Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 103/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 271 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 103
Ședința publică din 16 martie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Motan Traian
Grefier - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava,
Reprezentat prin procuror
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 364 din 09 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 09 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, întocmită separat și care face parte integrantă din prezenta decizie, când, instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când,
Deliberând,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 190/11.03.2008 Judecătoria Rădăuții -a achitat pe inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 al. 2 Cod penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală.
În temeiul art. 181combinat cu art. 91 Cod penal li s-a aplicat inculpatului câte o amendă administrativă în cuantum de 200 lei.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară și s-a admis în parte acțiunea civilă în sensul că inculpatul a fost obligat în solidar, să plătească părții civile suma de 7364 lei cu titlu de despăgubiri civile și suma de 2158,91 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că după apariția Legii nr.18/1991, părții vătămate i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 3,47 ha teren situat pe raza com. jud.S, teren format din mai multe parcele, printre care și suprafața de 0,58 ha teren arabil, în tarlaua "".
În cursul anului 2003, pe adeverința de proprietate nr.200 eliberată de Comisia comunală pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost trecută alături de partea vătămată și inculpata, în calitate de nepoată a soțului părții vătămate, G, decedat, deși un număr de 11 copii ai acestuia erau în viață la acea dată.
Nemulțumită de acest fapt, partea vătămată a chemat-o în judecată pe inculpată, iar prin sentința civilă nr.3577 pronunțată la data de 07.09.1993 de Judecătoria Rădăuți, s-a admis acțiunea civilă în revendicare, iar inculpații și au fost obligați să-i recunoască părții vătămate dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 5.800. teren arabil, situat la locul numit "". La data de 22.03.1994, partea vătămată în baza acestei sentințe a fost pusă în posesie de executorul judecătoresc cu suprafața de 0,58 ha teren arabil în tarlaua "" și ulterior, pentru executarea silită a aceleiași sentințe s-a întocmit dosarul execuțional nr.206/2004, dar, prin sentința civilă nr.1680/2004 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, s-a admis contestația la executare formulată de cei doi inculpați împotriva formelor de executare silită, executarea silită fiind desființată, cu motivarea că hotărârea judecătorească fusese deja executată silit în anul 1994, astfel că noua executare era lipsită de obiect.
Prin urmare, executarea silită din 22.03.1994 a rămas valabilă, iar prevederile sentinței civile nr.1680/2004 pronunțată de Judecătoria Rădăuți vizează doar executarea silită din anul 2004.
Începând din anul 1993 și până în prezent, cei doi inculpați au împiedicat-o pe partea vătămată să folosească terenul, ocupându-l și cultivându- În cursul anului 1996, partea vătămată a vândut terenul numitului, cu care a încheiat un contract sub semnătură privată, dar cei doi inculpați l-au împiedicat și pe acesta să folosească terenul.
Faptele inculpaților au fost dovedite cu plângerea și declarația păreții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului și schița locului faptei, declarațiile martorilor și.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, arătând că sentința penală nr.190/11.03.2008 este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de fond deși a reținut în expozitivul hotărârii că inculpații ocupă fără drept o suprafață de teren atribuită prin hotărâre judecătorească și o împiedică pe partea vătămată să o folosească, în mod greșit a dispus achitarea inculpaților și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, pe motiv că fapta prezintă un grad de pericol social redus.
Au mai declarat apel și inculpații arătând că în mod greșit au fost condamnați, iar cheltuielile la care au fost obligați sunt exagerate având în vedere că terenul în litigiu este slab calitativ.
Prin decizia penală nr. 364/09.12.2008 Tribunalul Suceavaa respins ca nefondate apelurile cu motivarea că din probele administrate rezultă atât săvârșirea faptei cât și vinovăția inculpatului.
Referitor la aplicarea dispozițiilor art. 181Cod penal, s-a considerat că, fapta inculpaților nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, avându-se în vedere criteriile prevăzute de această dispoziție legală.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs inculpații și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie fără să arate în concret care sunt motivele.
La primul termen de judecată 04.02.2009, apărătorul inculpaților a solicitat acordarea unui termen pentru a depune motivele de recurs. Potrivit art. 38510al. 2 Cod procedură penală motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Conform alin. 21în cazul în care nu este respectată această condiție, instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859al. 3 Cod procedură penală se iau în considerare din oficiu.
Întrucât inculpații nu au respectat termenul de depunere a motivelor de recurs instanța va lua în considerare doar motivele care pot fi invocate și din oficiu conform art. 3859al. 3 Cod procedură penală.
Astfel, în motivele de recurs depuse anterior celui de-al doilea termen de judecată, inculpații au solicitat achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția, iar în subsidiar au solicitat achitarea conform art. 10 lit. a raportat la art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală pentru următoarele argumente:
- prin sentința civilă nr. 1680 din 2004 a Judecătoriei Rădăuțis -a admis contestația la executare formulată de inculpații din prezenta cauză în dosarul execuțional nr. 206/2004, executarea silită fiind desființată prin sentința civilă nr. 3577 din 7 septembrie 1993 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă, anulându-se practic titlul executor asupra terenului.
- prin sentința civilă nr. 1136 din 14 aprilie 2005 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1261 din 26 septembrie 2005 a Tribunalului Suceava, s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor emis la 27 iulie 1957 după defunctul (bunicul recurentei ) iar suprafața de teren din litigiu a fost primită zestre de la tatăl său.
- procesul verbal de executare din 22 martie 2004 a executorului judecătoresc aflat la fila 46 dosar este ilizibil și nu se menționează clar că intimata ar fi pusă în posesie cu suprafața de teren 0,58 ha în tarlaua "", că această suprafață ar fi fost identificată și s-ar fi însemnat cu Ť.
- prin sentința civilă nr. 3577 din 1993 a Judecătoriei Rădăuți se menționează că recurenții "să-i recunoască reclamantei suprafața de 5800 " și nu faptul ca să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren.
- în prezent există pe rolul Judecătoriei Rădăuți dosarul nr- având ca obiect partaj succesoral, cu termen la data de 15 martie 2009, iar expertul propune ca variantă de lotizare atribuirea către inculpații recurenți a suprafeței de 2705 din suprafața de 5800 la locul numit "" din titlul de proprietate nr. 1278 din 30 mai 1996, dreptul de proprietate nefiind astfel clarificat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală care a fost invocat de inculpați și poate fi luat în considerare din oficiu, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 al. 2 Cod penal presupune, sub aspectul elementului material, împiedicarea unei persoane de a folosi un imobil deținut în baza unei hotărâri judecătorești. A folosi un imobil înseamnă a-l avea în posesie.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că prin sentința civilă nr. 3577/1993 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, inculpații au fost obligați să-i recunoască reclamantei (partea vătămată ) suprafața de 5800 mp teren arabil situat la locul "".
La data de 22.03.1994 executorul judecătoresc a identificat terenul și a pus-o pe creditoare în posesie, punându-le în vedere debitorilor (inculpații) să respecte sentința.
Întrucât inculpații au continuat să dețină J din terenul în litigiu, iar în anul 1997 l-au recuperat în întregime, partea vătămată a formulat o nouă cerere de executare silită, care a format obiectul dosarului execuțional nr. 206/2004. Contestația la executare formulată de inculpați împotriva celei de-a doua solicitări a părții vătămate de punere în posesie a fost admisă prin sentința civilă nr. 1680/2004 a Judecătoriei Rădăuți. Astfel, s-au anulat formele de executare din dosarul nr. 206/2004 pe considerentul că sentința civilă nr. 3577/2003 a fost executată silit în anul 1994, iar o nouă executare era lipsită de obiect.
În consecință, executarea silită efectuată de executorul judecătoresc la 22.03.1994 este valabilă.
Din declarațiile martorilor audiați atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească, coroborate cu declarațiile inculpaților și ale părții vătămate rezultă că, inculpații dețin și cultivă suprafața de 58 de ari pentru care partea vătămată a fost pusă în posesie conform hotărârii judecătorești sus amintite.
Faptul că inculpații și-au reprezentat din momentul luării hotărârii activitatea infracțională desfășurată ulterior în ansamblul ei, rezultă tocmai din declarațiile prin care arată că lor li se cuvine acest teren în calitate de moștenitori după numitul și nu vor să-l elibereze.
Această reprezentare nu implică o imagine în detaliu a acțiunilor ce urmează a se înfăptui sau a urmărilor ce vor surveni, fiind suficientă chiar și o prevedere în linii generale a activității infracționale și a rezultatelor.
Prin urmare, încadrarea juridică a faptei în disp. art. 271 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal este corectă.
Sub aspectul vinovăției inculpaților de menționat că infracțiunea prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal presupune vinovăția făptuitorului în forma intenției.
În speță, inculpații au avut calitatea de pârâți în dosarul civil nr. 5809/1992 și au fost prezenți la punerea în executare a hotărârii judecătorești, însă chiar de la acel moment au refuzat să recunoască executarea silită prin nesemnarea procesului-verbal și invocând existența unei acțiuni de partaj pe rolul instanței. Deși acțiunea de partaj a fost respinsă prin sentința civilă nr. 4005/20.09.2005 a Judecătoriei Suceava, inculpații au continuat să folosească terenul situat la locul "".
Prin urmare, vinovăția inculpaților sub forma intenției directe, este evidentă și sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, astfel încât nu se poate dispune achitarea inculpaților nici în temeiul art. 10 lit. d și nici în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală.
În ce privește existența pe rolul Judecătoriei Rădăuția unui dosar de partaj succesoral în care expertul propune să le fie atribuită și inculpaților o parte din suprafața de 58 ari, de menționat că, pentru existența infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești este suficient, din punct de vedere al subiectului activ, să existe o hotărâre judecătorească și inculpatul să știe că este pusă în executare. În speță, așa cum am arătat mai sus, inculpații au fost prezenți la punerea în executare a sentinței civile, dar au refuzat să semneze procesul-verbal. Acest refuz al inculpaților nu înlătură însă răspunderea penală în cazul în care nu respectă hotărârea dată.
Pe de altă parte, existența litigiilor civile dintre părți a constituit o împrejurare de natură să contribuie la diminuarea pericolului social al faptei și aplicarea disp. art. 181Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, s-a probat de către partea vătămată cu raport de expertiză și martori cuantumul despăgubirilor civile pe ultimii trei ani, astfel încât și sub acest aspect hotărârile sunt legale și temeinice.
Pentru considerentele arătate, Curtea constatând că nu există motive care să conducă la casarea hotărârii, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursurile ca nefondate.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală, inculpații vor fi obligați să plătească părții civile cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpații vor fi obligați să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, ambii domiciliați în com., nr. 576, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 364 din 09 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Obligă inculpații să plătească statului câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare și părții civile câte 500 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/02.04.2009
Jud. apel -
-
Jud. fond -
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu, Motan Traian
