Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - OUG 195/2002 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.100
Ședința publică din data de 16 martie 2009
PREȘEDINTE: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Ghertner
Grefier C
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de partea vătămată, domiciliat în oraș S,-, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 192 din 2 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă partea vătămată recurent, asistat de avocat care substituie pe avocat, avocat care substituie pe avocat desemnat din oficiu, pentru inculpatul intimat lipsă, lipsă fiind părțile vătămate, G, reprezentanții părților civile Spitalul Județean B, Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I, Spitalul Orășenesc
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu sunt chestiuni prealabile, acordă cuvântul la dezbateri. Avocat, pentru partea vătămată, solicită admiterea recursului atât pe latura penală cât și pe cea civilă. În ce privește latura penală solicită trimiterea cauzei la organele de urmărire penală, considerând că acestea nu au rezolvat corect situația. Încă de la început s-a arătat că nu inculpatul este cel care a condus mașina ci cetățeanul italian care este parte vătămată și că la poliție s-a făcut această rocadă.
Solicită instanței să observe că s-a făcut o expertiză în cauză din care rezultă că pe partea a mașinii nu puteau ieși doi oameni în același timp, așa cum au susținut martorii și celelalte părți. Totodată, inculpatul intimat, în starea de ebrietate pe care o prezenta nu ar fi fost în stare să conducă un autoturism. A mai arătat că procesele verbale întocmite cu ocazia accidentului cu siguranță nu au fost întocmite la fața locului, acesta având loc la data de 19 aprilie, iar sesizarea fiind făcută la data de 25 aprilie, în pofida faptului că legea prevede obligativitatea sesizării de îndată a organului competent care la acea dată era parchetul.
Cu privire la latura civilă, consideră greșite criteriile avute în vedere pentru stabilirea daunelor, criterii care sunt altele decât cele prevăzute de lege. Arată că se impunea ca la stabilirea daunelor să se ia în calcul prejudiciul real suferit de partea vătămată, aceasta fiind cel mai grav lovită la o vârstă la care organismul nu se reface ușor, fiindu-i definitiv restrânsă capacitatea de muncă. În expertiza efectuată la dosar, din greșeală s-a omis a se cere să se stabilească gradul de restrângere a capacității în concordanță cu leziunile suferite, numărul de zile de îngrijiri medicale având în vedere vârsta înaintată a acesteia. Totodată în declarația dată la urmărirea penală partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză pentru o sumă mult mai mare decât cea acordată, instanța nemotivând de ce nu a acordat suma cerută. Concluzionând, solicită majorarea despăgubirilor materiale și a daunelor morale.
Avocat, pentru inculpatul intimat, solicită instanței respingerea recursului și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate în cauză, considerând că motivele invocate de recurent sunt nelegale și netemeinice atât pe latură penală cât și pe latura civilă a cauzei. Arată că în mod corect instanțele anterioare au stabilit că autoturismul a fost condus de inculpat, în aceste condiții neimpunându-se trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări față de cetățeanul italian. În ce privește latura civilă a cauzei consideră soluția corectă, pretențiile civile fiind corect acordate de instanțele anterioare.
Procurorul, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat în cauză, considerând că motivele invocate de partea civilă nu pot fi luate în considerare. În ce privește solicitarea de trimitere a cauzei la organul de urmărire penală pentru a se face cercetări față de cetățeanul italian, consideră că atâta vreme cât procurorul nu a uzat de prevederile art. 336 și 337 Cod procedură penală, instanța este obligată să se limiteze la persoanele și faptele cuprinse în actul de sesizare al instanței conform art.317 Cod procedură penală. Prin urmare rechizitoriul îl vizează pe numitul care are calitatea de inculpat, părți vătămate fiind atât cât și, instanța, în mod corect pronunțându-se cu privire la această persoană. În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, consideră că hotărârile pronunțate anterior sunt legale și temeinice, instanța acordând despăgubiri părții vătămate constituită parte civilă în cuantum de 7000 lei daune materiale și 10000 lei daune morale ținând cont de dovezile și înscrisurile existente la dosar precum și de suferința cauzată prin accidentul produs.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.195 din 5 iunie 2008 Judecătoriei Săveni, a fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor:
- prevăzute și pedepsite de art.86 alin.2 din nr.OUG195/2002 republicată (art.78 alin.2 în forma inițială a ordonanței) la pedeapsa de 6 luni închisoare;
- prevăzute și pedepsite de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002 republicată (art.79 alin.1 în forma inițială a ordonanței) la pedeapsa de 1 an închisoare;
- prevăzute și pedepsite de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare (parte vătămată );
- prevăzute și pedepsite de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare (parte vătămată );
- prevăzute și pedepsite de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare (parte vătămată G).
În temeiul art.33 lit.b Cod penal și art.34 Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare sporită la un an și 2 luni închisoare.
În temeiul art.71 alin.2 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza II și b Cod penal.
În temeiul art.81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani și 2 luni, termen de încercare stabilit conform art.82 Cod penal.
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
I-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I suma de 4.281,36 lei cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă dobânda legală aferentă sumei până la achitarea prejudiciului.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență "" B suma de 2.786,788 lei, cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă dobânda legală aferentă sumei până la achitarea prejudiciului.
A constatat că Spitalul Orășenesc S nu a formulat pretenții civile în cauză.
A constatat că partea vătămată G nu a formulat pretenții civile în cauză.
A fost respinsă ca nedovedită cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 7.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 10.000 cu titlu de daune morale.
A fost respinsă cererea părții civile privind plata unei contribuții lunare de către inculpatul.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1.650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a dispus ca onorariile avocaților din oficiu din curul judecății în sumă totală de 200 lei să fie avansate Baroului B din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni din data de 8 noiembrie 2006 în dosarul nr.351/P/2006, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.78 alin.2 și art.79 alin.1 din nr.OUG195/20025 și a trei infracțiuni prevăzute de art.184 alin.1 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.b, 34 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, în ziua de 10 aprilie 2006, după ce a consumat alcool, a condus autoturismul marca " ", cu nr. de înmatriculare CR-016KB pe DN 29, fără a poseda permis de conducere corespunzător și a provocat un accident de circulație cu trei victime.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanța a reținut următoarele:
În ziua de 19 aprilie 2006, între orele 10-11, inculpatul a consumat cantitatea de 500 ml votcă, iar în jurul orelor 14 s-a întâlnit cu partea vătămată, cetățean italian, ocazie cu care a mai consumat și cantitatea de 250 ml vin.
La propunerea părții vătămate, cei doi s-au deplasat cu autoturismul acesteia, marca " " cu nr. de înmatriculare CR-016KB, în tarlaua "" de la marginea orașului S, județul B, unde partea vătămată intenționa să cumpere o suprafață de teren.
Până la, autoturismul a fost condus de către partea vătămată, însă la un moment dat, datorită faptului că s-a împotmolit, la volan a trecut inculpatul și, cu ajutorul unui tractor, mașina a fost scoasă la șosea, pe DN 29.
Ajuns la drumul național, deși partea vătămată i-a solicitat să-i cedeze locul la volan, inculpatul a continuat să conducă autoturismul, explicându-i acesteia că vor merge la o fântână din apropiere, pentru a spăla mașina, întrucât se murdărise de noroi, iar pe parbriz stratul de noroi era atât de gros încât nu se puteau utiliza ștergătoarele.
După ce a parcurs o distanță de aproximativ 200- 300 metri, într-o curbă ușoară la dreapta, datorită lipsei de experiență, a consumului de alcool și a vizibilității reduse, inculpatul a pierdut controlul volanului, iar autoturismul, după ce a pătruns pe contrasens și pe acostamentul din partea a drumului, a intrat pe o, răsturnându-se pe câmp, ocazie cu care a surprins și accidentat pe părțile vătămate și G care se aflau pe, la muncile agricole, împreună cu martorul Darea.
Partea vătămată a fost internată în Spitalul Județean B și ulterior la Clinica I, leziunile suferite de către aceasta necesitând un număr de 44-45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Partea vătămată Gas uferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 14-15 zile de îngrijiri mediale, iar partea vătămată, care ocupa locul din dreapta-față al autoturismului, a fost internată la Spitalul Județean B, leziunile suferite de acesta necesitând pentru vindecare un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale.
După producerea accidentului și sosirea organelor de poliție, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul testului de respirație fiind de 1,17 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ulterior, inculpatul a fost condus la spital, unde i-au fost recoltate probe de sânge, alcoolemia fiind de 2,15 gr la orele 15,25 și 1,90 gr la orele 16,25.
Din cercetările efectuate a rezultat că inculpatul este posesor al permisului de conducere categoria "Tr", acesta nefiind corespunzător autovehiculului condus.
Din adresa nr.102 din 21 aprilie 2006 Secției de Drumuri Naționale S, rezultă că DN 29 S- face parte din categoria drumurilor publice și la data de 19 aprilie 2006 era deschis circulației rutiere.
A reținut prima instanță că situația de fapt descrisă și reținută mai sus a fost dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu (fila 5 dosar), plângerile și declarațiile părților vătămate (filele 6, 31, 155 dosar), G (filele 7, 35-36 dosar), (filele 8, 39-40, 116-117 dosar), proces verbal de cercetare la fața locului fila (91 dosar), planșa fotografică (fila 11-20 dosar), schița locului accidentului (fila 21 dosar), proces verbal de verificare tehnică a autovehiculului (fila 22 dosar), rezultatul testului de respirație (fila 23 dosar), buletin de examinare clinică (fila 24 dosar), buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie (fila 27 dosar), adresa nr.102 din 21 aprilie 2006 Secției de Drumuri Naționale S (fila 29 dosar), declarațiile martorilor (filele 56-59, 163-164 dosar), (filele 60-62,165 dosar), Darea (filele 63-66, 166 dosar), (filele 67-68, 167 dosar).
În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, declarând că o regretă, iar la data de 25 august 2006, i-a fost prezentat materialul de urmărire penală (filele 47-55 dosar).
Audiat în cursul judecății la termenul din 23 ianuarie 2007, inculpatul a recunoscut și regretat faptele pentru care a fost trimis în judecată și a menținut declarațiile date la urmărirea penală (filele 112-114 dosar).
În cursul judecății, partea vătămată, prin apărător ales, a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale prin care să se stabilească numărul corect de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor, având în vedere că aceasta a mai fost internată în spital și ulterior, dacă între internările ulterioare și accident există legătură de cauzalitate, dacă partea vătămată a rămas cu incapacitate de muncă, în ce proporție și pe ce perioadă, precum și efectuarea unei expertize tehnice-criminalistice prin care să se stabilească viteza de deplasare a autoturismului, dinamica producerii accidentului, dacă în funcție de poziționarea autoturismului în momentul accidentului, așa cum rezultă din planșele fotografice, pasagerii din interiorul autoturismului, inclusiv șoferul, pe care parte puteau să iasă din acesta.
După ce s-au solicitat copiile foilor de observație de la unitățile spitalicești unde a fost internată partea vătămată, respectiv de la Spitalul Județean B, Spitalul Orășenesc S și Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I, în cauză s-a efectuat de către Serviciul de Medicină Legală B, raportul de expertiză medico-legală nr.411 din 4 mai 2007 din concluziile căruia rezultă că partea vătămată a prezentat în luna aprilie 2006 un politraumatism cu hemopneumotorax bilateral, emfizem subcutanat, fracturi costale, disjuncție pubiană, posibil luxație tibio-tarsiană dreaptă, a necesitat pentru vindecare un număr de 44-45 zile de îngrijiri medicale, internarea din perioada 22 aprilie - 13 mai 2007 fost impusă de leziunile produse în accidentul rutier, iar internarea din perioada 6 septembrie - 13 septembrie 2006, de o afecțiune de etiologie patologică și că partea vătămată are capacitatea de muncă păstrată (filele 254-256 dosar).
În cauză a fost efectuat de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I și raportul de expertiză criminalistică nr.163 din 6 noiembrie 2007, în care dinamica producerii accidentului a fost prezentată la punctul 1 din capitolul Constatări, iar din concluziile acestuia rezultă că viteza autoturismului marca " " la începutul imprimării urmelor de derapare a fost de 81 km/, din poziția în care a fost găsit autoturismul rezultă clar că persoanele aflate în habitaclu puteau ieși pe portierele din dreapta, inculpatul putea, cu certitudine preveni producerea accidentului dacă nu ar fi condus sub puternica influență a alcoolului, fără a poseda permis de conducere corespunzător, în condițiile în care parbrizul era acoperit cu noroi, astfel încât vizibilitatea îi era în proporție de 85% obturată, această atitudine reprezentând un real pericol pentru ceilalți participanți la traficul rutier.
S-a mai concluzionat că viteza de deplasare nu a avut legătură directă de cauzalitate cu producerea accidentului, întrucât nu valoarea acesteia a determinat apariția fenomenului de derapare, ci faptul că persoana de la volan se afla sub influența alcoolului, nu avea permis de conducere corespunzător și nici vizibilitate datorită noroiului de pe parbriz (filele 290-295 dosar).
În cauză, la solicitarea părții vătămate, s-a efectuat o nouă expertiză medico-legală și de către Institutul de Medicină Legală I, cu nr.S/10545 din 26 februarie 2008, din concluziile căreia rezultă că partea vătămată a prezentat un politraumatism soldat cu leziuni la nivelul capului ( închis cu comoție cerebrală), a toracelui (fracturi costale, hemopneumotorax bilateral, emfizem subcutanat extins), a bazinului (disjuncție pubiană) și a gleznei drepte (cel mai probabil luxație tibio-tarsiană), leziunile s-au putut produce la data de 19 aprilie 2006, prin lovire-proiectare în cadrul unui accident rutier, în condiții stabilite pe cale de anchetă, timpul de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor prezentate a fost de 44-45 zile de la producerea accidentului, internările în Spitalul Județean B și Clinica de Chirurgie I, în perioada 19 aprilie 2006 - 13 mai 2006 au fost impuse de leziunile produse în cadrul accidentului rutier incriminat și au legătură de cauzalitate cu acesta, simptomatologia acuzată ulterior de partea vătămată la nivelul umărului stâng, a șoldului drept și a genunchilor este determinată cel mai probabil de o afecțiune patologică, internarea în Spitalul Orășenesc S din luna septembrie 2006 fost determinată de această simptomatologie și nu are legătură cauzală cu accidentul rutier incriminat, iar leziunile produse în cadrul accidentului rutier incriminat s-au vindecat fără sechele infirmizante sau invalidante, partea vătămată având la data actuală capacitatea de muncă păstrată (filele 320-325 dosar).
În cauză, partea vătămată, prin apărătorul ales a solicitat extinderea procesului penal și față de partea vătămată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, în dauna lui,întrucât din cercetările judecătorești și expertiza criminalistică efectuată în cauză, rezultă foarte clar că în momentul producerii accidentului la volanul autoturismului ase afla inculpatul și nu inculpatul.
S-a mai arătat că din conținutul raportului de expertiză s-a stabilit concret că în funcție de poziția autoturismului răsturnat, cei doi nu puteau să iasă prin partea a acestuia, ci numai pe portiera din dreapta, iar martorii audiați în instanță au arătat că primul care a ieșit pe portiera dreaptă a fost, care se afla pe bancheta din partea dreaptă a șoferului și ulterior inculpatul, care se afla la volanul autoturismului.
De asemenea, s-a mai solicitat a se reține în sarcina inculpatului și săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.265 și art.292 Cod penal.
Prin aceeași cerere s-a mai solicitat și extinderea acțiunii penale și pentru inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.265 și 292 Cod penal, pentru considerentele expuse anterior (fila 303 dosar).
Prin încheierea de ședință din data de 21 aprilie 2008, instanța a respins ca neîntemeiată cererea privind extinderea procesului penal, având în vedere că din probele administrate în cauză în cursul judecății, nu rezultă situația de fapt expusă de apărătorul părții vătămate/civile, prin cererea depusă la dosar.
În raport de situația de fapt dovedită în cauză, instanța a constatat că în sarcina inculpatului sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere nu corespunde categoriei din care face parte autovehiculul, prevăzute și pedepsite de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată (art.78 alin.2 în forma inițială a ordonanței), de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzute și pedepsite de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002 republicată (art.79 alin.1 în forma inițială a ordonanței) și a trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute și pedepsite de art.184 alin.1 și 3 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 4.281,36 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate cu tratamentul părții vătămate (fila 220 dosar), Spitalul Județean de Urgență "" B s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 2.786,788 lei, reprezentând 1.482,873 lei cheltuieli de spitalizare ocazionate cu tratamentul părții vătămate și 1.303,915 lei cheltuieli de spitalizare ocazionate cu tratamentul părții vătămate (fila 349-351 dosar), iar Spitalul Orășenesc S nu a formulat pretenții civile în procesul penal privind cheltuieli de spitalizare pentru părțile vătămate (fila 245 dosar) și G (fila 364 dosar).
Având în vedere situația de fapt dovedită în cauză, prima instanță a apreciat că aceste cereri sunt întemeiate, astfel că în temeiul art.14 și art.346 Cod procedură penala raportat la art.998 și următoarele cod civil și art.313 alin.1 din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul să plătească părților civile sumele solicitate ca titlu de despăgubiri civile, la care se va adăuga dobânda legală aferentă sumei până la achitarea prejudiciului.
Instanța a constatat că partea vătămată G nu a formulat pretenții civile în procesul penal față de inculpatul (fila 335 ds.).
Partea vătămată, prin apărător ales, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 15.000 EURO sau echivalentul în lei a acestei sume reprezentând contravaloarea reparației autoturismului marca care nu era asigurată CASCO și a fost transportată cu platforma în Italia pentru a fi reparată (fila 116 dosar).
Având în vedere că în cursul cercetări judecătorești partea vătămată prin apărătorul ales nu și-a propus nici un fel de probe în dovedirea pretențiilor civile, prima instanță a respins ca nedovedită cererea de despăgubiri civile formulate de partea civilă.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 lei reprezentând daune materiale, 30.000 lei reprezentând daune morale și 200 lei reprezentând contribuție lunară pe perioada incapacității sale de muncă (fila 115 dosar).
Partea vătămată a formulat și în scris cerere de constituire de parte civilă, precizând că în suma de 10.000 lei daune materiale sunt incluse: 3.000 lei contravaloarea zilelor nelucrate, 5.000 lei contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, hrană, medicamente, 1.000 lei contravaloarea deplasărilor pe rutele S-B-I pentru spital și control periodic, cu însoțitor, 1000 lei contravaloarea hainelor distruse și alte cheltuieli, suma de 30.000 lei daune morale constând în suferința fizică și trauma psihică produsă ca urmare a accidentului, precum și obligarea inculpatului la plata sumei de 200 lei contribuția lunară pe perioada incapacității (fila 118 dosar).
În dovedirea pretențiilor civile, partea civilă a solicitat administrarea probei cu expertiză medico-legală, expertiză criminalistică, înscrisuri (filele 157-162 dosar) și martorii (fila 235 dosar), (fila 236 dosar).
La termenul de judecată din 23 ianuarie 2007, partea civilă, prin apărător ales, a solicitat, în temeiul art.163 Cod procedură penală, instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului, respectiv apartamentul situat în orașul S, având în vedere riscul real al înstrăinării acestuia, astfel că s-a solicitat de la Primăria Orașului S să comunice bunurile cu care figurează în proprietate inculpatul.
Cu adresa nr.1673 din 20 februarie 2007, Primăria Orașului S - Serviciul Impozite și Taxe Locale, a comunicat că inculpatul nu figurează în evidențele acestei instituții cu bunuri mobile sau imobile supuse impunerii (fila 129 dosar), iar cu adresa nr.1821 din 27 februarie 2007 comunicat că apartamentul nr.39 situat în S, strada - nr.7 A,.27,.A,.II, unde locuiește în prezent inculpatul, este proprietatea Primăriei Orașului S, inculpatul fiind chiriaș (fila 176 dosar).
Față de relațiile depuse la dosar de Primăria Orașului S, menționate mai sus, la termenul de judecată din 3 aprilie 2007, partea civilă, prin apărătorul ales, a renunțat la cererea privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor proprietatea inculpatului.
Având în vedere situația de fapt dovedită în cauză, concluziile expertizelor medico-legale efectuate privind pe partea civilă, natura leziunilor suferite de aceasta în urma producerii accidentului, precum și numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, prima instanță a apreciat că daunele materiale solicitate de partea civilă sunt justificate, dar într-un cuantum mai redus, respectiv în limita sumei de 7.000 lei, iar daunele morale solicitate sunt de asemenea justificate, în limita sumei de 10.000 lei, apreciind că acestea reprezintă un echivalent bănesc rezonabil al suferinței fizice și psihice cauzate părții civile în urma accidentului produs, astfel că, în baza art.14 și art.346 Cod procedură penală raportat la art.998 și urm. Cod civil, a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 7.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
În ceea ce privește cererea părții civile privind plata unei contribuții lunare de către inculpatul în sumă de 200 lei lunar, pe perioada incapacității de muncă, având în vedere noua expertiză medico-legală traumatologică nr.S/10545 din 26 februarie 2008 efectuată în cauză de către Institutul de Medicină Legală I (filele 320-325 dosar), din care rezultă că leziunile produse în cadrul accidentului rutier s-au vindecat fără sechele infirmizante sau invalidante, partea civilă, având la data actuală capacitatea de muncă păstrată, instanța a respins această cerere.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel susținute oral, prin apărător, partea civilă a solicitat, în principal, trimiterea cauzei la parchet în vederea completării urmăririi penale, în sensul de a se efectua cercetări și cu privire la numitul, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.184 Cod penal și cele prevăzute de nr.OUG195/2002, susținând că la volanul autoturismului, în momentul accidentului, s-ar fi aflat această persoană și nu inculpatul. În subsidiar, dacă se va respinge această cerere, a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor civile de la 7.000 lei la 10.000 lei daune materiale și de la 10.000 lei la 30.000 lei daune morale.
Prin decizia penală nr.192 A din data de 02.10.2008 pronunțată de Tribunalul Botoșanis -a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea vătămată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că în cauză s-a dovedit că la volanul autoturismului implicat în accident se afla inculpatul, astfel încât susținerile părții vătămate nu corespund realității.
Cât privește latura civilă a cauzei, cuantumul despăgubirilor civile a fost corect apreciat, motiv pentru care a procedat în consecință.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, arată că nu inculpatul este cel care a condus mașina, ci cetățeanul italian.
Potrivit concluziilor expertizei efectuate în cauză pe partea a mașinii nu puteau ieși doi oameni în același timp. Totodată, inculpatul, în starea de ebrietate în care se afla, nu ar fi fost în stare să conducă o mașină.
Cât privește latura civilă a cauzei, apreciază că se impunea a fi acordate în totalitate despăgubirile solicitate, având în vedere leziunile suferite, numărul de zile de îngrijire medicale, precum și vârsta sa înaintată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 14, 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu disp. art. 3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
A susținut partea vătămată că nu inculpatul a condus mașina, ci partea vătămată, motiv pentru care se impune trimiterea cauzei la procuror, întrucât pe partea a mașinii nu puteau ieși două persoane în același timp.
Aceste susțineri ale părții vătămate nu vor fi reținute, date fiind concluziile raportului de expertiză criminalistică potrivit cărora persoanele aflate în habitaclu puteau ieși pe portierele din dreapta (și nu stânga cum a susținut partea vătămată) având în vedere poziția în care a fost găsit autoturismul.
Potrivit art. 337 Cod procedură penală, în cursul judecății, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea faptei prevăzută de legea penală pusă în sarcina inculpatului. Atâta vreme cât procurorul nu a uzat de aceste prevederi, instanța este obligată să se limiteze la persoana și faptele cuprinse în actul de sesizare al instanței și nefiind date alte cauze care să justifice restituirea cauzei la procuror, cererea părții vătămate în acest sens apare ca neîntemeiată.
Cât privește critica adusă modului de soluționare a laturii civile a cauzei, aceasta este de asemenea neîntemeiată.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale, precum și la plata unei contribuții lunare în cuantum de 200 lei ( 115 ds fond).
Din depozițiile martorilor propuși de partea vătămată în dovedirea pretențiilor, respectiv și - rezultă că pe parcursul celor 44-45 zile de îngrijiri medicale, partea vătămată nu a putut lucra plătind martorilor câte 20 lei/zi timp de 10-12 zile.
Având în vedere numărul mare de îngrijiri medicale, natura leziunilor, Curtea constată că sumele acordate cu titlu de daune materiale și morale sunt suficiente pentru a acoperi prejudiciul suferit de partea vătămată. Nu se justifică acordarea unei contribuții lunare în favoarea părții vătămate, date fiind concluziile expertizei medico-legale și care nu confirmă existența vreunui grad de invaliditate.
Așa fiind, constatând că decizia atacată este legală și temeinică, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursul declarat de partea vătămată, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată, domiciliat în oraș S,-, jud. B, împotriva deciziei penale nr.192A din data de 02.10.2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
Obligă partea vătămată recurentă să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.03.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored CM
2ex/27.03.2009
Jud fond
apel
Președinte:Samoilă VioricaJudecători:Samoilă Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Ghertner
