Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 679/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 679
Misterul Public reprezentat de procuror -
Pe rol judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 350 din data de 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271.Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent asistat de av. -, lipsă partea vătămată .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Av. depune la dosar o adeverință medicală pentru a motiva lipsa la termenul anterior și chitanța de plată a onorariului de avocat.
fiind părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 350 din data de 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, prin care a fost admis apelul declarat și a fost redus cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond, apreciindu-se că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de nerespectare hotărâre judecătorească. Probatoriul administrat nu dovedește săvârșirea acestei infracțiuni, deoarece hotărârea civilă prin care s-a dispus evacuarea inculpatului din imobil nu precizează clar nr. imobilului. În procesul verbal de cercetare la fața locului s- arătat că inculpatul a fost găsit în curtea imobilului de la nr. 63-65, dar în imobilul de la nr. 63 inculpatul a locuit timp de 30 de ani, fără a avea act care să ateste calitatea de proprietar. Titlul executoriu este evaziv, nu indică corect suprafața imobilului. Inculpatul a înțeles să respecte hotărârea judecătorească, nu mai locuiește acolo, fapt confirmat de martorii audiați, dar terenul fiind mai mare a folosit o parte din teren, cu acordul părții vătămate, care ulterior a făcut plângere împotriva inculpatului. Pe acel teren este bucătărie anexă, care nu face parte din imobilul din care s-a dispus evacuarea, în care inculpatul avea depozitate câteva bunuri. Solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului în baza disp. art. 10 lit. raportat la art. 11 pct.2 lit. Cod procedură penală și obligarea părții vătămate la plata onorariului de avocat conform chitanței depuse.
În subsidiar solicită a se constata ca fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni și aplicarea unei pedepse administrative conform disp. art. 181Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public arată că Judecătoria Pașcania aplicat inculpatului o pedeapsă de un an și șase luni închisoare, cu aplicarea disp. art. 81 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare hotărâre judecătorească, pedeapsă care a fost redusă de Tribunalul Iași la șase luni închisoare, cu aplicarea disp. art. 81 Cod. În fața instanței de recurs inculpatul a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii și a solicitat achitarea în baza disp. art. 10 lit. raportat la art. 11 pct.2 lit. Cod procedură penală, arătând că nu a fost indicat corect numărul imobilului aflat în litigiu, dar din actele aflate la dosar rezultă că imobilul poartă nr. 65 ca urmare a schimbării numerotării. Decizia recurată este legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefundat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului pentru motivele arătate de apărătorul său.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
INSTANȚA
Analizând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr.58/13.02.2008 a Judecătoriei Pașcani, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.271 al.2 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată pe durata prevăzută de art.82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut:
În fapt, partea vătămată a cumpărat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 12334 din 09.11.1993 un imobil situat în suburbia -P, str. - -. Nr. 63 (65), vânzător fiind numitul. În urma plângerii formulată de partea vătămată la 7.07.2006, din cercetările efectuate și potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, întocmit la data de 3.08.2006, s-a constatat că o parte din imobil este ocupat de către inculpatul care cultivă și terenul aferent imobilului în suprafață de 2000 mp. Anterior la data de 1.07.2004, prin executorul judecătoresc a fost pusă în executare sentința civilă 2322 din 17.06.1999 a Judecătoriei Pașcani și prin care s-a dispus evacuarea inculpatului și soției sale din imobilul situat în P,- (65) județul Întrucât inculpatul s-a opus punerii în executare a sentinței civile de evacuare, prin decizia penală nr. 487/2002 a Tribunalului Iași, a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 271 alin. 1 Cod penal cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Față de noua plângere penală a părții vătămate din 7.07.2006, instanța a constatat că termenul de încercare stabilit prin decizia penală nr. 487/2002, definitivă prin decizia penală nr. 483/2002 a Curții de APEL IAȘI, a expirat iar inculpatul este reabilitat de drept.
Inculpatul împiedică în continuare folosirea imobilului de către partea vătămată deținut de aceasta în baza unei hotărâri judecătorești, și pentru a da anumite aparențe, locuiește cu caracter sporadic și la fiica sa de pe aceeași-, suburbia -
În memoriul adresat instanței, inculpatul a susținut că pe strada - - există două imobile distincte cu numere cadastrale diferite, iar imobilul ocupat de inculpat nu a făcut vreodată obiectul înstrăinării către partea vătămată. Din adresa nr. 11899 din 3.12.1997 a Consiliului municipal P, rezultă că imobilului de la nr. 63 aflat în litigiu, i-a fost dat nr. 65 după numerotarea nouă a străzii - -, iar această apărare a inculpatului urmează a fi înlăturată.
Titlu executor, respectiv sentința civilă 2322/1999, definitivă și irevocabilă, face referire la un singur imobil cu două numere cadastrale. Astfel potrivit nomenclatorului stradal, în- figurează partea vătămată, iar la nr. 65 o altă persoană, respectiv.
Situația de fapt așa cum a fost reținută de către instanță este dovedită de ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu: plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor -, G, -, și, sentința civilă 2322/1999 a judecătoriei, procesul-verbal de executare nr. 2322/1999 al Judecătoriei Pașcani, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 3 august 2006 (fila 69), planșele fotografice executate la fața locului, cazier judiciar privind pe inculpat, decizia penală nr. 487/2002 a Tribunalului Iași, decizia civilă 4520/1996 a Judecătoriei Pașcani, declarațiile inculpatului în faza de urmărire penală.
Împotriva sentinței au declarat apel, partea vătămată și inculpatul care au solicitat desființarea hotărârii primei instanțe ca nelegală și netemeinică.
Criticile formulate de partea vătămată vizează modalitatea greșită de stabilire a despăgubirilor civile de către instanța de fond, întinderea acestora fiind modică față de probatoriul administrat.
Motivele de apel formulate de inculpat fac referire la stabilirea în mod nelegal a existenței faptei de nerespectare a hotărârii judecătorești, în condițiile în care partea vătămată cu rea-credință a susținut că este proprietara imobilului situat în-, când în realitate a obținut prin contract de vânzare-cumpărare imobilul aflat la nr. 65.
Față de modalitatea eronată de numerotare și identificare a imobilelor, inculpatul arată că nu se face vinovat de comiterea faptei și solicită, în consecință, achitarea.
Prin decizia penală nr.350/15 septembrie 2008, tribunalul a admis apelul inculpatului, a redus pedeapsa la 6 luni închisoare și a menținut dispozițiile cu privire la suspendarea executării.
Prin aceeași decizie a fost respins ca tardiv apelul părții civile.
S-a statuat asupra cheltuielilor judiciare.
Tribunalul a reținut că infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești are ca situație premisă o hotărâre judecătorească executorie, dispozițiile acesteia neputând face obiectul unei analize a instanței de judecată la acest moment procesual. Fiind un act de aplicare a legii, hotărârea judecătorească beneficiază de autoritate, aceasta urmând a fi respectată întocmai. Ceea ce a dorit legiuitorul prin incriminarea acestei fapte a fost tocmai apărarea prestigiului unei hotărâri judecătorești prezumată în mod absolut ca fiind legală și reprezentând adevărul în ceea ce privește cauza în care a fost pronunțată.
În acest context, susținerile inculpatului formulate și în fața instanței de fond privind existența unor dispoziții eronate în hotărârea judecătorească ce face obiectul juridic al infracțiunii dedusă judecății, nu pot fi supuse examinării în cauza de față, acestea putând fi invocate doar în cauzele civile în care aceasta a fost pronunțată. Din momentul rămânerii definitive și irevocabile, toate dispozițiile cuprinse în hotărâre sunt obligatorii și impun respectarea întocmai a acesteia.
Astfel fiind, tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a făcut o analiză temeinică a probatoriului administrat în urma căreia a stabilit atât existența laturii obiective a faptei cât și vinovăția făptuitorului.
Apărările inculpatului privind existența a două imobile la adresa din- au fost înlăturate de prima instanță ca neîntemeiate, prin adresa nr. 11899 din 3.12.1997 a Consiliului Municipiului P stabilindu-se împrejurarea că imobilele au fost renumerotate, cel de la nr. 63 dobândind ulterior numărul 65.
În consecință, această împrejurare de care se prevalează inculpatul pentru a justifica încălcarea dreptului de folosință al imobilului stabilit în favoarea părții vătămate prin hotărâre judecătorească nu poate conduce la exonerarea sa de răspundere penală, fiind în mod evident neconcludentă în prezenta cauză.
Cu privire la modalitatea de individualizare a pedepsei, tribunalul a apreciat că față de circumstanțele personale ale făptuitorului, de vârsta înaintată și sănătatea precară a acestuia, pedeapsa cu închisoarea aplicată de prima instanță este mult prea aspră, aceasta urmând a fi orientată la minimul special prevăzut de lege, cu reducerea corespunzătoare a termenului de încercare stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 82 Cod penal.
În apelul părții civile tribunalul a reținut că față de prezența acesteia la dezbateri la termenul din 6 februarie 2008, de data pronunțării hotărârii, 13 februarie 2008 și de data înregistrării apelului, 19 martie 2008, apelul este tardiv.
Împotriva hotărârilor a formulat recurs inculpatul cu motivarea că nu se face vinovat de săvârșirea faptei, că partea vătămată nu a dovedit că este proprietarul imobilului, că titlul executoriu este evaziv, că a folosit o parte din teren care este liber și nu întreg imobilul, că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Recursul formulat nu este fondat.
Prima instanță și instanța de apel au reținut o situație de fapt conformă cu probele administrate.
Situația premisă care a stat la baza săvârșirii faptei, sentința civilă nr.2322/1999 a Judecătoriei Pașcani, sentință prin care s-a dispus evacuarea pârâtului din imobil, nu poate fi analizată sub aspectul legalității ori temeiniciei în acest cadru procesual.
Nerespectarea în mod repetat a acestei hotărâri prin împiedicarea părții vătămate la folosirea imobilului deținut în baza unei hotărâri judecătorești, realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.271 al.2 Cod penal.
Fapta prin conținutul ei concret și față de persoana inculpatului care a mai fost condamnat pentru astfel de fapte realizează elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești în modalitatea prevăzută de art.271 al.2 Cod penal.
Pentru aceste motive, în baza art.38515pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr.350 din 15.09.2008 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
23.XII.2008.-
2 ex.-
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Otilia Susanu, Aurel Dublea
