Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 807/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 807/R/2009
Ședința publică din data de 29 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Livia Mango Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 22 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat C din cadrul Baroului M, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătoarea desemnată din oficiu pentru inculpatul, avocat solicită acordarea onorariului avocațial parțial pentru studiu de dosar și prezența la acest termen de judecată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii penale din data de 22 decembrie 2009, prin care Tribunalul Maramureșa menținut măsura arestului preventiv față de inculpat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se dispună revocarea măsurii, în principal, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apreciază că hotărârea pronunțată în cauză este netemeinică și nelegală, iar argumentele avute în vedere de către instanța de fond nu impun menținerea măsurii arestului preventiv. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv sunt cele prev. de art. 148 lit. a și f proc.pen. S-a reținut că inculpatul, în faza inițială s-a sustras de la urmărire penală. Acesta este un fapt de necontestat, de netăgăduit, însă acest aspect nu poate duce la concluzia că această arestare preventivă se va prelungi pe termen nedefinit. Instanța de fond a reținut că se impune menținerea măsurii arestului preventiv, întrucât există pericolul ca lăsat în libertate inculpatul să se sustragă din nou de la cercetare. Trebuie precizat însă că inculpatul de bună voie s-a prezentat organelor de urmărire penală, pentru a se pune în executare această măsură. Inculpatul nu a încercat să fugă de răspundere penală, ci a înțeles că trebuie să își asume responsabilitatea faptelor sale.
În ceea ce privește disp. art. 148 lit. f proc.pen. nu se mai poate susține la acest moment că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Inculpatul se află în arest preventiv de 7 luni de zile. Solicită aplicarea egalității de tratament între el și ceilalți inculpați din acest dosar, care sunt cercetați în stare de libertate. Inculpații aflați în cauză au fost inițial arestați preventiv, însă au fost puși în libertate după aproximativ 2,3 luni de zile. Nu inculpatul a fost cel care a coordonat întreaga activitate. În dosar sunt 4, 5 inculpați. socială trebuie analizată în ansamblu. Gravitatea faptelor și modalitatea de comitere a acestora sunt doar un criteriu de analiză. Solicită să se aibă în vedere că inculpatul cu cea mai mare putere de decizie a fost, care în prezent este cercetat în stare de libertate. Acesta a avut calitatea de polițist la Poliția de Frontieră și era persoana esențială în grup. Nu este echitabil ca din tot acest grup infracțional doar inculpatul să fie cercetat în stare de arest preventiv. Apreciază că această rezonanță socială nu poate fi analizată doar în contextul unui singur inculpat. Se susține în rechizitoriu că inculpatul a fost capul răutăților. Însă la fila 14 din rechizitoriu se arată că inculpatul "liderul grupării" pleacă în luna septembrie pentru câteva luni în Germania. Inculpatul nu a fost decât un pion. Inculpatul avea legătură cu inculpatul, care culegea informațiile, pe care le comunica inculpatului, acesta urmând să tranziteze cu emigranții prin locurile indicate. Nu inculpatul a fost capul rețelei.
Precizează că inculpatul a săvârșit într-adevăr o faptă penală, însă trebuie folosit același tratament pentru toți inculpații. Trebuie să se constate că raportat la implicarea sa în faptele reținute se poate trage concluzia că termenul rezonabil a fost atins, iar prelungirea arestului preventiv nu este nici necesară și nici utilă soluționării cauzei.
În subsidiar, solicită să se aibă în vedere o eventuală înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Această măsură ar fi utilă și pentru inculpat și pentru cauză.
În concluzie, solicită în principal revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a menținut măsura arestului preventiv. Apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală. Inculpatul s-a sustras timp de 6 luni de zile urmăririi penale. Faptul că ulterior s-a prezentat nu are relevanță, pentru că inculpatul nu avea altă variantă. socială negativă nu s-a stins, având în vedere complexitatea cauzei.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din data de 22 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în temeiul art. 3002.pr.pen. raportat la art. 160 pr.pen. s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului (CNP -, fiul lui și, născut la data de 06.04.1977 în Ocna, județul M, domiciliat în S M,-, jud. M, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla ), măsură care a fost menținută pentru următoarele 60 de zile.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că la termenul de judecată din data de 22 decembrie 2009, în temeiul art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală, s-a pus în discuție din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța a constatat că motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri față de inculpat subzistă și în prezent.
Prin rechizitoriul nr. 32D/P/2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluja fost trimis în judecată inculpatul (CNP -, fiul lui și, născut la data de 06.04.1977 în Ocna, județul M, domiciliat în S M,-, jud. M) pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere, sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 și trafic de migranți prev. de art. 71 alin. 1 din nr.OUG 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, alături de inculpații, și -.
Prin încheierea penală nr. 737 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului pe timp de 30 de zile cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 36/U din 15 decembrie 2008.
În considerentele încheierii s-a reținut că din cuprinsul actelor de urmărire penală rezultă existența unor indicii care să justifice presupunerea că inculpatul împreună cu alți inculpați, a participat la constituirea, la începutul anului 2008, unui grup infracțional organizat în vederea racolării, îndrumării și călăuzirii mai multor persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat.
În concret, în seara de 26/27 noiembrie 2008, inculpatul împreună cu alți inculpați au organizat sub coordonarea inculpatului trecerea frauduloasă a frontierei dintre Ucraina și România a unui număr de 20 migranți de origine indo-pakistaneză. Inculpatul împreună cu ceilalți a fost depistat pe raza localității, în timp ce transportau, cu autoturismele personale un număr de 20 cetățeni de origine pakistaneză.
Prin încheierea penală din 14 mai 2009 s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 36/U din 15 decembrie 2008 al Tribunalului Maramureș emis în baza încheierii penale nr. 737 din 15.12.2008 a Tribunalului Maramureș în dosarul nr- privind pe inculpatul.
Astfel, instanța a reținut că sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. a și f Cod procedură penală, respectiv există date că inculpatul intenționează să se sustragă de la judecată și este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a avut în vedere că inculpatul este acuzat de comiterea unei infracțiuni grave, iar împrejurările în care se susține că și-a desfășurat activitatea, respectiv în cadrul unui grup organizat, cu stabilirea unui plan comun de acțiune și cu atribuții clar determinate, circumstanțiază atât gradul de pericol social al acestor fapte cât și perseverența infracțională a inculpatului.
Or, în raport de aceste aspecte, lăsarea în libertate a inculpatului ar fi de natură să genereze un puternic sentiment de insecuritate în rândul membrilor societății și convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează suficient de ferm împotriva infracțiunilor de acest tip.
De asemenea, instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală pe o perioadă de luni, ceea ce justifică presupunerea că, lăsat în libertate, acesta ar putea să se sustragă în continuare de la chemarea în fața organelor judiciare, ceea ce ar afecta buna desfășurare a procesului penal.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a reținut că măsura privării de libertate a inculpatului este conformă cu principiul instituit prin art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și în considerarea dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, instanța a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului și a dispus menținerea acesteia pentru următoarele 60 de zile, în condițiile art. 160 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a formulat, în termen legal, recurs inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că nu se mai impune, în cauză privarea sa de libertate, că este o situație inechitabilă față de ceilalți coinculpați care sunt cercetați în stare de libertate, că temeiul referitor la faptul că inculpatul s-a sustras urmăririi penale nu mai este actual, inculpatul obligându-se să se prezinte de fiecare dată în fața organelor de cercetare penală. De asemenea, inculpatul a arătat că inculpatul, care era principalul vinovat este cercetat în stare de libertate, cu toate că acesta este "capul răutăților".
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Prin încheierea penală nr. 737 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului pe timp de 30 de zile cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 36/U din 15 decembrie 2008.
Prin încheierea penală din 14 mai 2009 s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 36/U din 15 decembrie 2008 al Tribunalului Maramureș emis în baza încheierii penale nr. 737 din 15.12.2008 a Tribunalului Maramureș în dosarul nr- privind pe inculpatul.
Prin rechizitoriul nr. 32D/P/2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluja fost trimis în judecată inculpatul (CNP -, fiul lui și, născut la data de 06.04.1977 în Ocna, județul M, domiciliat în S M,-, jud. M) pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere, sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 și trafic de migranți prev. de art. 71 alin. 1 din nr.OUG 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, reținându-se în sarcina sa că, în seara de 26/27 noiembrie 2008, inculpatul împreună cu alți inculpați au organizat sub coordonarea inculpatului trecerea frauduloasă a frontierei dintre Ucraina și România a unui număr de 20 migranți de origine indo-pakistaneză. Inculpatul împreună cu ceilalți a fost depistat pe raza localității, în timp ce transportau, cu autoturismele personale un număr de 20 cetățeni de origine pakistaneză.
Din probele administrate până în prezent, atât în faza de urmărire penală, cât și de către instanța de judecată, rezultă existența indiciilor temeinice că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Jurisprudența CEDO admite posibilitatea de a li se recunoaște autorităților judiciare naționale o anumită marjă de apreciere a dovezilor, deoarece ele se află bine plasate să evalueze situația de fapt. Astfel, în acord cu reglementările europene care precizează că săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană reprezintă, în general, un temei suficient pentru luarea unei măsuri preventive iar legea română a introdus garanții suplimentare menite a înlătura arbitrariul.
În ceea ce privește arestarea preventivă, cazul prev. de art.148 lit.f C.P.P. caz reținut de prima instanță, legea română prevede ca infracțiunea să prezinte o anumită gravitate materializată într-un minimum de pedeapsă de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce să rezulte din probe.
Jurisprudența instanțelor a reținut că pericolul pentru ordinea publică nu este identic cu pericolul social al faptei. Pericolul concret are un sens mult mai larg și presupune o rezonanță a acelei fapte în rândul colectivității, de natură a naște temerea că împotriva unor asemenea persoane periculoase organele judiciare nu reacționează eficient. de insecuritate din rândul colectivității poate proveni din împrejurarea că o persoană care a comis o infracțiune de o gravitate ieșită din comun este cercetată în stare de libertate, circumstanțe ce ar putea încuraja și alte persoane să comită infracțiuni.
Analizând criteriile ce pot fi avut în vedere la evaluarea acestui tip de pericol social, evidențiate, de-a lungul timpului, în practica instanțelor de judecată ( datele privind persoana inculpatului, acesta s-a sustras de la urmărirea penală, antecedența penală, inculpatul este recidivist; infracțiunea de săvârșirea căreia este învinuit, inculpatul a acționat organizat, având un rol important bine determinat; pericolul social concret al infracțiunii, posibilitatea ca lăsarea în libertate a inculpatului să încurajeze alte persoane să comită astfel de fapte, crearea în rândul opiniei publice a unui sentiment de insecuritate) curtea apreciază că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistând în continuare.
În ceea ce privește motivul invocat de inculpat în apărarea sa și anume inechitatea, curtea apreciază în cauză nu este încălcat acest principiu, atâta vreme cât au fost avute în vedere toate împrejurările concrete de comitere a faptei, rolul inculpatului, contribuția acestuia, precum și persoana sa, inculpatul sustrâgându-se de la urmărirea penală câteva luni, ceea ce conduce la presupunerea rezonabilă, că odată lăsat în libertate va încerca din nou să se sustragă.
Așa fiind, constatând că recursul declarat este nefondat, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul inculpatului.
- stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
- obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 06.04.1977, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 22 decembrie 2009 Tribunalului Maramureș, prin care s-a mentinut starea de arest.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
4 ex./04.01.2010
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Iuliana Moldovan
