii în libertate a inculpatului. S- motivat că temeiul arestării s-a modificat, în sensul că s-au adus unele lămuriri cu privire la starea de fapt, ce permit a se aprecia că inculpatul, dacă ar fi cercetat în stare de libertate, nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, raportat și la împrejurarea că fapta a fost săvârșită pe fondul unui conflict mai vechi între inculpat și victimă.
Verificând încheierea atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată nefondat recursul în cauză.
Astfel, în mod corect prima instanță a constatat că în cauză subzistă temeiurile care au determinat arestarea și că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Din lucrările dosarului de urmărire penală, rezultă că în cauză sunt indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art.68/1 pr.pen. respectiv date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunii deduse judecății. Sunt în acest sens probele administrate în cursul urmăririi penale, avute în vedere la momentul luării măsurii arestării, precum și cele administrate ulterior și care au fundamentat trimiterea în judectaă a inculpatului ( procese verbale de cercetare la fața locului, privind depistarea inculpatului, privind examinarea obiectelor de îmbrăcăminte a victimei; expertiza medico-legală asupra cadravului victimei; declarațiile martorilor,; declarațiile inculpatului).
Cercetarea judecătorească nu este încă finalizată, aceasta fiind amânată pentru audierea unor martori încuviințati de instanță,iar până în acest moment, nu au fost relevate aspecte noi, care să răstoarne starea de fapt ce a fost avută în vedere la momentul arestării.
De asemenea, sunt în continuare incidente dispozițiile art.148 lit.f pr.pen. fapta dedusă judecății fiind pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică. Aceasta, deoarece, la precierea acestui pericol, întemeiat, s-au avut în vedere elementele reținute în încheiere de instanță - circumstanțele reale ale comiterii faptei, natura și gravitatea acesteia, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta dedusă judecății, atingerea adusă uneia dintre cele mai importante valori sociale ocrotite de legea penală, impactul social negativ al unei astfel de fapte. De asemenea,curtea apreciază că raportat la infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul, nu s-a depășit încă durata termenului rezonabil al detenției acestuia (6 luni),chiar Curtea Europeană a Dreptului Omului statuând că aceste termen va fi analizat în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte.
Pentru toate aceste considerente, recursul în cauză este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligată inculpata recurentă să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 9.03.1946, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 22 decembrie 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.IM/13.01.2010
Dact./4ex.
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Iuliana Moldovan
