Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 40/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ Nr.40 /R/2008
Ședința publică de la 21 ianuarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Morar JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Monica Rodina Livia Mango
- - -
GREFIER - - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR - -
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, împotriva deciziei penale nr. 261/A din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind pe inculpatul trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., din cadrul Baroului M, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul și partea civilă.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la dosar s-a depus, prin serviciul registratură, o cerere prin care partea vătămată solicită acordarea unui nou termen de judecată, cerere pe care Curtea o pune în discuție.
Apărătorul inculpatului depune la dosar un memoriu și solicită respingerea cererii de amânare a cauzei având în vedere că partea vătămată nu a declarat recurs în cauză, încercându-se doar tergiversarea judecării cauzei.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea cererii de amânare a cauzei formulată de partea vătămată raportat la împrejurarea că înțelege să retragă recursul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Curtea respinge cererea de formulată de partea vătămată privind acordarea unui nou termen de judecată având în vedere că această parte nu a declarat recurs, precum și raportat la poziția procesuală a Parchetului.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul cu privire la poziția procesuală exprimată de Parchet.
Reprezentanta Parchetului solicită a se lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Apărătorul inculpatului slicită a se lua act de retragerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 275 din 21.02.2007 a Judecătoriei Baia Marea fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24.05.1967 în B M, CNP -, cetățean român, 12 clase, stagiul militar satisfăcut, administrator de societate comercială, fără antecedente penale, domiciliat în B M,-, județul M, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. și ped. de art. 271 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa amenzii de 1500 RON.
S-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 631 Cod penal.
Au fost respinse pretențiile civile formulate de partea vătămată.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească suma de 250 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut următoarele:
Proprietatea imobiliară, formată din teren și construcții, deținută de partea vătămată, în B M pe-, se învecinează cu proprietatea imobiliară a SC SRL.
Urmare a unor neînțelegeri ivite între partea vătămată și inculpatul - administrator al SC SRL, partea vătămată a promovat acțiune în revendicare împotriva acestei societăți pentru eliberarea suprafeței de teren pe care o folosea în lipsa unui titlu de proprietate.
Prin Sentința civilă nr.322 din 14.01.2004 pronunțată în dosarul nr.6015/2003 Judecătoria Baia Marea obligat SC SRL administrată de inculpat, să lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în litigiu, înscris în CF 16611 B M nr.top.4383/3/3/2 identificată prin raportul de expertiză nr. 771/07.01.2004.
În data de 9.11.2004 executorul judecătoresc a pus în executare Sentința civilă nr.322/14.01.2004 a Judecătoriei Baia Mare, prin care SC SRL B M, administrată de inculpat a fost obligată să lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 55 mp menționat în procesul verbal de punere în posesie.
Cu toate că SC SRL a fost înștiințată în data de 2.11.2004 cu privire la punerea în executare a Sentinței civile nr.322/14.01.2004, inculpatul nu a fost prezent.
În momentul punerii în posesie a sentinței civile, s-a procedat la delimitarea suprafeței de teren, s-au plantat trei țevi metalice și un Ť. de lemn care ulterior au dispărut.
În cursul anului 2005, partea vătămată dorind să împrejmuiască terenul dobândit, a apelat la martorul - angajat al SC SRL - pentru efectuarea lucrărilor. Astfel, în data de 21.06.2005
partea - vătămată împreună cu martorul, în timp ce pregăteau terenul pentru executarea unui gard împrejmuitor a sosit la fața locului inculpatul care a scos din pământ Ť.i amplasați, oprind în acest fel construirea gardului.
În drept, s-a apreciat ca fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. și ped. de art. 2 71 alin.2 Cod penal.
Nu a putut fi primită apărarea inculpatului în sensul că actele sale de împiedicare au fost exercitate în legătură cu folosința unei suprafețe de teren ce constituie drum public și nu formează obiectul hotărârii judecătorești, pentru următoarele considerente:
Inculpatul a arătat în mod constant prin declarațiile date în fața autorităților judiciare, faptul că Sentința civilă nr.322/14.01.2004 a Judecătoriei Baia Mare prin care a fost recunoscută proprietatea părții vătămate asupra terenului în suprafață de 55 mp, este nulă și nu produce efecte juridice față de persoana sa.
Prin declarația dată la fila 13 - dosar urmărire penală, inculpatul a recunoscut că partea vătămată a bătut în mod repetat Ť. pentru delimitarea terenului aflat în proprietatea acesteia, inclusiv a celor 55 de mp deținuți în baza sentinței civile.
Martorii audiați în cauză, și G, au declarat că semnele exterioare de hotar amplasate provizoriu au delimitat și suprafața de 55 mp.
Dintr-o altă perspectivă, chiar dacă manopera infracțională a inculpatului s-ar fi rezumat numai la suprafața de 13 mp aflată în continuarea celor 55 mp - obiect al hotărârii civile, în mod inerent actele de împiedicare a folosinței s-ar fi răsfrânt asupra întregului perimetru de 68 mp, luând în considerare că acesta formează un singur corp de proprietate cu front stradal.
La individualizarea executării pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, din analiza cărora a considerat că o pedeapsă pecuniară este suficientă și potrivită în raport cu circumstanțele concrete ale speței și cu nevoile de apărare socială.
La soluționarea laturii civile cu privire la acordarea despăgubirilor civile pentru daune morale solicitate de partea vătămată, având în vedere că încadrarea juridică a faptei nu permite să se considere că, în speță, subzistă un obiect juridic secundar, care proteguiește relațiile sociale referitoare la integritatea fizică și psihică a persoanei, ci doar unul principal ce asigură autoritatea hotărârilor judecătorești, s-a dispus respingerea cererii formulată de partea vătămată.
Dintr-o altă perspectivă instanța nu a dispus din oficiu restabilirea situatiei anterioare, având în vedere particularitătile cauzei, în sensul că partea vătămată nu a folosit niciodată suprafața de teren pentru care s-a efectuat executare silită, actualmente neexistând semne exterioare de hotar care să delimiteze perimetrul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând, în principal, desființarea sentinței și a se trimite cauza spre rejudecare primei instanțe întrucât judecarea cauzei a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate, iar, în subsidiar,desființarea sentinței și procedând la judecarea cauzei să se dispună în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d din pr.pen. achitarea sa de orice penalitate întrucât,faptei îi lipsește unul din elementele constitutive - respectiv latura obiectivă și mai ales latura subiectivă.
Prin decizia penală nr. 261/A/18 octombrie 2007 Tribunalului Maramureșa fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva Sentintei penale nr.275/21.02.2007 a Judecătoriei Baia Mare pe care, în temeiul art.379 pct.2 lit.a, art.382 alin.2 din Codul d e procedură penală a desființat-o parțial și în consecintă:
n temeiul art.11 pct.2 lit. "a" rap. la art.l0 lit. "d" din Codul d e procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului sub aspectul infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești prev. și ped. de art. 271 alin.2 din Codul penal.
S-au menținut dispozițiile sentinței referitoare la respingerea acțiunii civile formulată de partea civilă domiciliată în BMs tr. - 9/
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în proces, la instanța de fond și în apel,au rămas în sarcina acestuia.
În considerentele deciziei tribunalului s-a reținut că inculpatul - apelant a fost condamnat de prima instanță pentru infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal comisă prin aceea că la data de 21.06.2005 ar fi scos din pământ Ť.i amplasați ca urmare a punerii în executare a sentinței civile nr. 322 din 14.01.2004, prin care Judecătoria Baia Marea obligat MAXIMO SRL, administrată de inculpat, să lase în deplină proprietate și pașnică folosință părții vătămate terenul în suprafață de 55 mp înscris în CF 16611 B M, nr. top 4383/3/3/2 identificat prin raportul de expertiză 771/7.01.2004.
Reținând că această cauză prezintă o particularitate deosebită,
datorită faptului că suprafața de teren în litigiu nu a fost folosită niciodată de partea vătămată și că nici în prezent nu există semne exterioare de hotar care să o delimiteze, instanța nu a dispus, din oficiu, deși ar fi trebuit să o facă ca o consecință a soluției de condamnare, restabilirea situației anterioare.
În conformitate cu dispozițiile art. 271 alin. 2 din Codul penal, infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul se concretizează în acțiunea de împiedicare a unei persoane de a folosi o locuință ori parte din locuință sau imobil, deținută în baza unei hotărâri judecătorești.
Elementul material al infracțiunii se realizează printr-o acțiune de împotrivire la executarea unei hotărâri judecătorești, ceea ce nu se poate spune că s-a realizat în cazul de față în primul rând pentru că inculpatul la punerea în executare a sentinței civile despre care se susține că nu a fost respectată, iar în al doilea rând pentru că delimitarea făcută de executorul judecătoresc, ca urmare a punerii in executare a hotărârii, nu a fost modificată de către inculpat in modalitatea în care a susținut partea vătămată.
Din întreaga probațiune administrată în cauză a rezultat că la momentul punerii in executare a sentinței civile, s-a procedat la delimitarea suprafeței de teren, și s-au plantat 3 țevi metalice și un Ť. din lemn care ulterior au dispărut, dar nu s-a confirmat împrejurarea că aceste semne de hotar ar fi fost scoase de către inculpat.
În raport de acest aspect, reținut și de instanța de fond, ar fi trebuit să se ia in considerare apărarea inculpatului in sensul că nu are cunoștință cine a scos țevile metalice și țărușul plantați in baza sentinței civile mentionate.
A invocat inculpatul in mod constant, inclusiv în fața instanței de apel, că a procedat doar la scoaterea țărușului care a fost amplasat pe porțiunea de 13 mp de drum public care nu făcea obiectul hotărârii judecătorești, și care se afla in fata portii de acces spre locuinta sa.
În parte, aspectele menționate și declarația inculpatului sunt reluate și în declarația părții vătămate, dată in 22.11.2006, prin care arată că punerea in executare a sentinței civile a vizat și cei 13 mp care nu făceau obiectul acesteia și care constituiau din punctul ei de vedere terenul proprietatea sa pe care dorea să o împrejmuiască.
Prin declarația dată in fața instanței de control judiciar inculpatul apelant a arătat că vechea delimitare făcută de către executor ca urmare a punerii în executare a sentinței civile nu a fost respectată de partea vătămată care, in cursul anului 2005, dorind să împrejmuiască terenul dobândit a efectuat o nouă delimitare a acestuia, procedând la montarea unor Ť. din țevi metalice, iar unul dintre aceștia a fost montat in fața porții de acces către domiciliul inculpatului. Abia in acest moment a intervenit inculpatul care a smuls țărușul montat in această modalitate de către partea vătămată pe motiv că ii bloca accesul spre propria locuință, și că prin delimitarea nou făcută de partea vătămată aceasta a vizat și o suprafață de 13 mp de drum public care nu făcea obiectul sentinței judecătorești.
Toate probele la care s-a făcut referire mai sus nu au fost luate in considerare de către prima instanță, deși conduc indubitabil la concluzia că răspunderea penală inculpatului - apelant pentru fapta pentru care a fost trimis in judecată, nu poate fi antrenată deoarece:
Această succesiune a evenimentelor petrecute in anul 2005, și in raport de care s-a considerat de către prima instanță, in mod greșit, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești prev. de art. 271 alin. 2 cod penal, rezultă și din de poziția martorului G, aflată la fila nr. 31 din dosarul de fond, care arată că acțiunea inculpatului s-a desfășurat în urma delimitării provizorii făcută de acesta întrucât urma să execute o lucrare de construire a unui gard care să delimiteze suprafața de teren deținută de partea vătămată în baza hotărârii judecătorești mentionate.
În consecință, nu se poate spune ă inculpatul nu a respectat delimitarea făcută de către executor în urma punerii în executare hotărârii judecătorești, iar acțiunea acestuia s-a circumscris intenției de a pătrunde în locuința sa, pentru că acesta a fost motivul pentru care a scos țărușul metalic de pe amplasamentul provizoriu făcut de cei care urmau să execute lucrarea de construire a gardului.
Având în vedere cele de mai sus, tribunalul a apreciat că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat inculpatul îi lipsesc o parte din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii, astfel că soluția de condamnare a acestuia pronunțată de prima instanță apare ca fiind nejustificată, drept pentru care se va admite apelul declarat de acesta, se va desființa parțial sentința primei instanțe și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. La art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal.
S-a menținut dispoziția din sentință prin care a fost respinsă cererea părții vătămate având ca obiect solicitarea acesteia de a fi obligat inculpatul la plata unor despăgubiri civile pentru daune morale deoarece în mod corect s-a apreciat că în raport de natura infracțiunii nu se justifică o astfel de solicitare.
Cheltuielile judiciare ocazionate statului în apel au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel, și în urma rejudecării menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
În motivarea recursului în esență că probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată infirmă apărarea inculpatului raportat la starea de fapt reținută.
La termenul de judecată de azi, reprezentanta parchetului a solicitat să se ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Raportat la poziția procesuală manifestată de către parchet, Curtea în baza art. 3859alin 2 raportat la art. 369 Cod procedură penală va lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva deciziei penale nr. 261/18 octombrie 2007 Tribunalului Maramureș.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.3854alin.2, art.369 Cod procedură penală ia act de retragerea recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, împotriva deciziei penale nr.261 din data de 18.10.2007 a Tribunalului Maramureș.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - --
Red./
3 ex./28.01.2008
Președinte:Ioana MorarJudecători:Ioana Morar, Monica Rodina Livia Mango
