Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 138/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 271 Cod penal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA nr.138
Ședința publică din 06 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Motan Traian
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Ghertner Artur
Grefier C -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații și, și de către părțile vătămate și împotriva deciziei penale nr.365 din 09 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-a prezintat inculpatul recurent asistat de avocat ales și avocat ales pentru părțile vătămate și, lipsă fiind acestea și inculpata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind, inculpatul recurent a arătat că-și menține toate declarațiile date până în prezent, înțelegând să nu mai dea o nouă declarație în această fază procesuală.
Instanța, constatând că nu sunt chestiuni prealabile a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpați, a solicitat admiterea recursurilor declarate de aceștia, considerând că, în mod greșit, inculpații au fost condamnați, prin admiterea apelului, pentru o faptă care nu există, atâta vreme cât nu au fost parți și nici nu au participat la punerea în executare a sentinței civile nr.2240 din 11 iunie 1997 Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, fapt care reiese și din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc.
Avocat, pentru părțile civile, a arătat că acestea critică, în primul rând, soluția pronunțată în apel pentru nelegalitate în sensul dispozițiilor art.385 pct.14 și 212Cod procedură penală, și cu toate că au fost admise apelurile declarate de părțile civile și s-a desființat în totalitatea hotărârea Judecătoriei Vatra Dornei, critică greșita aplicare a dispozițiilor art.74, 76 lit.e teza a-I-a Cod penal, apreciind că, în raport de situația care există între aceste părți de ani de zile, în mod constant s-au opus la executarea unei sentințe judecătorești, învederând totodată faptul că nici până în prezent, cu toată punerea în executare făcută de executorul judecătoresc nu înțeleg să țină cont de dispozitivul unei hotărâri judecătorești irevocabile, impunându-se reținerea unui grad de pericol social mai accentuat, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.74, 76 lit.e teza a-I-a Cod penal. Un alt motiv de recurs îl reprezintă faptul că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă deși, atât în fața primei instanțe cât și la instanța de apel s-au depus chitanțe de către părțile pe care le reprezintă cu privire la cheltuielile efectuate și în mod nejustificat instanța de apel a acordat doar sumele de câte 250 lei la fond și câte 125 lei în apel în totală discrepanță cu chitanțele care există la dosar. Concluzionând, a solicitat admiterea recursurilor pentru motivele susținute și înlăturarea dispozițiilor care vizează circumstanțele atenuante prin aplicarea unor pedepse mai aspre în ceea ce-i privește pe inculpați cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată. Față de recursurile formulate de inculpați a solicitat respingerea, ca nefondate a acestora.
Avocat, având cuvântul cu privire la recursurile părților civile, a solicitat respingerea acestora ca nefondate.
Procurorul, având cuvântul, a pus concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate în cauză și de menținere la legală și temeinică a deciziei Tribunalului Suceava.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursurilor declarate în cauză. Cu privire la recursurile declarate de părțile civile a solicitat respingerea, ca nefondate, a acestora.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.147 din 22 mai 2008, Judecătoria Vatra Dorneii -a achitat pe inculpații și, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală, fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal, părți vătămate fiind și -.
Fiecare parte vătămată a fost obligată să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare și inculpaților cu același titlu, suma totală de 800 lei.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpații au refuzat predarea posesiei unor imobile care le-au fost atribuite în lot părților vătămate și, prin sentința civilă nr. 2240/11.06.1999 a Judecătoriei C- M, deși aveau cunoștință de această hotărâre judecătorească.
Ca urmare a refuzului inculpaților de a preda posesia, s-a procedat la executarea silită a hotărârii judecătorești sus menționate, astfel că la data de 3.07.2007 s-a deplasat la fața locului executorul judecătoresc împreună cu expertul topo, care în baza planului de situație și a raportului de expertiză, au predat posesia părților vătămate și au delimitat terenul prin înțărușare, săpare de gropi, ciopliri de arbori pe aliniamentul gardurilor.
Pentru a hotărî astfel, din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că, în urma cererilor formulate de către părțile vătămate și, s-a format dosarul execuțional nr. 96/2006 privind punerea în executare a sentinței civile 2240/11.06.1997 a Judecătoriei C-
La data de 7.03.2007 executorul judecătoresc împreună cu inginerul topometru s-au deplasat la fața locului pentru a efectua punerea în posesie a celor două creditoare cu bunurile imobile care le-au fost atribuite prin hotărârea judecătorească arătată mai sus.
Punerea în posesie s-a făcut prin delimitarea suprafeței de teren cu Ť. cioplaje, pe arbori și aliniamentul gardurilor, săpare de gropi, fără a exista nici o împiedicare din partea inculpaților.
Probele administrate nu au dovedit că inculpații ar fi desființat semnele de hotar sau că ar exercita în prezent posesia imobilelor ce au făcut obiectul punerii în posesie.
De asemenea, inculpații au invocat în apărare faptul că hotărârea judecătorească care a reprezentat titlul executoriu, s-ar fi pronunțat fără ca ei să fie citați și fără ca inculpata să fi fost vreodată prezentă la soluționarea dosarului civil de către Judecătoria C- M, aspect care, în parte, s-a dovedit prin expertiza criminalistică depusă la dosar și din care rezultă că interogatoriul care s-a luat cu ocazia judecării partajului judiciar nu ar fi fost semnat de către aceasta.
Față de întreaga situație de fapt reținută mai sus, raportat și la împrejurarea potrivit căreia susținerile inculpaților fac obiectul unor cercetări penale, prima instanță a constatat că nu este dată intenția inculpaților la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal, ca latură subiectivă și ca element constitutiv al infracțiunii, motiv pentru care i-a achitat, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei și părțile vătămate și, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr.365 din 09 decembrie 2008 Tribunalul Suceavaa admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei și părțile vătămate și, împotriva sentinței penale nr. 147 din 22.05.2008 a Judecătoriei Vatra Dornei, a desființat în totalitate sentința penală apelată și în rejudecare:
În baza art. 271 al. 2 Cod penal raportat la art. 74 lit. a și 76 lit. e teza I Cod penal a condamnat pe fiecare dintre inculpații și, la pedeapsa amenzii în cuantum de 500 lei.
A atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 631Cod penal.
A dispus repunerea părților în situația anterioară.
A obligat fiecare inculpat să plătească fiecăreia dintre părțile vătămate câte 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare de la instanța de fond, iar statului câte 100 lei cu același titlu.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
A obligat fiecare inculpat să plătească fiecăreia dintre părțile vătămate câte 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.2240 din 11 iunie 1997 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă și irevocabilă, părților vătămate și le-au fost atribuite unele suprafețe de teren, hotărâre care a fost pusă în executare prin intermediul executorului Judecătoresc, iar inculpații nu le permit acestora să folosească imobilele respective, în mod greșit instanța de fond a constatat că în cauză nu este dată intenția lui și la săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești prev.de art.271 al.2 Cod penal, ca latură subiectivă și ca element constitutiv.
Potrivit art.271 al.2 Cod penal, infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești constă în"împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință ori parte dintr-o locuință sau imobil deținute în baza unei hotărâri judecătorești".
După cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 07.03.2007 de către executorul judecătoresc din mun.V D (fila 55-56 ds.fond), chiar dacă inculpații au fost prezenți la fața locului în vederea punerii în executare a sentinței civile, nu au participat efectiv la măsurători, părăsind locul respectiv și au refuzat să semneze înscrisul încheiat cu acea ocazie.
La individualizarea pedepsei Tribunalul a avut în vedere faptul că inculpații au avut o conduită bună anterior săvârșirii faptei iar pedeapsa amenzii este suficientă pentru reeducarea acestora.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs atât inculpații cât și părțile vătămate.
Inculpații au solicitat achitarea lor întrucât fapta nu există, ei nu au fost părți în dosarul civil care s-a soluționat prin hotărârea 2240/1997 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, iar terenul din litigiu le-a fost transmis prin zestre de către părinții inculpatei.
De asemenea, precizează că părțile vătămate s-au folosit de înscrisuri false la judecarea dosarului civil.
Părțile vătămate au solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaților, celelalte motive de recurs nefiind depuse în termenul prevăzut de art.38510alin.2 Cod procedură penală, respectiv cu cinci zile înaintea primului termen de judecată. Astfel, aceste motive, care vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, vor fi analizate numai în măsura în care pot fi invocate din oficiu.
Analizând recursurile atât prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Astfel, prin sentința civilă nr.2240 din 11 iulie 1997 Judecătoriei Câmpulung Moldovenescs -a admis acțiunea civilă de partaj promovată de și împotriva numiților și alții, și au fost atribuite loturi părților, egalizate prin obligarea la plata sultei.
De asemenea, părțile au fost obligate să-și predea reciproc posesia bunurilor atribuite în lot.
Conform procesului-verbal din 07 martie 2007 (35 ) încheiat de executorul judecătoresc creditoarele și au fost puse în posesie cu imobilele obținute prin hotărârea judecătorească, inclusiv cu cel pe care inculpații refuză să-l lase în posesia părților vătămate.
Debitoarea (inculpata ) a precizat că nu recunoaște legalitatea hotărârii judecătorești și a refuzat să semneze procesul verbal.
Din declarația inculpatului rezultă că a avut cunoștință atât de hotărârea judecătorească în care pârâtă a fost soția sa, pe care, de asemenea nu o recunoaște, cât și de punerea în executare a acestei hotărâri.
Infracțiunea prev. de art.271 alin.2 Cod penal poate fi săvârșită de orice persoană care îndeplinește condițiile generale cerute de lege subiectului unei infracțiuni.
Nu interesează dacă inculpatul a fost sau nu parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea la a cărei executare se împotrivește; este suficient să existe o hotărâre judecătorească și inculpatul să știe că este pusă în executare.
Pentru existența infracțiunii prev. de art.271 alin.2 Cod penal se cere, sub aspectul elementului material, în primul rând, împiedicarea unei persoane de a folosi un imobil sau parte din acesta deținute în baza unei hotărâri judecătorești.
Cum cei doi inculpați le împiedică pe părțile vătămate să folosească terenul obținut prin hotărâre judecătorească, în mod corect s-a dispus condamnarea lor, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.271 alin.2 Cod penal.
Sub aspectul individualizării pedepselor, instanța de apel a dat eficiență tuturor criteriilor prev. de art.72 Cod penal, iar pedepsele aplicate, prin cuantum și mod de executare, sunt în măsură să realizeze scopul prevăzut de legiuitor astfel cum este circumscris în dispozițiile art.52 Cod penal.
Față de conduita bună a inculpaților anterior săvârșirii infracțiunii și lipsa antecedentelor penale, în mod corect s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a Cod penal și i s-a dat eficiență conform art.76 lit.e Cod penal.
Cât privește motivul de recurs invocat de apărătorul părților vătămate la dezbaterea recursului, în sensul că nu s-au acordat cheltuieli judiciare în funcție de chitanțele depuse la dosar, motiv de casare prev. de art.3859pct.10 Cod procedură penală Curtea reține că acesta este neîntemeiat.
Astfel, la instanța de fond s-au depus 2 chitanțe în valoare de 700 lei și 300 lei (74-75), iar fiecare inculpat a fost obligat să plătească fiecărei părți vătămate câte 250 lei, rezultând o sumă totală de 1000 lei.
La instanța de apel s-a depus o chitanță în sumă de 500 lei (29) și fiecare inculpat a fost obligat să plătească fiecărei părți vătămate câte 125 lei, rezultând o sumă totală de 500 lei.
Pentru aceste considerente, Curtea reține că decizia instanței de apel este legală și temeinică, atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile, astfel încât în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge recursurile ca nefondate.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Urmare a respingerii recursurilor în temeiul art.193 alin.6 Cod procedură penală raportat la art.274 Cod procedură civilă, Curtea va respinge cererea părții vătămate de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare din recurs ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații recurenți, și părțile vătămate și, împotriva deciziei penale nr.365 din 09 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava (sentința penală nr.147 din 22 mai 2008 Judecătoriei Vatra Dornei ).
Obligă fiecare recurent să plătească statului câte 50 lei cheltuieli judiciare. Respinge cererea părților vătămate recurente de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare din recurs, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Red.
Thred.
2 ex.24.04.2009
Jud.fond
apel
Poziție executări 186-189/2009
Președinte:Motan TraianJudecători:Motan Traian, Ilieș Titiana, Ghertner Artur
