Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.20
Ședința publică din 10 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Valerica Niculina Grosu
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și inculpatul C-tin împotriva sentinței penale nr.183/P/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul - inculpat asistat de apărător ales, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.174 și 175 lit.c Cod penal și expune pe scurt situația de fapt așa cum a fost reținută prin actul de sesizare a instanței. Precizează că instanța de fond a condamnat inculpatul, reținând prevederile art.73 lit.b Cp și art.74 lit.a,c Cp, stabilind o pedeapsă de 5 ani închisoare. Invocă nelegalitatea și netemeinicia hotărârii cu privire la reținerea provocării, învederând faptul că nu sunt îndeplinite condițiile provocării. Susține că nu sunt întrunite condițiile cu privire la atac, acesta nefiind actual și iminent și nu a pus în pericol grav persoana celui atacat -. Susține că lovitura aplicată lui nu îndeplinește condițiile unui atac ireparabil. Afirmă că apărarea nu mai era necesară pentru înlăturarea atacului, dat fiind că nu a intervenit între momentul când era iminent și momentul în care s-a consumat. Arată că inculpatul a ucis prin lovituri aplicate pe la spate, după ce victima plecase de la locul faptei. Precizează că există disproporție între acțiunea victimei și atacul inculpatului. Susține că riposta inculpatului a intervenit după aplanarea conflictului. Afirmă că declarațiile numiților și nu confirmă susținerile inculpatului, cum că victima a încercat să lovească cu cuțitul pe sau. Învederează faptul că aceste apărări sunt făcute pentru a se putea reține art.74 lit.b Cp. Arată că nu se impune reținerea art.74 lit.a și c Cp. Precizează că din declarațiile martorilor, R, rezultă că victima și inculpatul erau consumatori de alcool, iscau scandaluri, deci nu se poate reține art.74 lit. Nici circumstanța de la art.74 lit.c nu este justificată. Atitudinea de recunoaștere a faptei s-a datorat evidenței probelor. Susține că s-a încercat atenuarea răspunderii penale a inculpatului. Pentru aceste motive, pune concluzii de admitere a apelului declarat de parchet, desființarea sentinței penale nr.183/31.10.2008, reținerea cauzei spre rejudecare și înlăturarea dispozițiilor art.73 lit.b, 74 lit.a,c și 76 Cod penal și aplicarea unei pedepse în limitele dispozițiilor art.174-175 lit.c Cod penal. Afirmă că nu mai susține al doilea motiv de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț. Referitor la starea de arest preventiv a inculpatului, pune concluzii de menținere a acesteia, dat fiind că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu s-au modificat, pericolul social rezultând din modul de săvârșire a faptei. Mai pune concluzii de modificare a sentinței penale apelate în sensul înlăturării obligării inculpatului la măsura de siguranță a tratamentului medical.
Apărătorul apelantului - inculpat, avocat, arată că apelul declarat privește latura civilă. Precizează că incorect instanța a obligat inculpatul la plata unei pensii de câte 50 lei pentru fiecare minor, fiind vorba despre trei minori. Susține că inculpatul are o pensie de handicapat de 210 lei. Cuantumul pensiei de întreținere stabilit de instanță depășește cota de prevăzută de lege, din veniturile realizate. Afirmă că în momentul arestării preventive, inculpatului nu i-a mai fost acordată acea pensie. Învederează faptul că și cuantumul cheltuielilor de judecată, de 1500 lei, este mare. Arată că inculpatul avea doar acea pensie de handicapat și sporadic lucra în sat. Precizează că acele sume de bani la care a fost obligat inculpatul sunt prea mari. Solicită modificarea în acest sens a sentinței penale apelate. Cu privire la apelul parchetului, solicită respingerea acestuia. Afirmă că din declarații rezultă că instanța corect a reținut circumstanța atenuantă a provocării. Susține că declarațiile de la urmărirea penală sunt puțin diferite de cele date în instanță, motivat de faptul că la data săvârșirii faptei persoanele de față erau sub influența băuturilor alcoolice, au dat declarații noaptea, fiind obosite, din acest motiv existând discrepanțe. Învederează faptul că martorii susțin că fapta a avut loc în bucătărie, deci nu se confirmă susținerile parchetului cum că a urmărit victima în altă cameră și i-a aplicat lovituri de cuțit. Arată că atât inculpatul cât și erau bătuți în mod repetat de victimă, care era cunoscută ca o persoană violentă, consumatoare de băuturi alcoolice. Precizează că reținerea circumstanței atenuante se referă și la acest aspect - psihic, pe fondul acestor bătăi și dat fiind conflictul care a avut loc, inculpatul a luat cuțitul și a înțepat o singură dată fratele, însă nu a știut ce face. Susține că are convingerea că la data faptei inculpatul nu prezenta discernământ, însă nu poate trece peste concluziile medicilor. Afirmă că nu se poate reține că inculpatul era un om rău, dat fiind că muncea și avea un copil în întreținere iar la dosar există caracterizări din care rezultă că inculpatul era un om bun. Învederează faptul că din referatul de evaluare al Serviciului de Probațiune rezultă că inculpatul este cunoscut în societate drept un om cuminte. Solicită respingerea apelului declarat de Parchet și menținerea sentinței penale a Tribunalului Neamț. Arată că pentru avizul INML rezultă că nu este necesară aplicarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical, din punct de vedere medical psihiatric. Precizează că instanța a reținut probleme psihice și clinice și pentru aceste considerente a obligat la măsura de siguranță a obligării la tratament medical, deci nu numai din punct de vedere psihiatric. Cu privire la arestul preventiv, susține că inculpatul nu prezintă acel pericol prevăzut de lege. Lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la apelul declarat de inculpat, arată că sunt neîntemeiate criticile aduse hotărârii și pune concluzii de respingere a apelului ca neîntemeiat. Precizează că dacă realizează sau nu venituri, trebuie obligat la plata pensiei, al cărei cuantum nu depășește limitele raportat la salariul mediu pe economie.
Având ultimul cuvânt, apelantul - inculpat arată că a înțepat un pic cu cuțitul. Este de acord cu concluziile apărătorului său.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.183/P din data de 31.10.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 13.09.1966, în comuna Români, județul N, cu același domiciliu, căsătorit, un copil minor, CNP--, de cetățenie română, agricultor, fără studii, fără antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174, 175 lit.c Cod penal, cu aplicarea art.73 lit.b, art.74 alin.1 lit.a,c și alin.2 și art.76 alin.2 Cod penal, la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II și lit.b Cod penal, pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.357 alin.3 Cod procedură penală, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II și lit.b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 alin.2 Cod penal.
În temeiul art.350 alin.1 Cod penal, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat, iar în temeiul art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa principală de executat, durata reținerii și arestării preventive efectuată de la data de 13.01.2008 și până la data de 31.10.2008.
În temeiul art.113 Cod penal, s-a luat împotriva inculpatului măsura de siguranță a obligării la tratament medical, până la însănătoșire și în timpul executării pedepsei principale.
În temeiul art.118 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea cuțitului cu alb-corp delict, aflat la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Neamț, bun folosit la săvârșirea infracțiunii.
S-a constatat că părțile vătămate și, nu s-au constituit părți civile în cauză.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile, câte 50 de lei lunar, pentru minorii, născută la data de 23.05.1992, născut la data de 01.11.1993, și - născută la data de 27.06.1997, cu titlu de contribuție de întreținere, începând cu data săvârșirii faptei,12.01.2008 și până la majoratul minorilor, respectiv 23.05.2010 pentru minora, 01.11.2011 pentru minorul și 27.06.2015 pentru minora.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Serviciul de Ambulanță a Județului N suma de 155,31 lei, cu titlu de cheltuieli de transport.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.12/P/2008 din 02 iunie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174, 175 lit.c Cod penal.
Din analiza probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică anexă, raportul medico - legal de necropsie nr.147 din 02.11.20025, întocmit victimei de Cabinetul Medico - Legal R, raportul de expertiză medico - legală psihiatrică nr.A-1/755/24.01.2008, întocmit inculpatului de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B, avizul dat de Comisia de Avizare și Control din cadrul " Minovici" B, expertiza medico - legală nr.7/13.01.2008, întocmită de Cabinetul Medico - Legal R lui, persoana agresată de victima în ziua de 12.01.2008, expertiza medico - legală nr.6/13.01.2008, întocmită inculpatului de Cabinetul Medico - Legal R, certificatul de încadrare în grad de handicap nr.38296 din 29.11.2007, eliberat inculpatului de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicapă pentru adulți din cadrul Consiliului Județean N, adresa nr.10653 din 25.08.2008 emisă de Serviciul de Ambulanță Județean N, referatul de evaluare întocmit inculpatului de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț, sentința civilă nr.3888 din 08.11. 2004, pronunțată de Judecătoria Călărași, privind divorțul victimei de soția sa, certificatele de naștere ale celor trei copii rezultați din căsătoria victimei cu numita, caracterizarea făcută inculpatului de Primăria comunei Români, declarația părții civile autentificată sub nr.210 din 21.01.2008 de Biroul Notarului Public din C, privind neconstituirea de parte civilă în cauză cu privire la contribuția de întreținere pentru minori, declarațiile părților civile, ale martorilor, R, și, toate coroborate cu declarațiile de recunoaștere a faptei de către inculpat, rezultă următoarea situație de fapt:
Inculpatul a locuit până la data săvârșirii infracțiunii, în casa părintească din comuna Români, județul N, împreună cu mama sa -, cu fiul său minor și cu victima, tatăl inculpatului fiind decedat de aproximativ 5 ani. Inculpatul a fost foarte puțin timp căsătorit cu numita, uniune din care a rezultat minorul în vârstă de 17 ani. după ce l-a născut pe, l-a abandonat, lăsându-l în grija exclusivă a inculpatului și familiei sale și nu s-a mai interesat niciodată de creșterea și educarea minorului.
Inculpatul a locuit în permanență împreună cu părinții, atât înainte de căsătorie cât și după ce conviețuirea cu fosta sa soție a încetat. După decesul tatălui, la casa părintească a revenit victima, de care soția sa a divorțat, aceasta rămânând în C cu cei trei copii minori rezultați din căsătorie.
Motivul divorțului a fost conform sentinței civile nr.3888 din 08.11.2004 a Judecătoriei Călărași, comportamentul victimei, care, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, își agresa fizic și verbal soția și copii, nu muncea și nu contribuia cu nimic la sarcinile materiale ale căsniciei.
După ce victima s-a mutat în casa părintească, aceasta a continuat să aibă același comportament, în sensul că, pe același fond, al consumului exagerat de alcool, declanșa dese conflicte, care se soldau cu manifestări agresive fizice atât față de inculpat dacă nu reușea să fugă, cât și față de mama sa, fiind dat peste cap întreg climatul familial.
Victima nu a lucrat nicăieri, iar banii pentru băuturi alcoolice îi cerea atât de la mama sa, care avea o pensie modică, cât și de la inculpat, acesta din urmă neputând intra seara în casă, după o zi de muncă, dacă nu-i aducea victimei țigări și bani, în caz contrar fiind supus agresiunilor fizice.
Inculpatul nu era o persoană agresivă, ci dimpotrivă, era fricos, cuminte, harnic și nu făcea nimănui rău, fiind cunoscut în sat sub numele de " cel debil".
Acesta, muncea cu ziua pe la oamenii din sat și pe bani puțini și pe bani corespunzător muncii depuse, cu toate că era o persoană bolnavă. Inculpatul prezintă probleme psihice, fiind diagnosticat cu oligofrenie grad II accentuat și beneficiază de certificat de încadrare în grad de handicap.
Conform raportului de expertiză medico - legală psihiatrică, întocmit de " Minovici" B (40-41 dup), inculpatul prezintă diagnosticul de intelect liminar, însă a avut discernământul păstrat în raport de fapta comisă.
În afara retardului mintal - oligofrenie de care inculpatul suferă de la naștere, acesta a mai fost diagnosticat cu probleme gastrice și TBC pulmonar, această din urmă boală necesitând internarea succesivă a inculpatului în sanatorii de specialitate.
Din cauza retardului mintal, inculpatul a urmat doar clasa întâi, după care, nefăcând față actului educativ din cadrul școlii de masă, a rămas fără carte, tatăl refuzând trimiterea fiului său la o școală specială, întrucât nu a vrut să se facă de râs în sat, iar apoi nu a dorit să-și trimită copilul la o vârstă mică la internat.
În ziua de 12 ianuarie 2008, inculpatul a mers la vecinul său, pe care l-a ajutat la tăierea unui nuc din grădină, în timp ce fratele său - a mers la un praznic organizat în sat. După amiază, în jurul orei 14,00, primul care a ajuns la domiciliu a fost, iar după acesta a ajuns și inculpatul, care s-a așezat la masă să mănânce. La scurt timp, la domiciliul familiei, a venit vecinul, care nu este rudă de sânge cu membrii familiei. a venit cu o sticlă de vin, pentru a-l cinsti pe inculpat pentru munca depusă în ziua respectivă.
Din sticla de vin au băut inculpatul și câte o de vin, acesta din urmă refuzând să-l servească și pe cu vin, pentru că nu-l ajutase la.
Enervat de acest refuz, i-a aplicat lui o lovitură cu pumnul în zona gurii, lovitură în urma căreia a prezentat excoriație epicraniană, echimoză a buzei și expulzie 23, aceste leziuni necesitând 12 - 13 zile îngrijiri medicale, conform expertizei medico - legale nr.7 din 13.01.2008, întocmită de Cabinetul Medico - Legal R (57 dup).
În acest moment, a intrat în cameră mama fraților, respectiv, care l-a întrebat pe de ce l-a lovit pe vecinul. în loc de răspuns i-a aplicat mamei o lovitură din cauza căreia aceasta a căzut jos.
purta permanent un cuțit la ciorap și după ce și-a lovit mama, a scos cuțitul de la ciorap, îndreptându-se să-l lovească pe.
Atunci a intervenit inculpatul pentru a-l opri pe fratele său să-l lovească pe. Pentru a-l îndepărta, victima l-a lovit pe inculpat cu cuțitul, cauzându-i plăgi ale mâinii și policelui produse prin lovire cu obiect tăios, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 4 - 5 zile îngrijiri medicale, conform expertizei medico - legale nr.6 din 13.01.2008, întocmită de Cabinetul Medico - Legal R (58 dup). În timp ce încerca să-l dea din cale pe inculpat, victima a scăpat cuțitul jos, iar inculpatul l-a ridicat și i-a aplicat instantaneu o lovitură de cuțit în zona spatelui.
Victima s-a ridicat și a încercat să iasă din casă, însă în fața ușii de la intrare s-a prăbușit și a decedat.
Conform raportului medico - legal nr.147 din 13.01.2008, întocmit victimei de Cabinetul Medico - Legal R, rezultă că moartea numitului a fost violentă, iar cauza medicală a morții a fost insuficiența cardio - circulatorie acută prin hemoragie internă și externă, consecința unei plăgi penetrante toracice cu interesare pleuro - pulmonară. Leziunea tanatogeneratoare a fost plaga penetrantă de la nivelul hemitoracelui drept, restul leziunilor putând fi produse prin lovire cu și de corpuri contondente și nu au avut rol în determinismul morții. Alcoolemia victimei în momentul decesului a fost de 2,50 gr. o/oo ( 34-36 dup).
Coroborând expertizele medicale ale inculpatului, victimei și a lui, cu declarațiile martorilor oculari (22 dosar instanță și 48-49 dup) și (78 dosar instanță și 44-47 dup) și cu declarațiile inculpatului (37 dosar instanță și 61-62 dup), rezultă clar că inculpatul l-a lovit pe fratele său, imediat după ce acesta l-a lovit bestial cu pumnul peste gură pe, căruia i-a expulzat și dintele 23, și-a lovit mama, după care l-a lovit și pe inculpat cu cuțitul pe care-l scosese anterior de la picior, pentru a-l lovi pe vecinul său.
Între aceste momente și cel în care inculpatul l-a lovit pe la spate pe, care prezenta o alcoolemie de 2,50 gr. o/oo, nu a existat nici o pauză, evenimentele desfășurându-se într-o succesiune rapidă.
În consecință, inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor, sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o triplă provocare din partea victimei, produsă prin violență.
În drept, fapta inculpatului, de a-l fi lovit cu cuțitul în ziua de 12.01.2008, pe fratele său -, sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea acestuia și de a-i fi cauzat o plagă penetrantă toracică cu interesare pleuro - pulmonară, care a condus la deces, s-a apreciat de instanța de fond că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174,175 lit.c Cod penal, cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a arătat că a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, contextul comiterii faptei, starea de provocare din partea victimei care a determinat comiterea faptei de către inculpatul bolnav psihic, precum și datele personale ale acestuia, respectiv imaginea pozitivă de care se bucură inculpatul în comunitatea din care provine, fiind caracterizat ca un om liniștit, fricos, cuminte și harnic, care nu făcea rău la nimeni, împrejurarea că deși debil, și-a crescut singur copilul rezultat din conviețuirea cu fosta soție, care l-a abandonat de la naștere și problemele serioase de sănătate pe care le prezintă inculpatul, atât psihice cât și clinice, gradul de handicap impunând tratament medical adecvat permanent și control periodic, iar TBC pulmonar necesitând internări repetate și de durată în clinici de specialitate.
În consecință, s-a apreciat că în cauză este aplicabilă atât circumstanța atenuantă legală a provocării, prevăzută de art.73 lit.b Cod penal, cât și circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a, c și alin.2 Cod penal.
În raport de elementele de individualizare descrise, se apreciază că pentru reeducarea inculpatului, se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate, coborâtă sub minimul special, într-un cuantum care să nu-i pună în pericol sănătatea, cu respectarea dispozițiilor art.76 alin.2 Cod penal și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II și lit.b Cod penal, pe durata legală.
Se va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
Se va menține măsura arestării preventive luată față de inculpat și se va computa din pedeapsa de executat, durata detenției efectuată începând cu data de 13.01.2008 și până la data pronunțării prezentei sentințe.
Din certificatul de încadrare în grad de handicap nr.33688 din 20.11.2006 (82 dup), rezultă că inculpatul prezintă handicap accentuat gradul II, iar această boală psihică presupune un program individual de recuperare, readaptare și reintegrare socială, care cuprinde atât acțiuni medicale, respectiv tratament medical conform Rp și dispensarizare, cât și acțiuni sociale, care constau în asistență socială acordată prin
Ulterior, la data de 19.11.2007, prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr.38296 (70 dup), s-a stabilit în plus ca inculpatul să fie supus și unui control medical periodic.
Acțiunile medicale înscrise în cele două certificate de handicap, trebuie aplicate inculpatului și pe durata executării pedepsei principale, situație care necesită luarea măsurii de siguranță prevăzută de art.113 Cod penal, în sensul obligării inculpatului să se prezinte în mod regulat la tratament medical, până la însănătoșire, inclusiv pe durata executării pedepsei principale.
În plus, în afara retardului mintal - oligofrenie pe care-l prezintă inculpatul de la naștere, acesta a mai fost diagnosticat și cu TBC pulmonar și probleme gastrice, care de asemenea necesită tratament medical de specialitate.
Având în vedere faptul că de la domiciliul inculpatului a fost ridicat cuțitul - corp delict și depus la Camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Neamț, cuțit care a aparținut familiei, inclusiv inculpatului, în temeiul art.118 lit.b, se va dispune confiscarea acestui corp delict.
Referitor la soluționarea laturii civile a cauzei:
Partea vătămată - mama fraților, în ședința publică din data de 18.06.2008, a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză, întrucât inculpatul este fiul ei, care este grav bolnav de TBC pulmonar și nu prezintă posibilități materiale.
Din oficiu, instanța a dispus introducerea în cauză a părții vătămate, fosta soție a victimei, căreia în urma pronunțării divorțului, i-au fost încredințați spre creștere și educare minorii, și, rezultați din conviețuirea cu victima.
Audiată în ședința publică din data de 10.09.2008, a declarat că nu solicită contribuție lunară de întreținere pentru cei trei copii minori, de la inculpatul, pentru că acesta nu are posibilități materiale și oricum nu a primit niciodată o astfel de contribuție nici de la victimă, care pe tot parcursul vieții sale a lucrat doar 3 ani de zile.
De asemenea, partea vătămată a mai declarat că nu solicită obligarea inculpatului la plata de daune morale.
În aceste condiții, se va constata că părțile vătămate și, nu s-au constituit părți civile în cauză.
Însă, potrivit art.17 Cod procedură penală, acțiunea civilă se pornește și se exercită și din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, instanța fiind obligată să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei, chiar dacă persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Prin urmare, se motivează de instanța de fond, inculpatul va fi obligat să plătească părții civile, contribuție de întreținere pentru minori, în cuantum de câte 50 lei lunar pentru fiecare copil, în raport de nevoile minorilor, de venitul minim pe economie și de pensia de handicap de 210 lei pe care o primește în prezent inculpatul, începând cu data comiterii faptei și până la majoratul fiecărui minor.
Prin fapta culpabilă a inculpatului s-au cauzat cheltuieli de transport, Serviciului de Ambulanță Județean N, prin trimiterea unei salvări la domiciliul familiei, ocazie cu care personalul sanitar a constatat decesul victimei și nu a mai transportat victima la spital, însă s-a cauzat părții civile un prejudiciu în sumă de 155,31 lei, sumă cu care Serviciul de Ambulanță Județean N, s-a constituit parte civilă în cauză.
În consecință, în temeiul art.313 din Legea nr.95/2006, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor de transport către partea civilă menționată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în cadrul termenului legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și inculpat.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamța criticat în scris hotărârea apelată susținând că aceasta este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În ziua de 12.01.2008, în urma unui conflict spontan petrecut în locuința mamei inculpatului din comuna Români, județul N, unde locuiau atât inculpatul cât și fratele acestuia (victima), inculpatul 1-a lovit cu un cuțit pe în regiunea toracelui, iar în urma loviturilor acesta a decedat.
În locuința părților (a mamei acestora) se afla un vecin, care venise cu o sticlă de 2 litri cu vin, pentru a consuma cu inculpatul deoarece acesta din urmă îl ajutase în acea zi la treburi gospodărești pe.
a refuzat să-1 servească cu vin și pe, drept pentru care acesta din urmă 1-a lovit cu pumnul în regiunea feței pe și s-a certat cu acesta.
A intervenit inculpatul pentru a aplana conflictul, dar cearta a degenerat deoarece inculpatul a luat un cuțit de bucătărie și 1-a urmărit ulterior pe fratele său, pe care 1-a lovit prin surprindere, pe la spate, în zona toracelui.
Din declarațiile martorului ocular prezent la locul faptei nu rezultă că ar fi încercat să-1 lovească cu cuțitul, ci doar că 1-a lovit cu pumnul în zona feței (declarație 44-47 dosar urmărire penală; 78 dosar instanță).
De asemenea acest martor nu a declarat la urmărirea penală, ci numai la instanță faptul că ar fi lovit-o cu pumnii pe mama sa, pentru că aceasta ar fi intervenit în conflictul dintre și.
Din declarația mamei părților, dată la urmărirea penală, nu rezultă că în ziua conflictului ar fi fost agresată de fiul său (declarație 48-49 dosar urmărire penală).
Datorită stării de ebrietate în care erau părțile, cât și comportamentul lui, care 1-a lovit pe, inculpatul a luat un cuțit din bucătărie, 1-a urmărit pe fratele său și 1-a lovit în regiunea spatelui, prin surprindere, acesta fiind și în imposibilitate de a se apăra (avea o alcoolemie de 2,50 gr.%).
În urma loviturilor de cuțit, a căzut în fața ușii de la intrarea în locuință (exterior) - planșe fotografice 4-30 dosar urmărire penală. Ceilalți membri ai familiei și-au continuat discuțiile în locuință, iar victima - căzută, plină de sânge, a fost văzută din drum de un vecin R, care se îndrepta spre magazinul din sat și a intrat în curtea părților pentru a vedea ce s-a întâmplat.
Martorul R declară că în locuința părților se aflau inculpatul, mama acestuia - și vecinul. Martorul R ajutat de inculpat au transportat pe în locuință și au constatat că avea o tăietură de cuțit în regiunea spatelui și că era decedat (declarație 79 dosar instanță; 50-52 dosar urmărire penală).
A fost anunțat apoi un alt vecin, care a sesizat organele de poliție și salvarea (declarație 80 dosar instanță de fond).
Din probele administrate în cauză la urmărirea penală și la instanța de fond nu rezultă și nu se conturează o stare de provocare prevăzută de art. 73 lit.b Cod penal, așa cum a fost reținută la încadrarea juridică a faptei de către instanță.
Așa cum s-a enumerat, din declarațiile martorilor prezenți, nu rezultă că ar fi încercat să lovească cu cuțitul pe vecinul și din declarațiile inculpatului date la urmărirea penală nu rezultă că fratele său ar fi încercat sau ar fi lovit-o pe mama lor în acel scandal (declarație fl. 61-63 dosar urmărire
penală).
În mod nelegal s- reținut în cauză circumstanța
atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit.b Cod penal.
Inculpatul a acționat spontan, imprevizibil pe fondul
intelectului liminar (expertiza medico legală psihiatrică, fl. 40-42 dosar urmărire penală), cât și al consumului de băuturi alcoolice,
a luat un cuțit, 1-a ajuns din urmă pe fratele său și 1-a lovit pe la
spate, creându-i plăgi toracice penetrante cu interesare pleuro-
pulmonară, leziuni care au produs decesul (raport medico legal
de necropsie-fl.34-36).
Fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, iar pedeapsa aplicată de instanță este modică și nu corespunde criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 Cod penal, referitoare la modul și împrejurările în care s-a săvârșit fapta.
1.Pentru acest motiv hotărârea pronunțată de Tribunalul Neamț este nelegală, motivat de greșita reținere a circumstanței atenuante a provocării, prevăzute de art. 73 lit.b Cod penal.
Din ansamblul probelor administrate nu rezultă existența provocării în condițiile și împrejurările în care s-a săvârșit fapta, chiar dacă victima 1-a lovit pe cu pumnii în regiunea feței, conflictul era aplanat și inculpatul a ripostat ulterior, când s-a retras din acel loc, fiind urmărit de inculpat și atacat prin surprindere cu cuțitul.
Existența provocării se verifică în raport cu momentul săvârșirii faptei și nu în raport cu împrejurările ulterioare, iar starea de provocare nu se prezumă, ci se analizează pe baza tuturor probelor administrate și a împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta.
Apărările inculpatului și motivarea instanței din considerentele hotărârii, în sensul că "inculpatul este un om liniștit, fricos și harnic și are o imagine pozitivă în societate, iar victima era violentă, consuma băuturi alcoolice, aceste aprecieri formulate de instanță sunt combătute de declarațiile martorilor audiați la urmărirea penală - vecini cu părțile, respectiv: R, și, din care rezultă următoarele:
Cei doi frați - inculpatul și (victima) erau cunoscuți ca mari consumatori de băuturi alcoolice, erau violenți, se certau și se loveau reciproc. și toți acești martori declară că "și mama părților obișnuia să consume frecvent băuturi alcoolice cu fiii săi". deci este vorba de o familie dezorganizată unde erau dese certuri, scandaluri, lovituri, pe fondul consumului de băuturi alcoolice (fila 50-56 dosar urmărire penală).
La locuința părților venea și vecinul lor, cu băuturi alcoolice și împreună cu cei de-ai casei consumau, în exces, băuturi, așa cum s-a petrecut și în ziua săvârșirii infracțiunii de omor (12.01.2008).
Instanța nu a avut în vedere aceste împrejurări, aspecte care sunt relevante în procesul de individualizare a pedepsei și la încadrarea juridică a faptei.
2. Hotărârea pronunțată de Tribunalul Neamț este nelegală deoarece în cauză se impunea a se institui o măsură de ocrotire (tutela) a minorului - fiul inculpatului, născut la 27.01.1991, fără ocupație și care era în întreținerea tatălui, așa cum rezultă din adresa Poliției Români, județul N și a Primăriei comunei Români (fila 72,73,74 dosar instanță).
Fiind în interesul minorului această măsură de ocrotire) se impunea sesizarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului N pentru a se institui o măsură de protecție specială, potrivit art. 56-58 lit.a, 124 și următoarele din Legea nr.272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, deoarece nu se cunosc date despre locul unde s-ar afla mama minorului, aceasta abandonându-
Se mai precizează că la data de 27.01.2009, fiul inculpatului, devine major, astfel încât măsura de ocrotire rămâne fără temei.
Procurorul de ședință nu a mai susținut cel de al doilea motiv de apel, însă, a solicitat a fi înlăturată și circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 lit.c Cod penal, și având în vedere adresa Institutului Național de Medicină Legală " Minovici" B, să se înlăture și măsura de siguranță a obligării la tratament medical luată împotriva inculpatului.
Față de cele expuse, în temeiul art. 378 pct.1, 1/1, 2, 3, art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală și art.381 Cod procedură penală, s-a solicitat a fi admis apelului, să fie desființată sentința penală apelată și reținând cauza spre rejudecare să se procedeze la majorarea pedepsei aplicate inculpatului prin înlăturarea prevederilor art.73 lit.b Cod penal și art.74 alin.1 lit. a și c Cod penal și să fie înlăturată și măsura de siguranță a obligării inculpatului la tratament medical.
Apelantul-inculpat nu a motivat apelul în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărătorul ales a criticat hotărârea apelată pentru motivele prezentate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o, în conformitate cu prevederile art.371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelurile urmează a fi admise pentru considerentele care vor fi prezentate.
Din probele administrate rezultă că apelantul-inculpat nu a comis infracțiunea de omor calificat în stare de provocare.
Pentru a se reține săvârșirea infracțiunii în stare de provocare, se impune, potrivit art.73 lit.b Cod penal, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
infracțiunea să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, adică într-o stare de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie sau indignare, ori de emoție puternică;
starea de puternică tulburare sau emoție să fi avut drept cauză o provocare din partea părții vătămate prin infracțiune, adică actul de provocare să constituie cauza infracțiunii săvârșite de cel provocat;
provocarea să fi fost săvârșită de victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă;
riposta infractorului la acțiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator, iar nu împotriva altei persoane.
Examinând actele și lucrările dosarului, rezultă că în cauză nu sunt îndeplinite nici una dintre condițiile prevăzute de susmenționatul text.
Apoi, din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv depozițiile martorilor: -fl.44-47, -fl.48-49, R -fl.50-52, -fl.53, -fl.54-55 și -fl.56 rezultă fără dubii că apelantul-inculpat, după ce victima a plecat din bucătărie spre o altă cameră a locuinței, a luat din bucătărie un cuțit, a mers după victimă, urmărind-o și a lovit-o cu acel cuțit, leziune în urma căruia victima a decedat.
Nici un moment în cursul urmăririi penale martorul, care a fost prezent la incidentul dintre apelantul-inculpat și victimă nu a susținut în cursul urmăririi penale că victima ar fi încercat să-l lovească pe el cu acel cuțit și nici pe apelantul-inculpat, ci dimpotrivă, că în momentul în care victima părăsise bucătăria, inculpatul a luat din bucătărie un cuțit, a mers după victimă și a lovit-o cu acel cuțit, fapt ce a determinat decesul.
De asemenea în declarația dată de acest martor în cursul urmăririi penale, chiar a doua zi după incident, nu a susținut că victima ar fi lovit-o pe mama sa. Nici aceasta nu a susținut acest lucru în cursul urmăririi penale.
Din declarațiile martorilor: R -fl.50-52, -fl.53, -fl.54-55 și -fl.56 rezultă că mama apelantului-inculpat - îi reproșa apelantului-inculpat că l-a tăiat de fiul ei.
De altfel, din nici o probă administrată în cursul urmăririi penale nu rezultă că apelantul-inculpat ar fi fost provocat de victimă.
În cursul judecății la prima instanță, din dorința de a atenua răspunderea penală a apelantului-inculpat, atât acesta cât și martorii și, au susținut, în mod neadevărat că victima ar fi lovit-o pe mama sa.
Martora a susținut că victima ar fi lovit-o peste și corp, lovituri în urma cărora a căzută la pământ și că în acel moment ar fi venit apelantul-inculpat acasă și i-a cerut explicații victimei cu privire la comportamentul său și că în momentul în care inculpatul mergea la o vecină pentru aoa duce să stea cu mama sa a venit martorul.
Susținerile sunt neadevărate, deoarece din toate probele rezultă că în momentul venirii martorului, la locuința familiei părților se afla și victima și ulterior a venit apelantul-inculpat.
Discuții au existat inițial între victimă și martorul, care a refuzat să o servească pe victimă cu vin, reproșându-i că el nu l-a ajutat la, împrejurări în care victima l-a lovit pe peste față, din lovitură căzându-i un care se clătina.
Una dintre condițiile pentru reținerea circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art.73 lit.b Cod penal, este ca actul de provocare să aibă o anumită gravitate, astfel că nu există provocare când există o disproporție evidentă între actul pretins de provocare și ripostă.
Ori, în cauză lovirea martorului de victimă peste față și apoi, acțiunea apelantului-inculpat, după ce victima pleca din bucătărie, de a lua un cuțit, urmărirea acesteia și lovirea pe la spate cu cuțitul, nu poate fi reținută ca fiind săvârșită în stare de provocare.
Aprecierea probelor este un proces de cunoaștere a realității obiective, un rol deosebit în evaluarea și estimarea realității (realitate exprimată prin probe) revenind convingerii organelor judiciare și conștiinței lor juridice.
În dreptul procesual penal românesc funcționează principiul liberii aprecieri a probelor, concluzia la care ajung organele judiciare sprijinindu-se pe probe care nu au o valoare dinainte stabilită (art.63 alin.2).
Probele nu au o valoare prestabilită, valoarea lor probantă nu depinde după cum au fost administrate în fața instanței sau în faza de urmărire penală. Toate probele au o valoare probantă egală, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate.
Nu există temei pentru o preferință între declarațiile succesive ale martorilor, simplele retractări ale acestora nu sunt suficiente pentru a înlătura vinovăția inculpatului.
De altfel, declarațiile date de martori menționați mai sus în cursul urmăririi penală se coroborează cu declarația dată de inculpat în cursul urmăririi penale.
În cursul urmăririi penale apelantul-inculpat a susținut că victima l-ar fi tăiat cu cuțitul la palmă, dar la prima instanță, a susținut că victima l-ar fi lovit cu pumnii și picioare, aspectele nesusținute la urmărirea penală.
Însă, la prima instanță apelantul-inculpat arată că a intervenit între și victimă pentru a-i despărți și recunoaște că a luat acel cuțit și a lovit-o pe victimă.
Deoarece în cauză nu sunt îndeplinite condițiile enumerate mai sus cu privire la circumstanța atenuantă legală a provocării, Curtea va înlătura din hotărârea apelată reținerea acesteia.
Referitor la reținerea în favoarea apelantului-inculpat a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.74 Cod penal: "Următoarele împrejurări pot fi considerate circumstanțe atenuante:
a) conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii;
b) stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită;
c) atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților.
Împrejurările enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ."
Pentru a se reține circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 lit.c Cod procedură penală, se impune că inculpatul după săvârșirea infracțiunii să se prezinte în fața autorităților și să recunoască sincer comiterea faptelor.
Din probele administrate rezultă că fapta a fost denunțată autorităților de vecinii apelantului-inculpat, că la reproșul mamei sale că l-a omorât pe fiul ei, acesta îi cerea să tacă și să nu mai spună acest lucru deoarece vine poliția și îl ia.
Cu privire la poziția acestuia pe parcursul procesului penal, acest lucru a fost analizat de C anterior și așa cum se arăta apelantul-inculpat a încercat să-și diminueze răspunderea penală, acreditând ideea că ar fi fost provocat de victimă, prin lovirea sa, a mamei sale și a martorului.
Din verificarea probelor administrate, inclus Referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț -fl.56-60 dosar prima instanță, rezultă că în mod corect s-a reținut în favoarea apelantului-inculpat circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74 alin.1 lit.a Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța trebuie să aibă în vedere dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În raport de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, de împrejurările concrete în care a fost comisă, de înlăturarea circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art.73 lit.b Cod penal și a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art.74 alin.1 lit.c Cod penal, Curtea urmează a majora cuantumul pedepsei principale aplicate de instanța de fond.
Având în vedere reținerea în mod corect de instanța de fond în favoarea apelantului-inculpat a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.1 lit.a și alin.2 Cod penal și a dispozițiilor art.76 alin.2 Cod penal, cuantumul pedepsei principale va fi stabilit sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
În conformitate cu prevederile art.113 și art.114 Cod penal:"Dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanțe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoșire.
Când persoana față de care s-a luat această măsură nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală.
Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii, tratamentul se efectuează și în timpul executării pedepsei.
Măsura obligării la tratament medical poate fi luată în mod provizoriu și în cursul urmăririi penale sau al judecății.
Când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman și se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate, până la însănătoșire.
Această măsură poate fi luată în mod provizoriu și în cursul urmăririi penale sau al judecății."
Pentru luarea măsurilor de siguranță cu caracter medical-curativ trebuie să fie îndeplinite condițiile generale pentru luarea oricărei măsuri de siguranță, dar și condiții specifice.
Condițiile generale sunt: săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală și existența stării de periculozitate socială.
Pe lângă aceste condiții generale de fond, pentru a se lua o măsură de siguranță cu caracter medical-curativ, se cere o condiție specifică și anume existența unei stări de boală sau de intoxicație prin alcool, stupefiante ori alte substanțe asemănătoare a inculpatului.
Starea de pericol care poate servi ca temei pentru luarea unei măsuri de siguranță cu caracter medical-curativ nu se confundă cu pericolul social pe care-l prezintă fapta prevăzută de legea penală.
Săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală este o condiție pentru luarea unei măsuri de siguranță cu caracter medical curativ, fapta prevăzută de legea penală obiectivând starea de pericol social a inculpatului, fără însă ca pericolul social al faptei să se confunde cu starea de periculozitate socială care reclamă luarea măsurii de siguranță.
În cazul măsurilor de siguranță starea de pericol privește persoana inculpatului, denumită și periculozitate subiectivă, fiind legată de starea persoanei inculpatului, a subiectului față de care se ia o asemenea măsură.
Legea penală română nu definește starea de pericol social. Ea exprimă însă un complex de împrejurări legate de persoana inculpatului (boală psihică, dependență alcoolică, etc.) aflate într-o stare relațională cu comportamentul infracțional trecut, prezent și posibil viitor al acestuia.
Pentru luarea unei măsuri de siguranță este necesar ca pe lângă starea de pericol social rezultând din săvârșirea infracțiunii pentru care este judecat inculpatul să existe și o stare de pericol constând în perspectiva repetării unor astfel de fapte penale, conturată în raport de comportarea și starea psihică a inculpatului.
Pentru a trage concluzii cu privire la starea de pericol social pe care o prezintă inculpatul, instanța trebuie să țină seama de împrejurările în care s-a comis fapta, de antecedentele inculpatului, stările morbide pe care le prezintă și modul de manifestare a inculpatului sub influența acestora.
Diagnosticul stărilor morbide, evoluția acestora și tratamentul de urmat trebuie stabilite în mod științific prin efectuarea unei expertize medico-legale.
Starea de pericol social a inculpatului nu se confundă nici cu boala acestuia sau cu starea de intoxicație cronică prin alcool sau stupefiante.
Boala ori intoxicația alcoolică sau prin stupefiante nu prezintă un pericol social în sine, decât în măsura în care se asociază cu un comportament infracțional prezent și potențial a fi dezvoltat în viitor.
Pentru luarea măsurilor de siguranță medicale curative dovedirea stării de pericol implică dovedirea bolii sau a intoxicației cronice în momentul săvârșirii faptei și a legăturii de cauzalitate între boală sau intoxicație cornice cu alcool, stupefiante sau alte asemenea substanțe, pe de o parte și comportamentul antisocial al inculpatului, pe de altă parte.
Expertiza medico-legală pentru dovedirea stării de pericol social are un rol esențial în luarea măsurilor de siguranță cu caracter medical curativ.
Stabilirea cauzalității fenomenelor vieții psihice și a implicațiilor acestora asupra comportamentului uman, reprezintă problema cea mai dificil de obiectivat și concretizat în probațiunea științifică sau, mai exact, în furnizarea probei medicale.
Deoarece în cauză la urmărirea penală și la instanța de fond nu s-a efectuat o expertiză medico-legală prin care să se concluzioneze dacă în raport de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată apelantul-inculpat și afecțiunile de care suferă acesta se impune luarea unei măsuri de siguranță medicală, prevăzute de art.113 și art.114 Cod penal, respectiv obligarea la tratament medical, iar în conformitate cu prevederile art.429 Cod procedură penală măsura de siguranță a obligării la tratament medical se pune în executare prin comunicarea și a copiei după raportul medico-legal Direcției de Sănătate Publică, Curtea a dispus efectuarea de Institutului Național de Medicină Legală " Minovici" B, a unui supliment de expertiză medico-legală, având obiectul mai sus arătat.
Institutului Național de Medicină Legală " Minovici" B- Comisia de avizare și control, cu adresa nr.E- din 30.01.2009, a comunicat că inculpatul nu necesită aplicarea măsurilor de siguranță cu caracter medical.
Având în vedere aspectele mai sus arătate, Curtea constată că susținerea apărătorului ales al apelantulu-inculpat, în sensul menținerii acestei măsuri, deoarece acesta suferă de afecțiuni pulmonare și alte boli, este greșită, deoarece luarea acestei măsuri de siguranță se poate dispune doar dacă sunt îndeplinite condițiile legale analizate mai sus, iar nu pentru orice alte afecțiuni și care nu generează o stare de pericol, constând în perspectiva repetării unor astfel de fapte penale.
De altfel, orice măsură de siguranță, inclusiv obligarea la tratament medical, este o sancțiune de drept penal, cu caracter coercitiv de natură a aduce o restrângere a libertății persoanei.
C față de care s-a luat măsura obligării la tratament medical este constrâns să se supună unui asemenea tratament și prin însuși acest fapt, libertatea sa suferă o restrângere.
Împrejurarea că prin obligarea la tratament medical se urmărește nu numai înlăturarea unei stări de pericol pentru societate, ci și ocrotirea sănătății apelantului-inculpatul, nu infirmă această concluzie, atâta vreme cât grija pentru sănătatea inculpatului se concretizează în impunerea unei măsuri, are loc o încălcare a libertății celui în cauză de a nu se supune unui tratament medical. Chiar dacă inculpatul cere el însuși, prin apărătorul ales să fie supus unui tratament medical, acestei cereri nu i se poate da curs, fiind contrară dispozițiilor legale analizate anterior.
Unul dintre principiile de bază ale procesului penal este principiul legalității.
Deoarece în cauză nu sunt întrunite condițiile mai sus analizate cu privire la luarea măsurii de siguranță cu caracter medical curativ, Curtea urmează a înlătura dispoziția din sentința penală apelată cu privire la luarea acestei măsuri.
Apelantul-inculpat a criticat prin apărătorul ales hotărârea apelată, susținând că aceasta este netemeinică sub aspectul cuantumului despăgubirilor periodice la care a fost obligat în favoarea minorilor, copii victimei, deoarece s-a depășit cota prevăzută de Codul familiei, iar el nu are alte venituri decât cele din ajutorul primit de la stat determinat de handicapul de care suferă.
În mod greșit s-a susținut că, raportat la veniturile inculpatului s-a depășit cota prevăzută de Codul familiei, deoarece obligarea la despăgubiri, inclusiv la plata prestației periodice în favoarea minorilor se dispune se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală, prevăzută de art.998 Cod civil, iar nu pe obligațiile de întreținere decurgând din relațiile de rudenie, prevăzute de 89 Cod familie și în cotele prevăzute de art.94 alin.3 Cod familie.
De asemenea, la determinarea despăgubirilor civile, desigur și a prestației periodice, se are în vedere prejudiciul cauzat de inculpat prin săvârșirea infracțiunii, prin obligarea la despăgubiri urmărindu-se acoperirea integrală a prejudiciului, fiind lipsite de relevanță veniturile pe care le realizează inculpatul.
Sub aspectul cheltuielilor judiciare, se impune a arăta că, cuantumul acestora nu este determinat de veniturile pe care le realizează inculpatul, ci de cheltuielile efectuate de statul român prin organele judiciare cu procesul penal declanșat ca urmare a săvârșirii de inculpat a infracțiunii.
Ori, așa cum rezultă și din actul de sesizare, numai în cursul urmăririi penale s-au efectuat cheltuieli judiciare în sumă de 1000 lei.
La acestea s-au adăugat cheltuielile efectuate la prima instanță, reprezentând cheltuielile cu actele de procedură, administrarea probelor, etc.
Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere și celelalte motive de apel.
Pentru aceste considerente, În temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, precum și apelul declarat de apelantul - inculpat, numai cu privire la greșita reținere a circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art.73 lit.b Cod penal, a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art.74 alin.1 li.c Cod penal, a aplicării art.113 Cod penal și a cuantumului pedepsei principale aplicate de instanța de fond.
Va fi desființată sentința penală apelată sub aceste aspecte, se va reține cauza spre rejudecare și în fond se va înlătura circumstanța atenuantă legală a provocării, prevăzută de art.73 lit.b Cod penal și circumstanța atenuantă judiciare prevăzută de art.74 alin.1 li.c Cod penal, se va majora cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului de la 5 (cinci) ani închisoare la 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Cu privire la starea de arest a apelantului-inculpat, se constată că prin încheierea nr.1/U din data de 14.01.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art.149/1 alin.10 și 11, cu art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, respectiv, "inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Măsura arestului preventiv a fost prelungită și apoi menținută pe parcursul procesului în fața primei instanțe și a instanței de apel.
Din probele enunțate mai sus rezultă că apelantul-inculpat se află în situația prevăzută de art.148 alin1 lit.f Cod procedură penală modificat, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost condamnată de prima instanță este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea ei în libertate, în actuala etapă a procesului penal, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și este în interesul judecății menținerea arestării preventivă a acesteia.
Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii de omor calificat, de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, prin această infracțiune aducându-se atingere valorii supreme-viața.
În raport de aspectele mai sus arătate, Curtea constată că temeiurile pentru care s-a luat măsura arestului preventiv nu au încetat.
Odată cu ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului de țara noastră, pe lângă condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile procedurale pentru luarea și, evident, menținerea măsurii arestului preventiv, s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraful 1 c) al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în aplicarea acesteia.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile Convenției și a practicii, rezultă că luarea și menținerea măsurii arestului preventiv pentru apelantul-inculpat este conformă și cu aceste dispoziții.
În consecință, în baza art.383 alin.1/1 Cod procedură penală, cu art.350 Cod procedură penală, se va menține măsura arestării preventive a apelantului-inculpat.
În temeiul art.383 alin.2 Cod procedură penală, se va deduce din pedeapsa principală aplicată apelantului-inculpat și durata executată de la data pronunțării hotărârii de prima instanță, respectiv, 31.10.2008 la zi.
Se va înlătură luarea împotriva inculpatului a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical, prevăzută de art.113 Cod penal
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Se va constată că apelantul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, precum și apelul declarat de apelantul - inculpat împotriva sentinței penale nr.183/P din data de 31.10.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, numai cu privire la greșita reținere a circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art.73 lit.b Cod penal, a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art.74 alin.1 li.c Cod penal, a aplicării art.113 Cod penal și a cuantumului pedepsei principale aplicate de instanța de fond.
Desființează sentința penală apelată sub aceste aspecte, reține cauza spre rejudecare și în fond;
Înlătură circumstanța atenuantă legală a provocării, prevăzută de art.73 lit.b Cod penal și circumstanța atenuantă judiciare prevăzută de art.74 alin.1 li.c Cod penal.
Majorează cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului de la 5 (cinci) ani închisoare la 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.383 alin.1/1 Cod procedură penală, menține măsura arestului preventiv a apelantului-inculpat.
În temeiul art.383 alin.2 Cod procedură penală, deduce din pedeapsa principală aplicată apelantului-inculpat și durata executată de la data pronunțării hotărârii de prima instanță, respectiv, 31.10.2008 la zi.
Înlătură luarea împotriva inculpatului a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical, prevăzută de art.113 Cod penal
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Constată că apelantul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelantul-inculpat și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.02.2009, în prezența apelantului-inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
---
Red.sent.
Red.dec.
16.02.2009
Ex.3
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Valerica Niculina Grosu
