Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 95/2009
Ședința publică de la 13 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
Judecător - -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțate la 8 iulie 2009 de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat inculpatul recurent în stare de arest din Penitenciarul Aiud asistat de avocat ceuca - cu delegație de apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care la cererea inculpatului recurent s-a procedat la audierea lui, declarația acestuia fiind consemnată în proces-verbal separat atașat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive luată față de acesta, cu consecința punerii lui în libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării ei.
În subsidiar, solicită admiterea recursului în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului ca legală și temeinică.
Solicită a se observa că nu au intervenit elemente noi care să justifice încetarea sau înlocuirii măsurii arestării preventive, în cauză fiind incidente și dispozițiile art. 5 CEDO.
Având ultimul cuvânt, inculpatul solicită admiterea recursului și punerea lui în libertate susținând că nu se face vinovat de acuzațiile aduse.
Față de cele de mai sus, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea penală pronunțată la 8 iulie 2009 de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr- s-a dispus, în baza art. 300/2 rap.C.P.P. la art. 160/b al. 3.C.P.P. art. 5 pct. 1 lit. a CEDO, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților G și, deținuți în Penitenciarul Aiud.
În motivarea încheierii Tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 30/ din 16 august 2008 Judecătoria Sibiua dispus arestarea preventivă a inculpatului G, fiul lui și, născut la data de 22.07.1989 în Sibiu, jud. Sibiu,: -, cu domiciliul în Sibiu, str. -, -.2,. 74, jud. Sibiu și, fiul lui și, născut la data de 5.03.1990 în mun. S, jud. M,: -, cu domiciliul în comuna nr. 84, jud. M, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 16.08.2008 ora 16,45 până la data de 13.09.2008 ora 24,00, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, respectiv complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prev.și ped. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c, 2/1 lit. a cu Cod Penal aplic.art. 75 lit. c și Cod Penal art. 26.Cod Penal raportat la art. 211 alin. 1,2 lit. b,c, 2/1 lit. a cu Cod Penal aplic. art. 75 lit. c
Cod PenalS-a reținut că materialul probator a format convingerea instanței că există probe și indicii temeinice că inculpați au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu din data de 26.09.2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților G, și pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prev. de art. 211 Cod penal.
Prin sentința penală nr. 107/5.03.2008, Judecătoria Sibiu reținând vinovăția inculpaților la comiterea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, a condamnat pe inculpatul G la pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea a două infracțiuni de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2 ind. 1 lit. a Cod Penal, cu aplicarea art. 75 lit. c și art. 78.Cod Penal și pe inculpatul la pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie, în baza art. 26.Cod Penal raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2 ind. 1 lit. a Cod Penal, cu aplicarea art. 75 lit. c și a art. 78.Cod Penal iar în baza art. 350.C.P.P. a fost menținută starea de arest a inculpaților. Prin aceeași hotărâre a mai fost condamnat și inculpatul la pedeapsa finală de 3 ani și 6 luni închisoare iar inculpatul a fost achitat pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c
C.P.P.Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților G, a constatat că temeiurile care au determinat luarea acesteia subzistă.
Astfel, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații G și au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În același timp, tribunalul a apreciat că și cerința pericolului concret pentru ordinea publică este dovedit în cauză și aceasta având în vedere condamnările anterioare ale inculpaților pentru același gen de fapte, modalitatea prezumată de comitere a faptelor, împrejurarea că inculpații nu au o ocupație stabilă, aspecte care sugerează existența pericolului de a săvârși alte fapte incriminate de legea penală, iar tocmai acest pericol este cel care poate declanșa o stare de insecuritate în rândul colectivității, la care se referă dispozițiile art. 148 lit. f
C.P.P.Împrejurările învederate de către inculpați în sensul că au recunoscut și regretat comiterea faptelor nu pot fi analizate la acest moment, din perspectiva disp. art. 300 ind. 2.
C.P.P.Mai mult, față de dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. a, instanța constată că măsura lipsirii de libertate este legală atunci când persoana este deținută pe baza unei condamnări pronunțată de către un tribunal competent.
Față de soluția de condamnare, chiar nedefinitivă, și avându-se în vedere că până în prezent nu au fost administrate probe din care să rezulte o altă stare de fapt decât cea reținută de prima instanță, tribunalul a conchis că temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților sunt fundamentate și continuă să subziste și în prezent, astfel încât în baza art. 3002 raportat la art. 160b al. 3.C.P.P. art. 143, 148 lit. f C.P.P. art. 5 paragraful 1 lit. a, a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive a inculpaților și a dispus menținerea acesteia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen, nemotivat în scris inculpatul, solicitând, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în consecință, punerea sa în libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării ei, iar, în subsidiar, solicită admiterea recursului în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea.
Analizând legalitate și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de către inculpat, precum și din oficiu, conf. art. 385/6 alin. 3 Cod proc. penală, cu referire la disp. art. 136 alin. 1, 143 și 148 lit. f) din Codul d procedură penală și art. 139 din același cod, și art. 160/b și urm. Cod proc. penală, se apreciază că în cauză recursul declarat în cauză nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
În conformitate cu disp. art. 160/b alin. 3 Cod proc. penală, menținerea arestării preventive în cursul judecății are caracter legal atunci când instanța constată că temeiurile care au justificat această măsură impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în caz, contrar, arestarea preventivă trebuie revocată cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, potrivit alin. 2 al textului de lege amintit.
În speță, inculpatul recurent a fost arestat preventiv la data de 16.08.2008, fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 rap. la art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și c, al. 2/1 lit. a Cod Penal, cu aplic. art. 75 lit. c și art. 78.
Cod PenalPrin sentința penală nr. 107/5.03.2009 pronunțată de Judecătoria Sibiu, reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni pentru săvârșirea faptei pentru care a fost cercetat și trimis în judecată alături de alți inculpați.
Din probele administrate până în prezent rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul recurent a săvârșit faptele pentru care este cercetat și condamnat în primă instanță, fapte pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani.
Se constată îndeplinită și cerința pericolului concret pentru ordinea publică, inculpatul recurent fiind acuzat de săvârșirea unei fapte grave, a mai fost condamnat anterior pentru mai multe fapte penale, astfel că există pericol social concret că judecarea inculpatului în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice.
În ce privește susținerile recurentului inculpat referitoare la nevinovăția sa, Curtea constată că ele exced cauzei de față, acestea putând fi invocate în fața instanței de apel singura competentă să se pronunțe în actuala fază procesuală asupra temeiniciei sau netemeiniciei acuzațiilor ce i se aduc inculpatului.
Ca atare, menținerea arestării preventive a inculpatului recurent în cursul soluționării apelurilor declarate în cauză este legală și temeinică, aflându-se în deplină concordanță cu disp. art. 300/2, rap. la art. 160/b alin. 3 Cod proc. penală și art. 5 CEDO.
Nu este de neglijat a se arăta că, pentru motivele expuse mai sus și pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, se apreciază că nu se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Față de cele expuse, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b recursul C.P.P. inculpatului va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192. 2.C.P.P. numitul recurent va fi obligat să plătească suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțate la 8 iulie 2009 de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe numitul recurent la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent în sumă de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
Grefier,
Red. T,
Tehnored. LS/2 ex/15.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Oana Maria Călian
